2,935 matches
-
poartă această femeie trecută de șaizeci de ani, s-a gătit cu multă grijă pentru venirea mea, Ana spunându-mi dinainte că nu primește niciodată pentru întâia oară pe cineva numai în ținută de casă, pe măsuța joasă de dinaintea mea dulceață de măceșe, lichior de nuci și cafea și genunchii Anei în ciorapii de mătase, întorși spre mine, A fost repartizată apoi, povestește bătrâna, o altă familie de ștabi, nici ei n-au stat prea mult, cu prima ocazie au șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întorc spre Ana recunoscător, ea roșind cu genunchii rotunzi întorși spre mine, Bunico! Nu e o rușine, fata mea, să faci gospodărie, e și asta o artă! La optsprezece ani am primit de la bunica mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română, maghiară, germană, franceză, adunate de peste tot de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani am primit de la bunica mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română, maghiară, germană, franceză, adunate de peste tot de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu, care pe atunci îmi făcea curte, era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu, care pe atunci îmi făcea curte, era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu, care pe atunci îmi făcea curte, era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac o filosofie galantă a paralelei dintre cele două tipuri de moștenire transmise cu atâta grijă din generație în generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întorc spre Ana recunoscător, ea roșind cu genunchii rotunzi întorși spre mine, Bunico! Nu e o rușine, fata mea, să faci gospodărie, e și asta o artă! La optsprezece ani am primit de la bunica mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română, maghiară, germană, franceză, adunate de peste tot de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani am primit de la bunica mea un caiet cu rețete de dulcețuri și prăjituri, scrise în română, maghiară, germană, franceză, adunate de peste tot de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu care pe atunci îmi făcea curte era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de pe unde umblase, era un caiet celebru în oraș, chiar și bărbații se dădeau în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu care pe atunci îmi făcea curte era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în vânt după dulcețurile servite de bunica cu lichioruri, mai am și acum caietul ei, bărbatu-meu care pe atunci îmi făcea curte era înnebunit după dulceața de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de trandafiri, era o raritate și bunica mea spunea de multe ori râzând, dulceața mea de trandafiri te-a măritat! Ana foindu-se lângă mine, eu, încântat de această lume demult apusă, încerc să-mi imaginez după-amiezi de toamnă cu dulcețuri rafinate și dantele scoase la plimbare, îi povestesc bătrânei doamne despre caietele de arta zugrăviei a pictorilor de biserici și fac o filosofie galantă a paralelei dintre cele două tipuri de moștenire transmise cu atâta grijă din generație în generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mama încrâncenarea lui, am plecat de acasă fără să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți, mi-a mai strecurat mama în rucsac niște gutui galbene și două borcane cu dulceață, unul de cireșe și celălalt de piersici, dulceața de cireșe aproape am terminat-o de când m-am așezat la masa de lemn din odaia simplă de la mănăstire, 7 octombrie, mă hotărăsc să-i scriu Anei o scrisoare lungă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-i dau măcar mâna, cu un rucsac îndesat de haine curate, pregătite de mama și câteva cărți, mi-a mai strecurat mama în rucsac niște gutui galbene și două borcane cu dulceață, unul de cireșe și celălalt de piersici, dulceața de cireșe aproape am terminat-o de când m-am așezat la masa de lemn din odaia simplă de la mănăstire, 7 octombrie, mă hotărăsc să-i scriu Anei o scrisoare lungă în care să-i explic totul, să-i spun cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sculptat, își amintește părintele, Îmi amintesc și eu de jilțul înnegrit de vreme cu încrustături bogate, înalt, în care m-ascundeam, copil fiind, ori de câte ori mă simțeam vinovat cu ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată dulceața, cinci borcane, dulceață de zmeură, strecurată prin sită de fratele Rafael, atât i-au ieșit, cinci borcane, și am mâncat-o toată, m-am tot dus în cămară pe furiș, fratele Rafael i-a spus părintelui Ioan, l-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintele, Îmi amintesc și eu de jilțul înnegrit de vreme cu încrustături bogate, înalt, în care m-ascundeam, copil fiind, ori de câte ori mă simțeam vinovat cu ceva față de părintele Ioan sau față de ceilalți călugări, când am mâncat toată dulceața, cinci borcane, dulceață de zmeură, strecurată prin sită de fratele Rafael, atât i-au ieșit, cinci borcane, și am mâncat-o toată, m-am tot dus în cămară pe furiș, fratele Rafael i-a spus părintelui Ioan, l-am auzit când i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce mult ar însemna pentru Ana căsătoria cu Alain, cum el are cu aproape zece ani mai mult decât ea îi va putea oferi tot ceea ce are nevoie o femeie, siguranță și protecție, am rămas să mă servesc din delicioasa dulceață de caise, făcută anul acesta, lumea se prăbușea în jurul meu și eu îmi duceam cu încetineală lingurița la gură, ca și cum în acest gest mărunt mi-aș fi găsit punctul de sprijin când totul se năruia sub mine, Ana e plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de tânăr pe cât pretindea să fie. Spunea că are douăzeci de ani, dar Lisa bănuia că are douăzeci și doi sau douăzeci și trei. Își lua cariera de model foarte în serios. Nu prea e mare inginerie, nu-i așa, dulceață? îl necăji Lisa. El părea rănit. — Oricum, nu intenționez să o practic o veșnicie. —Lasă-mă să ghicesc, de fapt vrei să te apuci de actorie, spuse Lisa. Surprinderea se așternu pe acel chip aproape perfect. —De unde ai știut? Lisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se poată opri: —Aia ce e? —Ghimbir murat. —De ce? Pentru că e bun. Ashling a mai privit câteva secunde intrigată, înainte de a spune: — Cum e chestia aia? Cu totul. —Delicios. Ai picanteria ghimbirului, căldura de la wasabi - chestia aia verde - și dulceața peștelui, explică Jack. E un gust ca nici un altul, dar creează dependență. Curiozitatea o neliniștea pe Ashling. O parte din ea tânjea să guste, dar, sincer, pește crud... Adică, pește crud! Încearcă asta, întinse Jack bețișoarele către ea, cu bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să-mi doresc să sune și telefonul meu, ca să uit de Madeleine. Lee puse receptorul în furcă. L-am întrebat: — Ceva interesant? — Alt sărit de pe fix. Cu cine te întâlnești în seara asta? — Cu o fată din vecini. — Drăguță? — O dulceață. Partenere, dacă te mai văd că-ți prăjești creierii de marți încolo, o să ai parte de meciul revanșă Bleichert-Blanchard. Lee îmi răspunse cu un rânjet de pe altă lume: — Vrei să spui Blanchard-Bleichert. Și ai pierde din nou. Îmi fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
roti sub mine... Am ajuns la orgasm la distanță de câteva secunde, într-un contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am uitat prin dosarul cazului. Faza ta cu bilețelele lăsate prin baruri nu e menționată nicăieri. Dar au băgat o polițistă cu ea în celulă, ca s-o stoarcă de informații, și dacă ciripește, te-ai ars. Nu sunt îngrijorată, dulceață. Probabil că nici nu-și mai amintește de mine. M-am răsucit astfel încât s-o pot privi pe Madeleine deaproape. Rujul ei era ca o rană sângerie și i l-am șters cu fața de pernă. — Iubito, tăinuiesc probe de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Așa că să faci bine și să-mi spui totul. Te mai întreb o dată. E ceva ce nu mi-ai spus în legătură cu Betty și Linda? Madeleine își plimbă degetele pe toracele meu, urmărind cicatricele lăsate de rănile în meciul cu Blanchard. — Dulceață, Betty și cu mine am făcut dragoste o dată vara trecută, atunci când ne-am întâlnit. Am făcut-o doar ca să văd cum ar fi să mi-o pun cu o fată care seamănă atât de mult cu mine. Am simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se auzea înăbușit, de parcă ar fi venit de foarte departe. M-am sculat și m-am îmbrăcat și doar când mi-am prins tocul pistolului și cătușele, m-a părăsit senzația că pășesc pe nisipuri mișcătoare. Madeleine stărui: — Nu pleca, dulceață! Mai rămâi! M-am îndreptat spre ușă, străduindu-mă ca nu cumva să cedez. Ajuns în mașină am deschis aparatul de emisie-recepție, căutând o legătură cu lumea normală, cea a poliției, care să mă distragă. Vocea centralistei anunță: — Cod patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Apoi am auzit: — Bucky? Bucky, tu ești? Pilangiul venea spre mine, clătinându-se și ducând sticla la buzele însângerate. Am băgat mâna în buzunar și am scos niște bancnote, pe care i le-am aruncat pe trotuar. — Vino la mine, dulceață. Ceilalți sunt la Laguna. Ar putea fi ca în vremurile... Am lăsat receptorul să se bălăngăne și pe bețiv să adune cea mai mare parte din ultima mea chenzină. În drum spre Hancock Park, îmi tot spuneam: doar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de circulație și, odată ajuns, am parcat în fața unui hidrant și am alergat pe scări, ca să-mi iau agenda. Tocmai mă îndreptam spre telefonul din hol, când acesta mi-a luat-o înainte și a început să sune. — Alo? — Bucky? Dulceață, tu ești? Era Madeleine. — Scuză-mă, nu pot să vorbesc cu tine acum. — Ieri trebuia să ne-ntâlnim. Ai uitat? — A trebuit să plec din oraș. Chestiuni profesionale. — Ai fi putut să mă suni. Dacă nu mi-ai fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]