3,527 matches
-
sau mai puțin extremă. Cu totul altfel este relativismul politeismului, pentru care echilibrul vieții comune nu se sprijină pur și simplu pe reguli de obligație morală, ci pe legi fundamentale ale Ființei. A ști cum acest om, care este finit, efemer, conștient de moartea lui și limitat în timp, poate să se înțeleagă în ființa sa. Și această înțelegere a finitudinii nu este percepută ca o lipsă, o privatio (Sfântul Augustin), ca și cum ar fi vorba de o trecere cât mai rapidă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de asemenea. Numai că trebuie să acceptăm o astfel de primitivitate și să nu luăm un aer dezgustat în fața a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Îi vedeam îndoind colț spre margine, și colț peste colț, dinspre dreapta și dinspre stânga, îi vedeam trecându-și dosul arătătorului, apăsat, peste îndoitură, care căpăta cumva o pecete definitivă, pecetea priceperii și a încrederii în lucrul bine făcut. Și efemer. Cel mai simplu era să iasă binecunoscuta bărcuță cu o singură pânză. Dar uneori, după un număr necunoscut de plieri în plus, se iveau ca din cețuri două coșuri, unul lângă celălalt, și atunci bărcuța nu mai era bărcuță, ci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se îndrepta încet către poartă, prin ninsoare, Dragoș scotea la iveală din plic un cartonaș alb. Anul ce vine să-ți aducă tot ce ai visat mai frumos. Și mai jos, în dreapta, semna: Antonia. Un fulg de zăpadă se așeza efemer pe scrisul albastru mărunt și în locul acela cerneala se întindea și se spălăcea. Și totuși armata presupunea și camaraderie, nu? Dacă i-ar fi trimis pe toți din gașcă la același regiment poate că n-ar fi fost chiar atât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
heraldică, emblema, insignele și stigmatul. Noțiunea de emblemă nu este non-verbală (este folosită cu termeni explicați). Simbolul apare ca o noțiune ce se caracterizează prin exprimarea speciei în individ sau a genului în specie, prin exprimarea eternului prin și în efemer. Simbolul poate să apară începând cu învățarea limbajului. Simbol al cuvântului spus este cuvântul scris. Simboluri sunt gesturile codificate ale etichetei, cifrele, simptomele bolii, simbolul juridic, ecuațiile chimice, căci orice comunicare este simbolică. Numele. Semnul care are o clasă pentru
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
2.6.2 alterarea sau schimbarea calitativă 2.6.3 unitatea sau identitatea contrariilor Consecința acestei unități este armonia structurală, armonia întregului. 2.7 Se disting două tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea sau identitatea și eternitatea. 2.8.2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni medii sau medietăți pentru a realiza o uniune sau
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
profunde și fundamentale, de vreme ce gândirea filozofică a determinat studiul muzicii. Progresul cunoștințelor astronomice realizat de școala pythagoreică a permis extinderea muzicii de la pământ la cer, de la un simplu sunet la sunetele emise de sferele cerești, de la generat la ingenerat, de la efemer la etern. Datorită inovației pythagoreice, adică datorită supunerii intervalelor concordante analizei matematice, muzica astfel pusă în legatură directă cu Numărul devine cheia principiilor matematice, care sunt și principiile Universului. Concepțiile pythagoreice au fost revalorizate de Platon în mitul lui Er
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
a treia sectă 45, care susține doctrina, pe care o admite și Macrobius (I, 11, 10-12) divide Universul în două: partea inferioară înglobează Pământul și cele șapte sfere planetare, partea superioară sfera aplanes. Lumea Sensibilă stă sub semnul caducității (caducorum) efemerului, este pasivă (ca și materia), supusă schimbării (permutatio), poate primi ființe divine, însă nu le poate da naștere; Inteligibilul, activ și creator, conține eternitatea hypostasurilor, se reflectă în Sensibil transmițându-i imagini ale sale, însă rămâne imuabil, identic cu sine
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
în același timp, propria damnare, dar și speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi (smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă, Dorador. Proiecție diafană, mai ales olfactivă, alcătuită din miresme, femeia din poemele lui Radu Cârneci, asemenea înaintașelor ei din vremurile biblice, e, pentru cel îndrăgostit, tot ce poate fi mai apropiat de sacru (sintetizând organic fumul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dulce / peste chip, peste ochii uimiți. Umerii / Mirt vor purta și, alunecând din subsuori / aloe albăstrind spre pântec...), principiu al vieții și, totodată, generatoarea unei adevărate beții senzoriale: Fântână ești / o, deschide-te gurii mele! Și ochilor, pajiște... Trăită dincolo de efemer, de carnal, iubirea aceasta este esență pentru suflet, de fapt, chintesență a închipuirii, pe care eul liric o imploră: respiră-mă: ca pasărea voi cânta, simțind forța demiurgică a acesteia: Precum pasărea voi cânta, ca iarba voi crește / mă voi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în lumină, / în pulberea Domnului, fiindcă, aflat sub vremi, vorba lui Miron Costin, artistul simte acut pierderea definitivă a Paradisului, vremea când toate locuiau într-un cuib: / în mâna Domnului, pentru a se muta într-un ceasornic, în fragment, în efemer: Eu locuiesc într-un ceasornic - de unde gândurile îi pleacă mereu la război. În acest volum captivant - lucru extrem de rar pentru o carte de poezie, mai ales azi - străbătut de un elan vitalist, al cărui combustibil e dragostea - de viață, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sânii (...). Această întâia treaptă cuprinde un amplu poem, alcătuit din mai multe secvențe, a căror delimitare e gradată tematic, ipostaziind universul care așteaptă să fie fecundat (prin lujeri exultă fetia anului), însă, antinomic, și regretul pe care-l induce caracterul efemer al stării dinainte: puține sunt, ah, prea puține / câteva clipe de pubertate, fiindcă, între trăirea plenară a erosului omniprezent (există chiar și erotica florilor) și amintirea stării dinainte, e o pendulare nostalgică: Ce tristă e acea femeie care se îndoaie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în capul scărilor mă așteptai / picotind în luxul clipelor calde / Femeie frumoasă și cuib de o zi. Flash-uri de trecut sau de vis străbat efemerul, în care eul liric își ia uneori drept interlocutor sinele de altădată (Cel dintâi) sau femeia, mereu prezentă în realitate și în gând, dar dominând, prin fascinația pe care o naște, inclusiv spațiul accesibil, doar cu privirea sau cu imaginația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Lemnului nu-i dărui decât propria lui imagine; Femeii restituie-i fierbințeala ei fără contur etc. Iar paradoxul vine, deci, din coexistența inalienabilei lucidități amintite a eului - legată de conștiința precarității suverane - cu iluzia metamorfozării a, măcar, o parte a efemerului, încât Se-nspăimântă fugind din zare în zare / cel a cărui iluzie nu mai e necesară Mai mult, această densitate a lucrurilor induce, din nou paradoxal, o incurabilă singurătate, până și în cuvinte: Singurătatea unui Cuvânt în lume / singurătatea unui cuvânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
neagră; pasărea albastră; o pasăre, de-un galben / Miraculos), încărcată de sugestii, susținute adesea și prin determinanți adjectivali (straniu, miraculos etc.). Alteori, apare doar metonimic: triluri ce se-nfioară; cântătoarele etc. Dar și insectele, fluturi, albine, furnici, punctează cu grația lor efemeră peisajele traversate de ochiul poetului, atent la toate făpturile și înfăptuirile firii. Vegetalul este, de asemenea, o prezență constantă în poemele lui Ion Lazu, fie sub forma ierburilor, mohorul, sânzienele, trandafirul, garoafele (sau chiar prozaica legumă, ceapa, care devine, într-
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
demiurgice a sentimentului suprem, ale puterii acestuia de a transfigura lumea: ninsoarea, de exemplu, e roșie, fecundă: Ninge cu focuri prin roșii zăpezi / numele tău înflorește, fiindcă Peste cuvintele noastreaburind / iarna de patimă este!... Peisajul hibernal însă se reduce la efemerele urme pe zăpadă și la zăpada spulberată. Aceeași forță de sugestie a cuvântului e valorificată, de asemenea, în Nespusele, unde sunt amintite aparentele sacrificii în numele iubirii (Am ucis de trei ori o pădure păgână / am arat de trei ori o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în altă parte, subliniind esența ființei sale: Iată oglinda trupului meu - / râu de cuvinte. Căutând să confere certitudine aspectelor lumii pe care le ipostaziază în textele sale, autodefinindu-se, poeta nu insistă însă pe pascaliana îmbinare dintre fragilitate și, deci, efemer și rațiune. Precaritatea e o condiție intrinsecă până la urmă a ființei, poate accentuată chiar de aplecarea spre meditație. Sensibilitatea inimii i se pare mai relevantă pentru statutul de om. Pe de altă parte, fiind vorba de creația unei femei, nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
auxiliar, totodată, pentru cristalizarea în spațiul poeziei a două durate, cea din afară și cea din suflet, care zăgăzuiește posibilitatea celei dintâi de a se scurge netulburată, pentru că eul liric, asumându-și dreptul de a vorbi în numele semenilor, vulnerabili prin efemerul care-i stăpânește, nu-i permite, astfel, să li se arate în trecerea ei crâncenă. O sursă a acestei neostoite nostalgii este sentimentul dezrădăcinării pe care-l trăiește poetul și ale cărui forme de manifestare sunt presărate în aproape toate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând fi o sugestie a combustiei trăite anterior textului, care se constituie într-un corolar al acesteia, cu finalitate cathartică. Adjudu-Vechi devine, astfel, un alter Olimp, iar zeitățile olimpiene se recrutează din spațiul domestic, volatilizând efemerul care grevează, de obicei, asupra existențelor lor modeste: Hermes!... hei!... sar în sus și mă sperii: tata!... / (venea după două luni, din detașare, de pe șantier, la / CFR)... Din întrepătrunderea de imagini decupate din cotidian sau din trecut se remarcă fascinația
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sporește la maximum posibilitatea de decodare, așa încât cititorul atent și tenace poate să-și descopere și să se elibereze de propriile angoase, regăsindu-și triumful - alegoric! - în fața necurmatei ticăloșii a timpului. Victor Sterom: Memoria clipei Obstinându-se să devină cronicarul efemerului, pentru a-l eterniza sau, cel puțin, pentru a-i conferi iluzia perenității, în Memoria clipei - Editura Dacia XXI. Poeți contemporani, Cluj-Napoca, 2011 -, Victor Sterom își pune gândurile sub auspiciile cuvintelor lui Ion Caraion, pe care le alege drept motto
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eului liric: fructă cu gură de vierme / mi-ai fost / în visul meu..., notează poetul, iar destinatarul cuvintelor este ambiguu, sporindu-și, în felul acesta, tristețea. Cioburile și vântul, hăurile și undeva un clopot sunt motive literare ale memoriei / conștiinței efemerului care nu se uită și, mai ales, pe care nu le uită cel care se simte cu pete de cer înăuntru-mi // pete de verb deasupra-mi, el însuși fiind un punct / atins de răni. În vecinătatea semantică a acestora
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
al îngerului, garanție a prezenței divine ocrotitoare. De fapt, literele, pietrele (alt laitmotiv: loc de rugăciune, reper al stabilității, mijloc punitiv, chiar receptor al artei, în stare să supravegheze nașterea și moartea, fiindcă Piatra este ritualul meu / de îmblânzire a efemerului), fulgerul, îngerii sunt prezențe statornice în poemele de față. Cu un pronunțat caracter meditativ, creațiile lui George Vulturescu îi induc îndreptățite întrebări cititorului și îl determină, de asemenea, să intuiască, la rându-i, alte și alte necunoscute, cărora, chiar dacă nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă mă învață / și cap rotit supun sub ghilotină. Deși în poezia lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
este momentul, timpul este durata. După cum prea bine se știe, toate cele pământești sunt trecătoare. Vorba unui alt poet al nostru, George Topârceanu: „Dacă stai să te gândești, / Toate cele pământești / Sunt ca umbra norilor, / Ca mireasma florilor”. Adică trecătoare, efemere. Unele dispar, altele le iau locul. Se înțelege, deci, că și omul se supune acelorași reguli ale logicii universale. Indiferent dacă ești celebru sau neînsemnat, bogat sau sărac, frumos sau urât, deștept sau prost, credincios sau păgân, șef de stat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
și bogații plâng, tot așa și împărații mor. După tine, mai rămâne o vreme amintirea ta. Dar mai ales rămân urmele pe care le-ai lăsat cât ai trăit. Adică faptele tale - bune sau rele - și lucrarea ta - durabilă ori efemeră. Peste cei mai mulți, însă, se așterne neantul. Uitarea, care și ea este veșnică. Pentru Charlemagne, sfârșitul a venit în ziua de 28 ianuarie a anului 814, la Aachen. Acolo a și fost încredințat cerului și pământului, chiar într-o capelă de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]