2,897 matches
-
mulțumire. Când soțul meu s-a întors, m-a luat în brațe și m-a dus în patul nostru. Ziua următoare am dus înapoi „palatul“ lui Sucki la magazinul de unde îl cumpărasem, primind în schimb în loc de bani o cuvertură cu dungi frumoase și două panere din rafie indiană. Totul se calmase din nou în viață, valurile băteau alte țărmuri. În loc de dansul păsărilor, seara ne așezam la masa cu douăsprezece lumânări și o sticlă de vin roșu. Datoriile soțului meu crescuseră între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
s-o porți niciodată. — Și nici nu intenționez s-o fac acum, bombăni Wilt, scotocind printr-un sertar în căutarea a ceva greu de definit, ceva care să-i demonstreze independența. în cele din urmă își puse o cămașă în dungi și o pereche de blugi. Doar nu vrei să mergi îmbrăcat așa! îi zise Eva când ieși din baie, în mare parte goală. Fața îi era tencuită cu o pudră albă, iar buzele îi erau purpurii. — Iisuse Hristoase! exclamă Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și dacă un profesor sia pus mintea să ne demonstreze că nu știm, a făcut-o cu ușurință. La băieți era mai îngăduitoare, nu le făcea nimic dacă fumau, dar trebuia să aibă uniformă curată, pantalonul să taie aerul cu dunga și pantofii oglindă și dacă vreo față se plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu duiumul, dar cum la examenele de admitere matematică era baza, făcea ce
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
cu Mihai Bravu, se curba spre Vitan, iar spre dreapta se ascuțea ca un vârf de săgeată, înfigîndu-se direct în marele soare care scăpata la doar doi-trei centimetri de orizont. Camera însăși, ca un parazit cubic și halucinat, sugea în dungi late, pe pereți, sângele de afară. Intră în cameră. Cum naiba reușise să-și ude blugii în așa hal? I se lipeau, pur și simplu, de glezne, îi scoase și, doar în chiloți, se așeză pe un scaun în fața oglinzii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete. Se duse la baie. Pereții albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul galben punea dungi iluzorii și mai liliachii în oglindă. Deschise dulăpiorul cu medicamente, atârnat pe peretele din partea opusă căzii. Luă tubul de Medrobamat, îi scoase capacul cu vată și îl deșertă în palmă. Erau vreo douăzeci de pastile, exact câte îi trebuiau. Ca să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în minte îmi vin, dureroase, sfâșietoare, fragmente de amintiri foarte vechi, din cea mai îndepărtată copilărie. M-am gândit să notez ceva din aceste străfulgerări violete, din iluminările punctiforme pe care le simt în timp ce, cu capul lipit de pernă, privesc dungile groase, aurii, de pe peretele opus. Dar nu la modul proustian, prea estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și alunecoasă, sub care simțeai un strat elastic de grăsime, a câta oară am tras de tricoul ei și i-am împins înspre mijloc, boțindu-i-o în cute suprapuse, fusta ecosez. Când mi-am împins degetele mâinii drepte sub dunga de sus a chiloțeilor ei, afundîndu-mi-le în părul aspru și cârlionțat... Dar ea se ridică în capul oaselor, îmi luă obrajii în palme și-mi spuse, cu acea expresie contractată, imperioasă, că vrea să facă totul pentru mine. "De data
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suprapunîndu-le peste labele păianjenului. Pe sticlă rămase conturul de abur al mâinii ei. Scorpionii erau mai ușor de suportat. Erau identici, de la cei imperiali până la cei care ar fi încăput într-o cutie de chibrituri: chihlimbarii, semitransparenți, doar cu o dungă neagră-verzuie străvăzîndu-se prin crusta de opal: drumul otravei, care străbătea segmentele cozii și ajungea la ghimpele din capăt. Cleștii mari nu provocau oroare, erau cleștii inofensivului rac. Am trecut repede, ca și când oprirea la păianjeni ar fi fost excesivă și ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țestoase de la ieșirea din sala reptilelor erau, desigur, cele mai "prezentabile" ființe din acel iad. Țestoasa de supă, țestoasa-elefant și careții de mare, în posomoreala lor gerontofilă, ne amuzară un pic, dar Gina se cam bosumflă fiindcă, așezate pe-o dungă, nu puteau fi călărite. La parter se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mulți Hitleri. În fiecare episod, un soldat de-al nostru mai omora câte unul) și Nunele de John Wain, nu nemaipomenită, dar pe alocuri, vorba ta, "adîncă". C-o fi, c-o păți... Coffee. O sorbim din ceșcuțele tale cu dungă bleu. Am început să tremur, nu mai am răbdare. Dar, vai! trebuie să mai aștept. Fiindcă iar mă chinuiești cu zodiacul tău, numai când îl văd mi se face părul măciucă. Ții neapărat să vezi dacă așa și pe dincolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unsprezece. Când îi deschideam, trebuia să văd, chiar în acea clipă, reclama aprinzîndu-se din nou. Ea punea pe fața lucioasă a păpușii mele cu capul de carton o lumină azurie, care se stingea ca să facă loc unei umbre roșii, unor dungi și pete verzi. Stăteam în pod privind contururile negre ale orașului până îl auzeam pe tata bocănind pe scară. Urca, monstruos, o statuie enormă de carne roșie, care umplea ușa podului, îmi era foarte frică de el cu toate că nu mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe de smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte, ți le puteai închipui înfășate până la gât în nylonul ciorapilor cu dungă la spate, tot corpul lor o singură pulpă caldă și senzuală. La patruzeci de ani erau femei planturoase, cu sâni minunați, cu șolduri foarte înalte, adevărate iepe în pantofiori delicați de piele neagră și rochii roșii cu fir de lame
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zvâcnește fetusul de pește în icra. Am urcat o scară monumentală, aspră ca de granit, și-am intrat pe o ușă rotativă. Construcția imensă era goală pe dinăuntru. Nervurile subțiri ale bolților păreau coastele unui torace gigant. Lumina venea în dungi violete prin cupola în care se zbătea leneș acel ceva hidos, translucid. Marmura mozaicară a pardoselei se curba după curbura Pământului. Ne-am oprit aproape de mijlocul sălii și-același gând ne-a venit tuturor: să naștem un om. Prima a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mari în arie și scînteindu-și coasele în soare. Unul era gol până la brâu și am văzut pe omoplatul lui roșu, cu fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mea era ocupat cu o fereastră panoramică, triplă, prin care se zărea, dincolo de-o stradă lată, un șir de blocuri. Fereastra avea o perdea albă, prinsă de o galerie galbenă cu două brâuri cafenii pe margini, și draperii cu dungi verzi și garoafe galbene pe fond palid. Un fotoliu cam uscățiv, cu tapițerie buretoasă, roșie cu desene turcești, se sprijinea de peretele cu fereastra. Pe el se aflau doi puișori verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
palmele peste față. Și brusc m-am trezit cu adevărat. M-am regăsit în camera mea, în patul înroșit de amurg. Dormisem vreo patru ore și mă simțeam mai departe foarte rău. Un timp am rămas culcată pe spate, privind dungile roșii de pe tavan, prelinse prin perdeaua de la fereastră. Aveam crampe, simțeam în josul pântecelui o durere lemnoasă, uscată. Nu mă puteam gândi la nimic, dar când închideam ochii sub pleoape vedeam foarte clar imagini din ziua nesfârșită care trecuse: foișorul, fetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am fi putut obține dacă am trece-o sub tăcere. Între timp, întunericul se lăsa rapid, și vântul care se întețea mă umplea de neliniște. Dar acolo, deasupra acoperișului negru al casei, acolo unde cădea soarele, se mai zărea o dungă îngustă de culoarea mandarinei. Deasupra ei, cerul stătea întunecat, și pe el norii se mișcau purtați de vânt repede, ca niște șuvițe de cerneală turnată în apă. Când am ridicat capul, balconul a început să plutească încet înainte, împreună cu casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
el un secret atât de grav (...) Moartea i-a venit după două zile în pat. Mi s-a spus că nu și-a schimbat obiceiurile nici atunci. A rugat să fie ridicat ca să i se puie sub saltea pantalonii pentru dungi. În pantaloni ireproșabili l-au dus la cimitir și din Câmpiile Elizee trebuie să se fi privit încântat.” Autentica tragedie a modernității este moartea, ținta finală a existenței noastre. Soren Kierkegaard în The Sickness Unto Death credea că bolile întotdeauna
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
rezema de un ciubuc al unui scaun, cu câte un picior pus în cruce peste celălalt, într-o simetrie fotografică ridicolă. Un bărbat era ofițer, și în el Felix recunoscu pe tată-său, celălalt cu redingotă și pantaloni umflați, fără dungă, era moș Costache. Doamnele țineau câte o mână pe umerii a doi copii așezați în picioare între un bărbat și o femeie. Erau un băiat și o fetiță, fiecare sprijinit pe câte un cerc mare. Felix îi privi nedumerit, neghicind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
În antreu observă că afară ploua. Lăsă cartea poștală pe măsuță și se întoarse să ceară o umbrelă. În acest timp, Simion veni hoțește lângă măsuță, privi scrisoarea pe amândouă părțile, apoi, vârând degetul în gură, trase lângă semnături o dungă de salivă și iscăli gros cu un creion chimic: "Isus Cristos". Stănică luă mai târziu cartea poștală, o puse în buzunar și-o aruncă la cutie fără a o mai privi. XIV Ceea ce-l întuneca pe Felix, dîndu-i oarecare doză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
singura poziție în care parcă respira mai bine ? în timpul lungilor ore de noapte când rămânea așa, cu halatul aruncat pe umeri, peste cămașa lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele. Aceasta era ora la care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mișcătoare, prinsă în vagul cețos. în capetele toaletei, cele două sfeșnice de argint, înnegrite și acoperite de praf. Când o veni Leana, o să trebuiască să i le dea să le curețe. Ivona stinge aplicele, stinge lampa și rămâne doar o dungă subțire de lumină care se strecoară prin jaluzelele lăsate. E o penumbră dulce, care te liniștește. Se întoarce la oglindă și caută febril printre obiectele de pe toaletă, dă la o parte caseta de argint din care, cu o neglijență căutată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încă tot la mansardă, lui cine are să-i deschidă ușa ? Grăbindu-se, dar în vârful picioarelor, și privind cu atenție în toate părțile, Margot traversează hall-ul. Sub luminatorul instalat pe acoperiș, filtrată prin plăcile străvezii, lumina fierbinte de-afară taie dungi calde, aurii în aerul umbros al încăperii, prin care mișună infuzori de praf. Dar nimeni nu pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă ușa, pentru că se vede foarte clar din vestibul : nimeni nu este la ușă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]