2,539 matches
-
stat la noi pe perioada ultimului an de liceu; era la „Nicolae Bălcescu”, la cea mai bună clasă de reală și de câte ori i se oferă ocazia ne aduce în prim-plan o întâmplare, crede el referențială, eu i-aș spune emblematică, din ceea ce-am numi generozitatea, implicarea și dăruirea tatălui nostru. Țin minte cum ai mei îi puseseră la dispoziție prima cameră de la stradă, avea până și intrare separată, în idea asigurării unui confort tihnit. De câte ori Vlad povestește, ochii i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fiică-ta pleacă la țară cu Adi, i-am verificat bagajul, uită-te și tu, pe mine mă dor creierii în cap, și-a luat doar cărți motivând că acolo n-are de unde împrumuta. Tata parcă rupea ceva din calmul emblematic englezesc, avea și-un umor pe măsură, de fiecare dată „aruncându-i mingea la fileu” cum nu se putea mai calm și cu detașare totală: Dragă, o să și le care singură, dus-întors. Bine că cel mic nu are patima cititului
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care am preluat în mare măsură registrul unui afișaj didactic profesional, intuitiv, moderat în a face aprecieri, echilibrat și asertiv în relație cu cei din jur, fie elevi, fie adulți. Pe matematică am lucrat cu distinsa doamnă Maria Popescu și emblematicul domn Mihai Țarălungă, ultimul dintre aceștia fiind discipol al marelui matematician Dan Barbilian, nimeni altcineva decât poetul Ion Barbu. La fizică am avut privilegiul de a ne îndruma doamna dirigintă Maria Băteanu, pe care mi-o aduc aminte de fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu am putut să redau bine primul interviu. În plus, la câtva timp după primul interviu am început să regret că nu intrasem în mai multe detalii. Poate faptul că reportofonul s-a stricat a fost un fel de mesaj emblematic. De aceea al doilea interviu a fost unul lung. Nu pot spune că este greoi la vorbă, ci că nu e omul care să vorbească de bună voie despre lucruri personale. Dacă îi pun întrebări, îmi răspunde, se rezumă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică, intensitatea cerebrală. Exigenta solidarizare intelectuală cu figuri emblematice ale spiritului național prilejuiește, deloc surprinzător, incursiunea În clivajele, căderile și culmile creației, ca și În dramatismul biografiei, firește. „Pentru Caragiale”, scrie Marta Petreu, „cunoașterea este o «activitate a sufletului omenesc», Înrădăcinată În «iritabilitate»”. Nu doar pentru Caragiale, desigur, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
analiză serioasă (și elogioasă, dacă mi-e Îngăduit să spun) a prozei mele purta, la finele eseului din 1970 despre Captivi (În Familia, firește), semnătura Dvs. Episodul faimosului interviu din 1981, pe care Îl evocați În recentul articol, a fost emblematic, aș zice, pentru biografia „socialistă” a amândurora. Campania josnică de presă din 1982, manevrele de intimidare (inclusiv cele legate de vreo premiere scandaloasă a damnatului autor de către curajoșii săi colegi de breaslă) și, În sfârșit, anularea pricăjitului premiu al Uniunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Încheiat și În cel care Începe. Un secol În care semenii noștri sunt disputați de intense forțe contradictorii: modernitatea centrifugă și nevoia centripetă de semnificație și apartenență. (Familia, nr. 9/2000) Note despre Bruno Schulztc "Note despre Bruno Schulz" Figura emblematică a Tatălui apare nu ca Întruchipare a autorității, ci a ereziei. Din acest motiv, raportul dintre tată și fiu, ocupând narațiunea copilăriei, pierde orice funcție restrictivă. Tatăl este parte - parte centrală - din vasta acțiune subversivă pe care imaginația o exercită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dragă Dle Norman Manea, dacă nu plecam din România, vă căutam prietenia”, așa Își Începea primul mesaj, În 23 noiembrie 1983, agentul berlinez. Apelul era motivat, formal, printr-o analiză a volumului Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice. „Stânga și dreapta, umăr la umăr, ar plesni de dispreț față de marele personaj al Marei!”, scria referentul despre fetița creștină care moare În lagărul de exterminare a evreilor descris În povestirea Puloverul. Mesajul adăuga: „Eu o iubesc pe Mara- și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ca „răspântie”, ca „teritoriu al nimănui”. Emblema exilului. L-am Întrebat, acum, dacă scriitorii care au pus Trieste pe harta culturală a Italiei și a lumii, Joyce, Svevo, Saba și alții (Între care Îl includeam, implicit, pe el Însuși), sunt „emblematici” pentru această patrie a apatrizilor. „Aș evita să vorbesc despre emblemă. Ar Însemna să revenim la identitate, entitate și așa mai departe. Sunt esențiali, aș spune. Pentru că literatura este esențială. Cum se Întâmplă și În alte situații, Trieste dobândește conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de Saul Steinberg, Înfățișând chipul său. Una o Întâlnim chiar În numărul din New Yorker care Îi anunța decesul, imprimată pe o mănușă În spatele căreia, cu mâna ridicată, Saul Își ascunde fața, sperând, probabil, o amânare de la Atotputernica secerătoare. La fel de emblematic ar fi fost, probabil, semnul de Întrebare din care artistul a făcut protagonistul durabil al operei sale. „Nu prea aparțin lumii artistice, nici lumii caricaturii sau revistelor, așa că nu prea se știe unde ar trebui să fiu plasat”, spunea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui. Îndurerat amarnic, Liu își pune la îndoială propria capacitate și judecată. Nu-și poate închipui că Mao e cel care organizează o lovitură de stat contra propriului său guvern. Studentul Kuai Da-fu de la Universitatea Qinghua a devenit figura emblematică maoistă națională. S-a dovedit a fi un organizator talentat. S-a mai înălțat de când l-am văzut ultima oară. Când îi atrag atenția asupra acestui fapt, se rușinează. Asta mă face să-mi placă și mai mult. Purtarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
alcoolismul, fumatul, drogurile, prostituția, violența, pedofilia, traficul de persoane etc.) și a utilizării greșite a tehnologiilor (avortul, clonarea umană, eutanasia etc). PROGRAMELE FUNDAȚIEI: 1. Promovarea valorilor naționale și a eroilor neamului: Prin activitățile și proiectele derulate vom promova acele figuri emblematice ale poporului român, puțin cunoscute, care prin lupta și sacrificiul lor au întărit și menținut viu sufletul neamului. Fie că sunt figuri de mari duhovnici, eroi ai închisorilor sau artiști necunoscuți, dorim să facem cunoscută viața lor prin promovarea operelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dacă nu actorul, se concepe mereu altfel decît este?”p.9) , dar și diferențieri („ dacă punctul maxim de apropiere dintre bovaric și comediant este puterea imaginației, punctul maxim de diferențiere și Îndepărtare este conștiința ludică”-p.314). Emma Bovary, eroina emblematică a tezei, este și ea o infatigabilă interpretă de roluri :”metresa, călugărița, sfînta, Îndrăgostita, femeia În fereastră, parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are acces
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Iura Luncașu. Că marele Dinică a jucat și sub Îndrumarea regizorală a lui Esrig și Pintilie, Blaier și Iulian Mihu, Horea Popescu sau Andrei Șerban, nu mai e interesant. Alte ziare au afirmat, În continuarea unei comemorări jugnitoare, că replica emblematică a operei marelui co median ar fi „Nu trage dom’ Semaca! Sunt eu, Lăscărică!”. Vai! Dar replicile lui din Nepotul lui Rameau, Ploșnița, ori Troilus și Cresida, marile spectacole ale teatrului românesc, unde or fi rămas? Alt cotidian susținea o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Iordanului, Sărutul fără iubire, Perțovka ș.a.m.d. E În carte un triumf al băutorului, dublat de un eșec al omului. Traducînd poemul, Emil Iordache a vrut să ne arate, discret, că a fost ferit de amîndouă. E o carte emblematică, aș spune, pentru universitarul hedonist și traducătorul plezirist. Primum bibere, deinde filosofarum, nu?!... PÎnă-n ianuarie anul acesta, nu-i Înțelegeam pe regizorii care renunță să mai monteze - ori pun În scenă rar , rar de tot. Nu puteam pricepe cum să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care iarăși știam destule - nu și faptul că, În ultimele lui zile, nu mai pleca din teatru deoarece ...uitase unde locuiește! Brrr!!!) etc. O judecată limpede asupra epocii trăite (precum și a celei anterioare!). O bogăție de informații și situații - multe, emblematice pentru arta căreia ne-am dedicat existența. Și mai presus de orice, o mistuitoare dragoste de scenă, deturnată acum pe scena ...de hîrtie, nemuritoare și născătoare de alt gen de aplauze : În concluzie, artistul Ion Focșa. Punct. Un titlu amuzant
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Hagi, Nadia, Ilie Năstase, Doroftei sau Iolanda Balaș. Cred că mi-e mult mai clară viziunea asupra unor fictivi, precum Antigona, Hamlet sau Trahanache... CÎnd a murit marele actor Gheorghe Dinică, o parte a presei a scris că replica lui ...emblematică ar fi fost „ Nu trage, dom’ Semaca!”. Și pe posturile tv au vorbit...Cabral și Nelu Ploieșteanu. Iată, mi-am zis, o consecință nefastă a faptului că ai fost un actor de succes : se uită rolurile cu adevărat mari, cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
titlu: "Criză. Paroxismul crizei..." (p. 136). Se simte efortul inteligenței de a descoperi argumente pentru demonstrație. Aprofundarea, ca în orice eseu, se desfășoară în amploare, nu în adâncime. Profunzimea eseului constă în varietate și ingeniozitate, în strângerea sub aceeași tutelă emblematică a situațiilor celor mai diverse. Unificarea disparatului, coerența arbitrarului recomandă o structură de gânditor, de ideolog. Și Ibrăileanu gândește iubirea, nu o trăiește direct. Dar inventează o formulă atractivă pentru a o comunica, și anume jurnalul epicizat al iubirii. Scenele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trei din ei chiar foarte mici. Mergeau după băiat, iar el nu întorcea capul să vadă dacă-l urmează; nici ei nu ridicau botul spre el, pur și simplu mergeau cu toții, așa, împrăștiați pe 7-8 metri de trotuar, un ansamblu emblematic dintr-o mahala a Iașului, parcă desprins din cel vechi, de pe la 1840. O figură cu totul originală.
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mărunte, fiecare cu teogoniile lor, cu sistemele complicate și caduce de very important persons ce se aglomerează ca divinitățile pe fațadele templelor din Indochina. 303 Perspectivele dispar, figurile par încălecate arbitrar și grotesc, istoria se rescrie permanent, figuri care par emblematice sânt împinse rapid și programatic spre margine, pentru că altele și altele trebuie să eclozeze. într-un sezon sânt fumate vedete care ar fi ținut altădată două decenii. Nimeni nu mai pare azi de neînlocuit. E foarte ciudat: pare că sistemul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poet este un flash fabulativ, un traseu enigmatic al nemișcării ce mimează mișcarea. Impresionează mai mereu harul mimului de a face din minciuna lui adevăr și din renunțarea lui un simulacru de bucurie. Structura "fabulei" este de fiecare dată originală, emblematică nu doar pentru o stare, ci pentru o atitudine conform căreia orice se poate compara cu orice, se poate aduna orice cu orice și rezultatul rămâne cel scontat de mim, mereu același: marea fabulă este teroarea istoriei umane, spasmul minciunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai profundă, dar suprapunându-se aceleiași "scheme" poetice) de damnat. Conștiința tragică a damnatului, deși prezentă în toată opera Goliatului Dezolării, se accentuează în Versuri (1971) și Un dor fără sațiu (1976). "AFARĂ a fost aruncat ÎNĂUNTRU" este un vers emblematic pentru cea de a doua mișcare, spre interior, a sinelui poetic. Moartea, claustrare supremă, își rostește amenințările. "Cavoul", "sarcofagul", "cimitirul" sunt spații iremediabil închise. Abundă astfel de perimetre care circumscriu ființa poetului: salonul, odaia, țarcul, sfera, cercul, parcul; însăși pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
urmă, nici un semn. De altfel, orice poet care se respectă este un pedagog al morții, ne învață cum să murim, de câte ori într-o viață și în ce moduri posibile. Genialul vers eminescian "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată" este emblematic pentru o întreagă mentalitate. Emil Botta adoptă un ton șăgalnic, voit minimalizator, pentru că i se pare a fi găsit astfel o portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aruncă în desuet și pulverizează în deplorabil întreg universul. Limbajul obiectelor provoacă o "ruptură de sistem" (Carlos Bousoño), transgresând codurile obișnuite pentru a ajunge la un alt limbaj, etern, al poeziei lor imanente. Lucrurile au culoarea eternității" este un vers emblematic din poezia Episod. Alăturat versului " Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva există totuși un regizor al acestui spectacol cosmic, dacă o privire din exterior nu poleiește pe ascuns totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din cele trei perioade de calvar ale detențiunii politice, ci și din viața de cetățean liber a autorului, până În anul 2003, inclusiv. Să vedem, acum, măcar unele aprecieri pe care le face autorului distinsul prefațator Gheorghe Calciu, sacerdot și patriot emblematic, care l-a cunoscut pe Grigore Caraza chiar În Închisoare, adică În locul cel mai potrivit pentru Încercarea prin suplicii maxime a tăriei caracteriale, proces În urma căruia oamenii slabi se transformă În iude, În bestii și În călăi, iar cei incoruptibili
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]