9,239 matches
-
ei sau povestește ceva care face aluzie la relațiile apropiate dintre noi două, dau doar din cap și zîmbesc, prea fericită și poate chiar prea beată ca să mai comentez. Sau să-mi pese. 17 Nu e ciudat cum, dacă În ecuație mai intră cîțiva oameni, Întreaga dinamică a relațiilor se schimbă? CÎnd luăm prînzul duminical la socrii mei, discutăm despre evenimentele săptămînii fără a vorbi cu adevărat despre ceva, terminăm totul În aproximativ jumătate de oră, apoi ne ridicăm de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de pe acum, Înainte să te alegi cu inima frîntă ca toate celelalte. Totuși, Emma e fericită, Dan e fericit și, cum zic eu de obicei, doi din trei nu-i un scor de lepădat, iar dacă Îi mai introducem În ecuație și pe Michael și Linda, asta Îl anulează de-a binelea pe Richard. Probabil că ați Început deja să vă puneți Întrebări legate de soarta Lisei. Nu e nici o surpriză că nu mai sîntem cele mai bune prietene. Povestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu picioarele întinse pre zenit. Luna privește mereu cu un ochi Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul fiind Zâmbetul. Cer +mare Albastru de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Întredeschis; de ce? nu știu Steaua sclipește mereu spre Est de ce? nu știu... și Multe lucruri nu au răspuns dar Se regăsesc în Paradis. Cerul+marea=Raiul Cerul+marea O ecuație zâmbitoare Ușor de descifrat Răspunsul fiind Speranța. Cerul+marea O ecuație sclipitoare.. Simplu de interpretat Mesajul fiind Zâmbetul. Cer +mare Albastru de Rai Fericire divină Soare în inima frântă de mai. Răspunsul e simplu, e-n noi. Până la soare... până la soare e greu de ajuns.; mulți nu știu că trebuie să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
steaua de mare... Le arunc în pulbere de rai. Păpușa are sufletul de gheață și plânge într-o lacrimă de scoică. Jocul e acum „Istoria”, sufletul, Zâmbetul trist” Care zboară „Până la soare” Prin „Azurul” inimii mele pentru că: Cerul+ Marea=Raiul ecuația copilăriei mele Contu Sebastian, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala Nr.6 " Nicolae Titulescu" Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 Pruni înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i asta? Întrebă ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre viața lui, să-l invite la ea În vacanță; era clar, nu se putea. Se mulțumi să-i anunțe viitoarea vizită a fratelui său; el consimți. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Uneori, fata Își desfăcea picioarele În momentul când el Își scotea sexul: atunci nu mai era nevoie nici să-l atingă; zărindu-i chiloțeii, se slobozea dintr-o țâșnitură. Batista era pentru siguranță, În general ejacula pe paginile dosarului: pe ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste lucruri se petrecuseră; aveau o legătură directă cu un băiețel fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
amândoi În penultima clasă de liceu; timp de doi ani, au frecventat Împreună orele de matematici, de fizică. Michel era cu mult peste nivelul clasei. Începea să-și dea seama că universul uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uman e decepționant, plin de angoasă și amărăciune. Ecuațiile matematice Îi aduceau bucurii senine și intense. Înainta În semiîntuneric și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci adevărul ce licărea la jumătatea distanței era Încă incert; ultima ecuație era cea mai strălucitoare, mai plină de voioșie. În același an, Annabelle intră la liceul din Meaux. Se vedeau adesea, tustrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și, dintr-odată, găsea o trecere: câteva formule, câteva factorizări Îndrăznețe Îl Înălțau Într-o zonă de senină și luminoasă. Prima ecuație a demonstrației era și cea mai palpitantă, căci adevărul ce licărea la jumătatea distanței era Încă incert; ultima ecuație era cea mai strălucitoare, mai plină de voioșie. În același an, Annabelle intră la liceul din Meaux. Se vedeau adesea, tustrei, după ore. Apoi Bruno se Întorcea la internat; Annabelle și Michel se Îndreptau spre gară. Situația lua o Întorsătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de soluții, la o infinitate de elemente chimice posibile. Totuși, Întreg universul e format pe baza a circa o sută de elemente; lista lor este inamovibilă și fixă. O asemenea situație - profund anormală din perspectiva teoriilor electromagnetice clasice și a ecuațiilor lui Maxwell - avea să ducă În final la dezvoltarea mecanicii cuantice, adăugă Desplechin. Biologia, după părerea lui, se afla acum Într-o situație analogă. Existența În tot regnul animal și vegetal a unor macromolecule identice, a unor ultrastructuri celulare invariabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între libertate și imprevizibilitate. Turbulențele curentului de apă lângă piciorul unui pod sunt structural imprevizibile; totuși, nimeni nu s-ar gândi să le califice drept libere. Își turnă un pahar de vin alb, trase perdelele și se Întinse ca să mediteze. Ecuațiile teoriei haosului nu făceau nici o referire la mediul fizic În care au loc manifestările lor; această ubicuitate le permitea să găsească aplicații În hidrodinamică, dar și În genetica populațiilor, În meteorologie sau În sociologia grupurilor. Puterea lor de modelizare morfologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În care au loc manifestările lor; această ubicuitate le permitea să găsească aplicații În hidrodinamică, dar și În genetica populațiilor, În meteorologie sau În sociologia grupurilor. Puterea lor de modelizare morfologică era bună, dar capacitățile lor predictive - cvasinule. În schimb, ecuațiile mecanicii cuantice permiteau să se prevadă comportamentul sistemelor microfizice cu o precizie foarte bună, și chiar cu o precizie totală dacă se renunța la orice speranță de revenire la o ontologie materială. Era cel puțin prematur - și poate imposibil - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
CEE. Într-o sală climatizată, Djerzinski aruncă o privire la cele două mari computere Cray În formă de turn, cu panouri de control care luceau În penumbră. Milioanele de procesoare dispuse Într-o arhitectură masiv paralelă erau gata să integreze ecuații Lagrange, funcții de undă, descompuneri spectrale, operatori Hermite; viața lui, de-acum Înainte, avea să curgă În acest univers. Încrucișându-și brațele pe piept, lipindu-le de trup, nu reușea totuși să alunge o impresie de tristețe, de răceală interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-o spunând de multe ori că e destul pentru oricine să stea la doar jumătate de masă. Problema e că pe ea nu o interesează deloc mâncarea. Și nici persoanele mai puțin inteligente decât ea. Ceea ce îi cam scoate din ecuație pe majoritatea oamenilor. Însă Daniel va rămâne. Dacă începe o sticlă de vin, fratele meu se simte obligat să stea până o termină. — Domnișoara Sweeting ? Ridic ochii și-l văd apropiindu-se pe maâtre d’, cu un mobil. Am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
procesul de „secularizare”; cu toate acestea cadrul de manifestare a puterii individului nu-și află un spațiu bine delimitat în noile condiții. În societatea contemporană statul dă un sens existenței lumești doar prin sistemul de producție, întrucât se sprijină pe ecuația putere = avere. Se ignoră astfel dimensiunea subiectivă a puterii. „Dacă cultura noastră este cea a posesiunii, a averii care s-a suprapus ființei, inversarea sensului de mișcare ar cere, probabil, restabilirea primatului ființei asupra averii, recunoașterea deșertăciunii mitului posesiei. Între
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
oamenii n-au mai venit în pelerinaj, pentru că s-a răspândit ideea că la mănăstirea noastră nu se mai învață nimic. CRISTINA, VICTOR ȘI PAULICĂ AU PLECAT DUPĂ CRETĂ ȘI NU S-AU MAI ÎNTORS Nu-mi stătea mintea la ecuațiile de pe tablă, le dădusem doar ca să rezolv integramele în liniște. În fiecare vineri, nenorociții se fac mai răi ca fiarele în cușcă și, chiar dacă nu aruncă bucăți de hârtie sau gume peste bănci, totuși vacarmul glasurilor înăbușite devine insuportabil, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că nu suntem vinovați (ne-am apărat unul pe altul de parcă ne cunoșteam de o viață, a fost interesant). Până la urmă am acordat interviuri unei reviste de paranormal și, pe nesimțite, am lansat o legendă. Era ziua în care dădusem ecuațiile de gradul doi și îi lăsasem pe elevi să șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a bâiguit ea printre lacrimi, a strivit-o un compresor, dar slavă Domnului, o să se facă bine. Deci am fost mirat când Cristina s-a ridicat îmbujorată în picioare și a spus repede, abia înghițindu-și saliva, că a terminat ecuațiile și că vrea să le rezolve la tablă. Era o fată destul de silitoare, puțin cam îngustă la minte, dar foarte ambițioasă. Am pus sub catalog integramele și mi-am potrivit ochelarii pe nas. - Așa repede, Cristina? - Așa repede. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foarte ambițioasă. Am pus sub catalog integramele și mi-am potrivit ochelarii pe nas. - Așa repede, Cristina? - Așa repede. Nu-mi place când uită să spună „domnule profesor”. Mă indispune. - Și ce dorești? - Să trec la tablă și să rezolv ecuațiile. - Treci. Clasa a amuțit o secundă, cât să se lămurească ce se întâmplă și să evalueze situația, apoi viermuiala a continuat. Era clar că nu mă puteam reîntoarce la mica mea activitate deconectantă, așa că am împins scaunul în spate, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
drumul la televizor. - Iart-o. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deși foarte rar, m-a lămurit Z. Nu erau oameni. Am ajuns la concluzia asta intrând în sufragerie. Erau trupuri dotate cu rudimente de conștiință computativă. Erau expresia vie a unor ecuații. Poate trebuiau ajutate, deși cred că nimeni nu mai avea ce să le facă; în orice caz, în situația în care se aflau nu erau decât niște ființe rupte de ele însele, pline de contradicții și inadaptate până și celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ți-am mai spus. Dar cheia de la dulap e la mine și nu văd nici un motiv pentru care să descui. Pe tine și așa nu te interesează. Și oricum, chiar dacă te-ar interesa, tot n-ai înțelege nimic. Că sunt ecuații, calcule, matrici, nu-ți plac ție lucrurile astea. Dar îți spun ca să am liniște; habar n-ai când ți-or prinde bine. Cine știe, poate că te dai și tu pe brazdă odată și odată. Cheia e în sertarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-o iei, să descui dulapul și să păstrezi caietele. Să nu le aruncați. Costine, în caietele alea stă o mare minune. Dar e o minune cu scârț, fiindcă degeaba - uite, să zicem că-ți place matematica și că pricepi ecuațiile de acolo - degeaba, zic, citești tu conștiincios fiecare pagină, degeaba pui în aplicare instrucțiunile. Nu te ajută cu nimic. Ecuațiile sunt așa de complicate, că e nevoie de un cifru, de un cod diferit pentru fiecare capitol în parte. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mare minune. Dar e o minune cu scârț, fiindcă degeaba - uite, să zicem că-ți place matematica și că pricepi ecuațiile de acolo - degeaba, zic, citești tu conștiincios fiecare pagină, degeaba pui în aplicare instrucțiunile. Nu te ajută cu nimic. Ecuațiile sunt așa de complicate, că e nevoie de un cifru, de un cod diferit pentru fiecare capitol în parte. Numai dacă reușești să găsești codul poți aplica datele din caiet pe un obiect fizic. Însă de fiecare dată rezultatele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai pigulim indicii Müller, să mai tragem de sinusoide. Până nu am avut sediu și nu ne-a venit de la partid o directivă care cerea rezultate, tovarăși, nu vorbe, eram convins că orice test e inutil. Era un sistem de ecuații frumoase, cu aplicații aproape exclusiv în plan mental. Singurii care le puteau utiliza erau eventual fizicienii, pentru explicarea unei mișcări obscure a particulelor. Dar uite că mă înșelam. Pe atunci, când nu aveai computere, puteai să lucrezi cu un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]