2,111 matches
-
și mediază Între domeniile În care a fost Împărțit universul. În acest mod, facilitează comunicarea Între ele prin cuvânt, al cărui stăpân va fi considerat În consecință, poate Începând cu secolul al V-lea Î.Hr. și prin influența zeului egiptean Thotxe "Thot", cu care Îl identifica deja Herodot (II, 138, 4). Dionysosxe "Dionysos", În schimb, se bucură de un spațiu redus În tradiția arhaică, cu toate că este prezent În panteonul micenian. Și totuși, nu mai puțin decât Hermesxe "Hermes", el dă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În sens teritorial sau În sens personal. Din punct de vedere teritorial se definește ca „religie romană” suma tuturor religiilor care, În antichitate, au fost practicate pe teritoriul cetății Roma: de către latini, sabini și etrusci, ca și de către greci, iudei, egipteni, galileeni, „orientali” de orice proveniență. Aceste religii coexistă pașnic sau În opoziție Între ele În aceleași condiții ale metropolei așezată pe Tibru; În ciuda surprinzătoarei ignorări reciproce, ele sunt de fapt concurente. Sub impulsul factorilor politici, economici și demografici, aceste religii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
verificarea aspectelor convergente ale contextului analizat. Este vorba despre cultul frigian al Cybelei, Mareaxe "Marea" Mamăxe "Marea Mamă" anatoliană pe care coloniștii greci din Asia ajunseseră să o cunoască Încă din secolul al VIII-lea Î.Hr, și despre cel egiptean al lui Isisxe "Isis", divinități ce au făcut obiectul unor culte a căror istorie, În dimensiunea elenizată dobândită În urma contactului cu Grecia, străbate Întreaga problematică religioasă a lumii elenistico-romane. a) Cybelexe "Cybele" și Attisxe "Attis" Stăpânitoare a unei naturi sălbatice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
triumfător care, după efemera paranteză iuliană, urma să dea greș În scopurile ei. b) Isisxe "Isis" și zeitățile ciclului egiptean Când Herodot (secolul al V-lea Î.Hr.), curios observator al cutumelor și obiceiurilor popoarelor barbare, notează că „nu toți egiptenii Îi cinstesc În același fel pe aceiași zei, În afară de Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", despre care spun că ar fi Dionysosxe "Dionysos"; pe aceștia În schimb Îi venerează toți, fără deosebire” (II, 42), istoricul ia act de o situație deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intervenția exegeților, acei binecunoscuți specialiști În sacru, alături de cea a unui oneirokrìtes („interpret de vise”) și a unui theològos (cel care cunoaște/elaborează discursul despre zei), conform documentației, mai ales epigrafice, a epocii. La fel de semnificativă este calitatea acestor interpreți: preotul egiptean Manethon și exegetès Timotheus, din familia Eumolpizilor, adică din acel genos de la Eleusis care deținea sarcina supremă a cultului misteric și care era, așadar, deținătorul celor mai sfinte tradiții mitico-rituale ale poporului grec. Atributele zeului (cerber tricefal și șarpe) conduc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale și legăturile cu sfera agrară, exprimate În atributul baniței (modius) care Îl caracterizează, dezvăluie profunda lui continuitate cu grecescul Hadesxe "Hades"/Plutonxe "Pluton", dar mai ales cu egipteanul Osirisxe "Osiris" căruia, de fapt, pe tot parcursul istoriei religioase elenistico-romane Îi ocupă rolul ca pereche a zeiței Isisxe "Isis". Totuși, identificat și cu Zeusxe "Zeus"/Jupiter și cu Helius/Sol, Serapis are dimensiunea de zeu cosmic, cârmuitor suveran al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orizontul spiritual al omului În epoca elenistico-romană, al aspirației la o revelație divină ca vehicul al cunoașterii, relativă fie la științele naturale, fie la marile teme ale teologiei, ale cosmologiei și antropologiei. Bogata și variata literatură așezată sub autoritatea zeului egiptean Hermesxe "Hermes" Trismegistos În dublul ei conținut, „științific” (astrologie, alchimie, botanică astrologică etc.) ale cărui origini par să dateze din secolele III-II Î.Hr. (Festugière, 19503, vol. I), și teologic, exprimat Într-o serie de ample tratate datate Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
confirmă răspândirea acestei literaturi de revelație „păgână”, capabilă să intereseze și acele medii creștine Îndreptate tot spre obținerea cunoașterii dintr-un izvor legitim al acesteia, cuvântul revelator al unei entități divine. În figura lui Trismegistos converg trăsături și prerogative ale egipteanului Thotxe "Thot", protectorul Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
18. Epoca ramsidă: o religiozitate mai umană 97 19. Deir El Medina și religia populară 100 20. Magia și prevederea 102 21. O teocrație 104 22. Experiența nubiana: reinstituirea ortodoxiei 105 23. Epoca saitică Între arhaic și modern 106 24. Egiptenii și grecii 107 25. Egiptul se deschide lumii 108 Bibliografie 111 Religia Mesopotamiei (Luigi Cagni) 113 1. Primele mărturii: din paleoliticul mijlociu până la sfârșitul calcoliticului 113 1. Credințele oamenilor din Mesopotamia În paleoliticul mijlociu (cca 120 000-35 000 Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zi în ziare. Pentru a găsi acest „adevăr” al povestirii evanghelice trebuie să căutăm în altă parte și să ne întrebăm asupra felului de a scrie specific evangheliștilor. 6. Trecerea mării Ultimul exemplu: relatarea trecerii Mării Roșii (Ex 14). Când egiptenii fug pentru că apele li se întorc împotrivă, conform textului biblic, ei spun: „Să fugim din fața lui Israel pentru că Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului” (Ex 14,25). Cel care își pune problema „istoricității” povestirii își pune mai multe întrebări. Prima
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ei spun: „Să fugim din fața lui Israel pentru că Domnul luptă pentru ei împotriva Egiptului” (Ex 14,25). Cel care își pune problema „istoricității” povestirii își pune mai multe întrebări. Prima problemă, nu atât de importantă, vine de la limba vorbită de egipteni, evident, egipteana. În Ex 14,25 însă, cuvintele armatei egiptene sunt în ebraică, ca și cum egiptenii ar fi vorbit această limbă. E vorba desigur de o convenție, pentru că același fenomen se găsește peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
14,25). Cel care își pune problema „istoricității” povestirii își pune mai multe întrebări. Prima problemă, nu atât de importantă, vine de la limba vorbită de egipteni, evident, egipteana. În Ex 14,25 însă, cuvintele armatei egiptene sunt în ebraică, ca și cum egiptenii ar fi vorbit această limbă. E vorba desigur de o convenție, pentru că același fenomen se găsește peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
25 însă, cuvintele armatei egiptene sunt în ebraică, ca și cum egiptenii ar fi vorbit această limbă. E vorba desigur de o convenție, pentru că același fenomen se găsește peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se găsește peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste la scenă ca și cum ar fi un spectator direct. Dacă acest lucru nu este imposibil, e destul de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
vreun personaj numit Iosif nu există în listele de funcționari egipteni. Capitolele despre șederea lui Iosif în Egipt (Gn 39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne aflăm pe un teren mai solid. Povestirile presupun o anumită cunoaștere a obiceiurilor egiptenilor. Se vorbește, de exemplu, că egiptenii nu vor să mănânce cu străinii (Gn 43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru abominabil (Gn 46,34). Istoria lui Iosif conține și un cuvânt care ar putea fi egiptean
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în listele de funcționari egipteni. Capitolele despre șederea lui Iosif în Egipt (Gn 39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne aflăm pe un teren mai solid. Povestirile presupun o anumită cunoaștere a obiceiurilor egiptenilor. Se vorbește, de exemplu, că egiptenii nu vor să mănânce cu străinii (Gn 43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru abominabil (Gn 46,34). Istoria lui Iosif conține și un cuvânt care ar putea fi egiptean (41,13: „abrek”, un cuvânt exclamat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de fapt picturi egiptene care reprezintă sclavi de origine semitică sau asiatică ocupați cu fabricarea cărămizilor. Se poate spune cu certitudine că sunt semiți pentru că iconografia egipteană urmează canoane fixe pentru reprezentarea diferitelor rase. De exemplu, semiții poartă barbă, în timp ce egiptenii sunt fără păr sau poartă o barbă falsă; de asemenea, nasul și ochii semiților sunt desenați în mod caracteristic. Relatarea biblică este așadar verosimilă. Nu se poate spune însă mai mult pentru că ne lipsesc documente mai precise cu privire la aceasta. În timpul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
eveniment ce se poate reconstrui plauzibil fără prea multe dificultăți. Grupul de sclavi fugari a fost urmărit de un departament de care militare egiptene (Ex 14,5-10). Au sosit în regiunea care separă Egiptul de deșert (14,2.9), însă egiptenii nu au reușit să-i ajungă înainte de apus. După apus și în timpul nopții, un vânt puternic de la Est a descoperit o parte a malului unui lac din regiune (14,9 și o parte a versetului 21). Dacă erau aproape de mare
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au întârziat probabil pe această parte a plajei. Povestirea biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează explicit - vântul a încetat și
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
-l furnizează explicit - vântul a încetat și marea s-a întors la locul său obișnuit (14,24). Carele egiptene au eșuat în noroi (14,25), valurile s-au mișcat cu mare viteză și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit înecați pentru că au fugit spre marea ce de fapt le venea împotrivă (o parte din 14,27-28). La răsărit, israeliții au descoperit cadavrele pe malul mării (14,30). Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
diplomatică de la curtea Egiptului cu vasalii din Orientul Apropiat, între altele și cu țara Canaanului. O parte din corespondență conține numele lui Abdi-Hepa, regele din Urusalim (Ierusalim). El se plânge deseori din cauza incursiunilor acestor hapiru și cere ajutorul suveranului său egiptean pentru a-și apăra teritoriul de aceste atacuri. Redactate în limba acadică, scrisorile îi descriu pe hapiru ca oameni puțin simpatici și de temut. În cea mai mare parte, e vorba de țărani și sclavi fugiți de la stăpânii lor. Trăiesc
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
alte mici regate căutaseră sprijinul Egiptului, conflictul dintre Asiria și Egipt devenise inevitabil. În jurul anului 720 î.C., a avut loc o primă bătălie la Rafia, cetate la sud de Gaza, și Sargon al II-lea i-a învins pe egipteni și pe aliații lor, filistenii din Gaza. Cum Regatul lui Iuda nu era direct implicat în conflict, Biblia nu a păstrat nici o amintire a acestei campanii. Is 20 vorbește de o ulterioară campanie pe care Sargon al II-lea o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
a devenit stat independent. Relațiile dintre cele două țări au rămas stabile pentru o vreme, fiind consfințite de un tratat În 1936. Dar În octombrie 1952 noul guvern din Cairo, condus de ofițerii de armată care Îl răsturnaseră pe regele egiptean Faruk, a abrogat tratatul. Temându-se să nu-și piardă accesul privilegiat la o cale maritimă strategică, britanicii au reocupat zona Canalului. Doi ani mai târziu, Gamal Abdul Nasser, unul dintre ofițerii revoluționari, devenit Între timp șef al guvernului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că SUA i-ar fi sprijinit fără ezitare dacă se ajungea la un conflict. Acesta era contextul În care prim-ministrul britanic Anthony Eden (care luase cu un an Înainte locul lui Churchill) a purces la reglarea conturilor cu enervantul egiptean. Indiferent ce declarau În public, britanicii și francezii Își pierduseră răbdarea cu Organizația Națiunilor Unite și procedurile ei alambicate. Ei nu doreau o soluție diplomatică. În timp ce oficial se convocau conferințe și se discutau planuri internaționale În funcție de acțiunile lui Nasser, guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]