3,359 matches
-
fel ca al ei, deși Înfățișarea ei era extrem de diferită. În ceea ce privea personalitatea, avea același scepticism, aceeași răzvrătire, aceeași amărăciune pe care le afișase și ea când era de vârsta Asyei. Înainte să-și dea seama, Îi trecuse cu eleganță rolul de oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea tânără pentru toate astea. Însă tentația de a rade de pe fața pământului edificiul propriei existențe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin albe, roz palid sau albastru pastelat - nuanțele eleganței feminine, inocenței și vulnerabilității. Nu le plăceau prea mult profesionistele, pe care le priveau mai curând ca pe niște „tovarășe“ decât ca pe niște femei, iar profesionistelor nu le plăceau soțiile pe care le priveau mai mult ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost în stare să mă accepte. Ar fi fost atît de frumos împreună... dar ea a ales așa. Am trecut pe lîngă ea și am lăsat-o în urmă: ea pe drum, cu părul fluturînd în soarele verii și eleganța lipsită de sentiment a înfățișării... eu în mașină, depășind-o în viteză și luptîndu-mă cu iubirea pe care o simțeam încă pentru ea și cu detașarea de acest sentiment. Atunci a fost ultima dată cînd ea s-a mai numit
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura fină a parfumului pe care acesta îl purta. ă Eu am cumpărat o plărie de aici odată, spuse Virginski cu cât mai multă sfidare posibilă. Vănzătorul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea era la doi pași de stâncile de marmură. Încă un motiv de recunoștință. Viața are de obicei eleganța să ne dezguste de ea înainte de a o părăsi, or eu o simțeam în acele momente arzând în mine aproape scandalos pentru o înmormântare. Păstram o aparență cuviincioasă, de reculegere, cum se cădea într-o asemenea împrejurare, dar eram, mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Wakefield și-o imaginează mignonă, cu păr lung și negru, cu ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este foarte sigur că ea va Întîrzia. Este surprins cînd apare la timp, o blondă subțirică, cu păr scurt, de o eleganță relaxată, cu blugi de firmă mulați pe coapse, cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu arăți rău deloc, îi spusese tatăl ei când se pregătea să meargă la prima petrecere din viața sa, dar cu atâta mândrie nerostită, încât, în zilele bune, mai că-i venea să-l creadă. Se întrebă ce standarde de eleganță stabilise Henrietta pentru cauza infertilității. Gama vestimentară a Henriettei se întindea de la ținute lucitoare à la Shirley Bassey la un anume minimalism monastic și uneori era greu să știi dincotro bătea vântul. Scurt și negru, hotărî Fran. Formula asta funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anișori arăta adorabil într-o fustiță de dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant care îi strălucea în nara stângă. Probabil că și-l pusese în după-amiaza asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Stevie la sfârșitul după-amiezii, și să lenevești pe îndelete în cadă înainte de Marea Cină? Fran hotărî că n-avea rost să opună rezistență. Avea impresia că toată lumea din Woodbury o însoțea la această întâlnire. Putea foarte bine să cedeze cu eleganță și să accepte sfatul lui Stevie. Mâine avea tot timpul să se apuce de știrile pentru săptămâna viitoare. — Distracție plăcută, strigase Stevie în urma ei, și nu-i cere un eșantion de spermă de la prima întâlnire. N-o să te mai respecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dictaturii preletariatului... În numărul 47 (septembrie 1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi amici, așteptînd marea plăcere de a vă vedea la București, lansăm o mie de urări fervente, oțel, vitessă, originalitate, lumină întinsă, eleganță spirituală, splendoare plastică muzicală și verslibristă. Vouă, Nouă, marea victorie decisivă împotriva tuturor passeismelor. F.T. MARINETTI, E. PRAMPOLINI”. Abia în mai 1930 F.T. Marinetti va întreprinde o vizită „oficială” la București, invitat de Asociația culturală italo-română. Prilej cu care susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ține atît de orientarea occidentalistă și citadinistă a acestuia, cît de structura sa olimpiană, neoclasică, acționînd „în sens cu totul divergent de mișcarea anarhică actuală”: „A fost acolo o atmosferă de înaltă intelectualitate și de distincție (...) o decență și o eleganță a expresiei formale, care rămîne ca o adiere de idealitate față de trivialul și violența stilului la modă acum - o statornică aspirație față de acea dhvani indiană”. Vorbind despre Sburătorul (literar), autorul apreciază lipsa unei „doctrine precise”, însă „larga ocrotire spirituală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În lumina lămpii, simt pe piele moliciunea noului pulover, care-mi face talia să arate cum n-am mai văzut-o de luni Întregi, iar decolteul, fără falsă modestie, e de-a dreptul spectaculos. Pantofii cu toc Îmi conferă o eleganță pe care nu am mai Încercat-o din ziua nunții și surîd acestei variante Îmbunătățite a propriei mele persoane, care, la rîndul ei, Îmi zîmbește. Ce mama dracului fac? Dau totul jos, Îmi trîntesc pe mine vechiul pulover cenușiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alb și negru, realizate de profesioniști. Unele sînt cu Amy și Lisa, unele doar cu Lisa, În mărime naturală și Înrămate artistic În cadre negre și subțiri. Toate lucrurile din apartamentul Lisei sînt strident de pline de gust, stil și eleganță. La Început, asta m-a intimidat, ca și persoana ei, de altfel, dar știu că firea ei trece dincolo de aparanțele acestea și, de cînd a plecat Dan, m-am apropiat mai mult de Lisa și sînt conștientă că ea Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dau seama mai demult, deoarece era la fel și în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am început s-o cercetez mai des, descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii, gingășia cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pornit primele ninsori, un sol i-a comunicat că regele avea să vină în vizită peste zece zile. Era momentul micii noastre răzbunări. Am convocat la mănăstire un estetician grec și, de asemenea, o nobilă romană din Milano, vestită pentru eleganța ei. Aceștia și-au adus cu sine cele trebuincioase, precum și slujnice instruite. Gundeperga a fost spălată, unsă, parfumată, îmbrăcată în veșminte rafinate și împodobită cu bijuterii, părul pus la punct, fața machiată. Văzând-o, atât eu, cât mai ales novicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de metamorfoza lui. — O, da, aprobă și Camilla. Kevin surâse. Ar fi vrut ca mama să-l vadă cum se transformase din broscoi În Micul Prinț, dar mama nu era aici. Și nu avea să vie nici la petrecere. Toată eleganța lui Îi părea acum inutilă. Maja luă copiii de mână. Kevin legăna sacoșa de la Paradisul Copiilor În care Își Îngrămădise haina de fâș, treningul și chiloții, pentru că nu trebuia să contamineze costumașul cel nou cu chiloții ăia urâți. Mergeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
înfiorase puțin, dar cuvintele călugărului i se păreau destul de încâlcite: întâlnire cu Moartea, dar nu pericolul de moarte... Ieșise zâmbind ostentativ. În camera mare, pe același divan pe care îl lăsase, o aștepta Mihnea, picior peste picior, bălăngănindu-și cu eleganță o talpă încălțată cu cizme scurte împodobite cu catarame argintate. - Ce ți-a zis? o întrebase, făcându-i semn să se așeze pe banchetul mic din fața lui. - Nu mi-a zis nimic. Tâmpenii. Apoi bărbatul începuse să-i povestească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o. Răsuflarea amplă a buzelor șoptind câteva vorbe se pierde rapid la ieșirea din mască, apoi rătăcind neștiutoare printre alte chipuri dantelate. Masca, poartă către un univers de poveste ce își întinde hotarele către infinit... Masca, unealtă a cunoașterii civilizației, eleganței și a bogăției sufletești... Masca, tezaur al speranței și al visurilor... Masca, echilibrul dintre lumea reala și cea fantastică... Masca, forma delicată a fineței umane... Masca, aur pur al clasicului... Masca, simpla strălucire divină presărată pes te sclipirea ochilor... Masca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
moștenire pe care n-o ai Încă. E În afara oricărei discuții ca eu s-o recunosc pe bastarda asta. - Gwen te poate constrînge, tată, replică cu acreală Armelle, care nu apreciase că fusese pusă la punct cu atîta lipsă de eleganță. E suficient un test ADN. Dacă n-o va face cît trăiești, nu va avea nici un scrupul să pună să te dezgroape dacă va fi cazul. - Dacă ea ar fi la curent, s-ar afla deja aici. Știrea asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu era departe de patruzeci de grade În hangarul În care tehnicienii de la PS adunaseră rămășițele epavei vasului lui Ryan. Pete largi, umede, marcau cămașa lui Franck Caradec la subsuori și acesta era agasat văzîndu-l pe Fersen cum Își păstra eleganța naturală În ciuda căldurii sufocante. Dispariția lui Bréhat Îi deschisese perspective, dar era de ajuns să vadă cum Îl privea Marie pe specialistul În crime ritualice ca să priceapă că n-avea nici o șansă. - Explozia a Împrăștiat sfărîmăturile pe o rază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cu douăzeci și cinci de ani În urmă, după ore, Michel și Annabelle se plimbaseră pe această alee. Vreo cincisprezece persoane se adunaseră În grădina familiei. Fratele cel mic venise din Statele Unite pentru Înmormântare; era slab, nervos, vizibil stresat, Îmbrăcat cu o eleganță puțin cam excesivă. Annabelle ceruse ca cenușa să-i fie Împrăștiată În grădina casei părintești; dorința Îi fu Îndeplinită. Soarele Începea să asfințească. Era o pulbere - o pulbere aproape albă. Se depuse ușor, ca un văl, peste pământul dintre tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trimis bani la Geneva lui Nikki, care și‑a cumpărat un costum nou de la Gianfranco Ferre. Nikki avea instincte princiare și era Îmbrăcat ca un prinț. - Ravelstein vedea În Nikki un tânăr strălucit, care avea tot dreptul să se afirme. Eleganța lui nu era o chestiune de stil sau de ostentativă autoprezentare. Ținea de natura tânărului și nu de strategiile lui. Spre propria lui surpriză, Abe Ravelstein s‑a pomenit scriind cartea la care se angajase. Ceea ce a provocat o stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urmă am grăbit pasul. I‑am spus lui Abe că etalarea aceea de lux Îmi Încordează nervii. Prea multe tentații. Nu puteam suporta să mă simt tras din toate părțile. - Am observat că de când te‑ai Însurat standardul tău de eleganță a decăzut, a replicat Ravelstein. Pe vremuri erai și tu mai spilcuit. Vorbea cu părere de rău. Din când În când Îmi cumpăra câte o cravată - niciodată una pe care mi‑aș fi ales‑o eu. Aceste cravate cadou erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avea nevoie să apeleze la mijloacele publice de transport, dar se descurca foarte ușor, vorbea limbajul orașului. Tineri de culoare Îl opreau pe stradă ca să‑l Întrebe de costumele, de pardesiul lui sau de pălăria de fetru. Se familiarizaseră cu eleganța lui rafinată. Le vorbea despre Ferre, Lanvin. Despre cămășarul lui de pe Jermyn Street. - Filfizonii ăștia, explica el, se dau În vânt după modă. Costumația bulevardiștilor cu sacouri țipătoare și pantaloni strânși pe picior și‑a trăit traiul. Și În privința mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de mii de dolari. Și cum stau cu pistoalele? Ravelstein mi‑a răspuns cu un hohot de râs. - Până și negresele mă opresc pe stradă ca să‑mi admire croiala hainelor. Sunt intuitiv receptive. Îi Încălzeau inima asemenea connaisseurs - fani ai eleganței. Admirația adolescenților negri Îl ajuta pe Ravelstein să contracareze ura colegilor săi, profesorii. Succesul și popularitatea cărții lui Îi scoseseră din minți pe universitari. Ravelstein dezvăluise racilele sistemului În care fuseseră ei școliți, superficialitatea viziunii lor istorice, susceptibilitatea lor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]