4,870 matches
-
memoriei pe ața sufletului de Augustin Frățilă în serialul din Ziarul de duminică, solicitat cândva de Stelian Țurlea și încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În curtea cu pavajul gri. O tristețe sobră, laconică și bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată de anxietate, precum aburul dimprejurul paharului de vodcă împărțit cândva de Nichita și Mazilescu, de Pucă, Pâcă, Velea, Eugen Suciu, Fati & Co, punctată de apariții pitorești, precum Irina Loghinovski, Mașa și Mircea Dinescu, Aurel Covaci, Breban, Grigore Hagiu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înșiri „mărgărit(ar)ele“ epice de la H.P. Bengescu, Cella Serghi și Anișoara Odeanu, la Ticu Arhip, Dana Dumitriu, Lucia Demetrius, Gabriela Adameșteanu, Alice Botez, Maria-Luiza Cristescu, Oltea Alexandru, până la Sânziana Pop, Adina Kenereș, Maria Mailat, Doina Ruști și Dora Pavel, elanurile procustianizante ți se relativizează semnificativ. Ce m-a amuzat e că, la discuții, deși 90% din auditoriu era încântător-feminin, luptători au fost numai bărbații. Câțiva dintre ei m-au acuzat de sexism, reducționism și discriminare pozitivă în siajul gender studies
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o moacă îndeajuns de agasată ca să-i stopeze orice elan. Îmi pare rău, dar altminteri era peste poate. Tot atunci, un mecanic Metrorex ne salută complice din ochi și-l ia pe accidentat la per tu: „Nu mișca, tataie, și trage-ți picioarele de pe scară, că nu e bine să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Câtă vreme i-am văzut prin licee, în București, Sibiu, Râmnicu Vâlcea, Focșani, Călărași, Moreni, Bacău, nu le-am perceput cu adevărat contextul dramatic. Unii dintre ei îmi aminteau, aproape halucinant, de obsesiile, ma niile și fobiile adolescenței mele. Aceleași elanuri către Totul sau Nimic. Între Muschetari, Dostoievski, Medeleni, Rimbaud, Cireșarii, Jack London, Baudelaire și Jules Verne. Aceleași energii fără limite, aceleași impulsuri utopice, anarhice ori autodistructive. Plus, în contra par tidă, senzația inutilității, golul grețos al celui care se simte de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
excitațiunea târgurilor de carte! V-am mai spus: cu o singură excepție, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate edițiile Bookarest/Bookfest și Gaudeamus. Să fi fost vreo treizeci și ceva. Am trecut, așadar, prin toate stările posibile. Elan postrevoluționar, recuperând insațiabil scrierile exilului românesc, înghițind nesățios literatura anticomunistă, traducerile prohibite, libertățile necunoscute vreodată. Revelații în bine și în rău, resincronizare eficientă sau tardivă. Frenezia evenimentelor editoriale cu sute și chiar mii de oameni, inclusiv concurența neloială a microfoanelor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Cercel, Gabriel Brebenar, laolaltă cu Cioran, Victor Ieronim Stoichiță, Andrei Scrima, T.O. Bobe și Vlad Mixich, plus Amos Oz, Matei Vișniec și Ghepardul lui Lampedusa), cu nonșalanța cu care impui o nouă linie de ochelari de soare. Amportat de elanuri, mi-am părăsit în parcare instinctul de conservare și nu m-a mai deranjat nici una dintre zecile de tentative de vampirizare, ricanări sadice și sfredeliri verbal-răzbunătoare cu care m-au deprins până la greață târgurile anterioare. Ba dimpotrivă. M-am conversat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
urmă opinia. (Slavă Domnului, n-a fost așa.) Pe scurt, vorbeam de obediența arhitecților (adeseori criminală cultural și devastatoare urbanistic) față de ce rințele megalomaniei și analfabetismului istoric specifice neociocoimii comanditare. De faptul că „legea o face cine dă banul“. De elanul iresponsabil cu care destui arhitecți dispre țuiesc trecutul și natura tradițiilor locale, visând tur nuri gigantice de beton, sticlă și aluminiu într-un peri me tru caracterizat de stilul neoromânesc, de căsuțele năpădite de iederă, ascunse de grădini ș.a.m.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
însărcinată. De ce nu pleci în concediu de maternitate? Vrei mata să naști aici? Sau te gândești la o statuie?!...Câți ani ai? 24, domnule inspector. Păi vezi? Uite-așa vă nenorociți dacă nu apare unul ca mine să vă taie elanul. Acasă, domnișoară doamnă, acasă! Într-o clasă o învățătoare lucra un trandafir alb pe pânză. Ce faci cu varza asta? Nu-i varză, e trandafir, domnule inspector ge neral. Aha. Întorci vorba celor mari! Iar în procesul-verbal de inspecție se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu până la măsura unor întîrzieri exagerate. Nu mai era acum 210 sclavul fericit sau chinuit; era stăpânul unei situații. Avea totuși (U sine încă unele probleme de rezolvat: nu-și închipuia care va fi procedarea. Cum nu era vorba de elanuri irezistibile, cerceta metoda. Vulcanic în imaginație - credea el - avea un temperament precaut și împodmolit. Faptele cereau mai mult o pregătire .matematică decât se puteau bizui pe o desfășurare neprevăzută. Rim nu găsise încă formula. Dar, stăruitor se gândea la ea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
moară! milogise Rim a treia zi, tot zadarnic. - Nu mi se cade mie! răspunse Lina mai violent, cu ochii umectați de acea sforțare, dacă nu de lacrămi. -■ Dar nu e ce crezi! . . . Nimic care să te ofenseze! declarase Rim cu elan. Totuși, nici acele asigurări, nici venirea în toi de noapte a gemenilor spăimântați nu o putuse întoarce de la formula ei de refuz bine împuternicită: - Nu mi se cade mie! Așa înțelegea ea lucrul ca mamă și ca medic, și de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
neprevăzut deoarece credeau că boala s-a sfârșit cu bine. Apoi înmormîntarea în ajun de concert era o stângăcie vrednică de Sia. Elena, turburată de acea veste, pălise cu mâini moi și reci care tremurau. Cum Drăgănescu tocmai intra, înt-un elan neobicinuit și nemotivat, Elena se repezise spre el cu gest de brațe întinse. Neînțelegînd, descumpănit, Drăgănescu își închipuise o nenorocire, nu știuse care, și rămăsese cu mâinile în jos, sarbăd, pe când îl săgeta o arsură în piept și simțea bătăile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
români și românce, floarea satelor de atunci au ajuns ca robi pe drumul robilor, pe aceste locuri a căror căldură și praf le istovea puterea. Numărul prizonierilor ruși se mărea, numărul eroilor români, fiecare cu istoria lui, nu le scurta elanul înaintării prin munți. Ceva totuși din inima lui, rămânea lângă cei înmormântați creștinește. Camarazii lui, cu care împărtășise atâtea dificultăți și spaime urmau să-și unească în metamorfozarea trupurilor, inocența lor cu cea a înaintașilor din vremurile de restriște ale
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
corectându- le, combătându-le, completându-le cu aceeași dragoste și înțelegere de a le vedea mereu luminoase, luminându-l, făcându-l să vadă mai departe, mai profund, mai uman fenomenele vieții, apropiindu-l astfel mai autentic de Divinitatea dătătoare de elan, ideal, vis, transcendență, viață. Îndumnezeirea, teandrizarea, nu e un concept iscodit de misticii creștini: Dionisie Areopagitul, Nichifor Crainic, etc., e perspectiva cu acces al fiecăuia de a face din modul divin de a trăi, stilul organic purificator, ziditor, suitor prin
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a fost și rămâne una din personalitățile cu rost bine determinat în dezvoltarea culturii noastre”. Cine nu are de învățat de la asemenea creatori care au constituit aura înfloririi culturale a României până în momentul când ghilotina bolșevică atăiat aripi, planuri și elanuri ale suirii Țării noastre la posibilitățile ei umane? Trecuți prin furcile caudine ale holocaustului roșu, tot mersul nostru ascendent spre Occident a fost îngropat pentru o jumătate de secol. Cine nu se uită cu jind la acea efervescență creatoare și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
conștiința de neam și de stăpâni ai acestor pământuri încă râvnite și astăzi de vecini. *Ion Muscalu, Vulturul deșertului, Editura Danaster, Iași 2012 Publicat sub titlul - Scrib la istoria Moldovei, recenzie la cartea „Vulturul deșertului” de Ion Muscalu, în revista Elanul nr.132, pagina 20, februarie 2013;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
celui apărut în 2006. Primele 100 de pagini se constituie într-un amplu „jurnal de presă” în jurul cărții de debut: interviuri, recenzii, cuvinte de întâmpinare, scrisori dar și un consistent „dosar publicistic” conținând colaborările autorului la revistele „Academia Bârlădeană” și „Elanul”. Ecourile favorabile, încurajatoare ale prietenilor și ale numeroșilor cititori au reprezentat un convingător imbold venit să răspundă chemării lăuntrice a autorului: De câtva timp gândul mă poartă de a mai face încă o încercare temerară. Gândul acesta, din dorința de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, căci între amândouă stă neclintita limbă.” Cu venerație, Prof. Felicia Soloviev Galați Dragă Doamnă Felicia, Vă trimit cu întârziere „Elanul” în care a apărut articolul Dvs. despre scrisul meu în general și Volumul II - în special. Mi-ați ușurat mult sarcina de suflet pentru vol. III, care în momentul de față e ca și gata. L-am predat și urmează
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și acest fapt ne va costa enorm în viitor... Ne vom îndatora și mai mult și nu e bine! În ziua următoare, grație lui Serghei Coloșenco am o mare, mare surpriză, prin aceea că îmi dăruiește un exemplar din revista „Elanul”, nr. 91, septembrie 2009, unde la pag. 18, consăteanul meu I. N. Oprea face o prezentare a scrisului meu cu titlul: „Călător... prin vâltoarea vremii” (vol.II) de Alexandru Mânăstireanu: Nonagenar, în 2007 profesorul Alexandru Mânăstireanu publica la Editura „Sfera
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Mânăstireanu: Nonagenar, în 2007 profesorul Alexandru Mânăstireanu publica la Editura „Sfera” din Bârlad volumul de memorialistică intitulat cum nu se poate mai adecvat, „Călător... prin vâltoarea vremii”. Impresionat de cutezanță, dar și de succesul autorului și a cărții, în revista „Elanul” nr. 60 din februarie 2007, publicam un fel de recenzie intitulată „Consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, debut literar la vârsta de 90 de ani: „Călător... prin vâltoarea vremii”. Încheiam cronica mea cu speranța mărturisită: „astăzi debutant în literatură, așteptăm de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nimeni nu e exceptat!... Pentru vineri 20 noiembrie aștept vizita lui S. Coloșenco, care își ia rolul de Moș Crăciun, aducându-mi ca dar „Întâlnirea din tren”, a doamnei Elena Petriman, plus încă o carte, plus două numere din revista „Elanul” nr. 91, în care mi se prezintă drept surpriză-surpriză un articol deosebit scris de dl. I.N. Oprea în stilu-i binecunoscut. După prânz urmăresc serialul „Furtună la palat”, apoi telefonez la Iași, mulțumind pentru articolul surpriză de la el, după cum urmează: „Călător
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
viața...” Nonagenar, în 2006 profesorul Alexandru Mânăstireanu publica la Editura „Sfera” din Bârlad volumul de memorialistică intitulat cum nu se poate mai adecvat, „Călător... prin vâltoarea vremii”. Impresionat de cutezanță, dar și de succesul autorului și a cărții, în revista „Elanul” nr. 60 din februarie 2007, publicam un fel de recenzie intitulată „Consăteanul meu, profesorul Alexandru Mânăstireanu, debut literar la vârsta de 90 de ani: „Călător... prin vâltoarea vremii”. Încheiam cronica mea cu speranța mărturisită: „astăzi debutant în literatură, așteptăm de la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
86 de țări. România prezentând doar o delegație simbolică de 27 sportivi - fără pretenții de medalii. În țară se anunță inundații în partea de sud-vest. Pentru 18 februarie. Mi se anunță vizita d-lui Florian Pricop, care-mi aduce revista „Elanul” nr. 93 în care mi se publică recenzia „Lumânărică”, după volumul omonim al consăteanului meu I.N. Oprea, care sper că va fi o completare a recenziei similare ce a publicat dl. Constantin Ostap în „Academia Bârlădeană”, nr. 4/2009. Duminică
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
seară. La ora; de comun acord stabilită, de vreo două ierni încoace - coborârea, către oraș, către casele care-i așteptau,îmbuibate cu dragoste și căldură familială. Azi,însă, ceva, neașteptat, a intervenit, parcă. Alinuș era mai vesel, mai plin de elan, mai avântat, ca n alte dăți. Primul - la urcat; primul - la schiat; primul - la declanșarea concertului; primul - la servitul mesei. Și,încă ceva: o anume grabă, se degaja, din toate mișcările sale, din tot ce spunea, din tot ce făcea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dar fără suman. Va fi fost prin aprilie? Tata ține un ciocan în mâna dreaptă și e neras. Probabil, repara ceva când l-am întrerupt și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care sufăr și azi. Trebuind să spele niște rufe în curte, mama a comis greșeala de a mă lăsa singur, nesupravegheat, în casă. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
priveam în copilărie. Era așezat între ferestrele dinspre uliță, deasupra unei icoane. De câte ori mă uitam la el, eram convins că tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]