2,988 matches
-
gură În alta, chiar și Între Îndrăgostiți, i se părea dezgustătoare. Nu-i Împrumută și nu-i recomandă cartea lui Du Maurier, considerând că ar fi fost lipsit de tact să o facă Într-un asemenea moment, mai ales că eroina nu apuca să se bucure prea mult de dragostea soțului (odiosul Julien avea să o Înșele curând). Era ușor de văzut că prietenul său era profund afectat de faptul că fiica mai mare se pregătea să părăsească nu peste multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
niciodată nimic pentru a o pune În practică. De aceea, când Îi parvenise vestea morții ei, simțise, pe lângă durere, și o oarecare vinovăție, de care se eliberase promițându-și că Îi va imortaliza spiritul În opera lui, În special prin eroinele lui. Istoria pe care i-o relatase lui Du Maurier, ca și altora, a unei iubiri de tinerețe Înăbușite cu cruzime de soartă tocmai când stătea să Îmbobocească, explica și, În același timp, pecetluia o existență de celibatar, dedicată artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
locurilor, și de semne ale unei integrități artistice reale. Înclina mai cu seamă către povestiri despre acte de renunțare eroică și sacrificiu de sine, comise de femei, În chestiuni sentimentale, și, dacă uneori conflictele emoționale pe care le concepea pentru eroinele sale păreau puțin forțate, lucrul acesta era infinit preferabil obstacolelor banale și hotărârilor facile tipice pentru „poveștile de amor“ obișnuite. Pe scurt, era de partea Îngerilor - adică de partea lui - În marele război estetic În care se considera Henry angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Duelul, cu desueta și practic goala sa idee de „onoare“, era Întruparea dramatică a diferențelor de ordin etic dintre Europa și Lumea Nouă, iar mișcătoarea reconciliere dintre Valentin și inamicul său, Înainte de moarte, pregătea pentru reunirea finală a eroului cu eroina. Henry era de părere că, și așa, modificase destul de mult spiritul inițial al romanului, Îngăduindu-le să se căsătorească. Om evident pragmatic, Compton capitulă. — Foarte bine, dar faceți ceva ca să Înveseliți publicul ceva mai devreme, spuse el. Parcurseră actele anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a aranja o Întâlnire Între ea și Compton, și fu răsplătit cu acceptul ei În luna aprilie. Perspectiva de a avea „un star“ În curs de afirmare În spectacol Îi Întări Încrederea În viitor. Faptul că o americancă juca rolul eroinei franțuzoaice și un englez Îl interpreta pe eroul american nu Îl deranja câtuși de puțin. În teatru, ca În orice altă artă, iluzia desăvârșită se crea prin stăpânirea profesionistă a tehnicilor necesare, nu printr-o autenticitate de amator. O bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se mai Întâmplă În capitolul următor. — A, dar tu ești subiectivă, draga mea, zise Du Maurier afectuos. Trebuie să așteptăm să vedem ce spun cei de la Harper. — Ai un titlu pentru el? Întrebă Henry. — Da, se cheamă Trilby. E numele eroinei. — Trilby, repetă Henry. E numele mic sau cel de familie? — Numele mic. Trilby O’Ferrall. — E irlandeză? — Scoțiană. Fiica unor părinți scoțieni cu o reputație destul de Îndoielnică, dar născută și crescută la Paris. Nu că ar fi fost crescută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestiri, dar a cărei acțiune se petrecea nu În Italia, ca În original, ci În Anglia. Ea pornea de la eforturile unei mame lipsite de scupule de a compromite un tânăr, pentru a-l obliga să se căsătorească cu fiica ei. Eroina eponimă, o tânără văduvă, sprijinea la Început planul, pe urmă dădea Înapoi și Încerca să Îl ajute pe tânăr să scape din capcana logodnei, numai pentru a se Îndrăgosti ea Însăși de el și el de ea. Între personaje se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-i aduce Înapoi. Era o dimineață frumoasă și Însorită. — Ai putea spune că e aproape cald, remarcă Henry În timp ce pășeau pe faleză, Îndreptându-se spre Sandsend și trecând pe lângă ferma despre care se spunea că servise de model pentru locuința eroinei principale din Amanții Sylviei. Du Maurier, care Îi cunoștea bine rezervele cu privire la clima din nordul Yorkshire-ului, zâmbi. Vremea a fost foarte blândă cu noi anul ăsta, spuse el. Nici nu-mi amintesc vreun alt septembrie mai frumos. Era bine dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cei de la Harper’s Îți apreciază cum se cuvine efortul. — A, da, s-au purtat foarte frumos. Au ceva emoții În ce privește textul, dar s-au arătat foarte mulțumiți de ilustrații. — De ce au emoții În ce privește textul? — Păi, după cum cred că știi, eroina mea nu e pură cum se spune. Cum se spune? Ca neaua, vreau să zic. E, În realitate... inima ei e pură... În esență inocentă, În esență bună. Dar nu e o virgo intacta. — A, zise Henry. Cititorilor lui Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin asta! — Te cred, Îi răspunse Henry. Dar viața adevărată nu a reprezentat niciodată o scuză valabilă În ochii doamnei Grundy. Mă mir că Harper’s sunt dispuși să riște să-și atragă dezaprobarea ei. Și ce se petrece cu eroina ta? Vreau să spun, În afară de faptul că Își găsește și Își pierde glasul cel minunat? — Va trebui să aștepți ca să afli, zise Du Maurier zâmbind. Foiletonul Începe În ianuarie. — Cu o ilustrație reprezentând-o pe Trilby pozând goală, pour l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
memento mori plin de satisfacție, semnificativ fiind faptul că moartea cu care Svengali o amenința pe Trilby era prin Înec, sfârșitul tradițional al femeii pierdute din literatură. Asociind această idee cu personajul negativ, Du Maurier excludea o asemena soartă pentru eroina sa, Întărind modul În care cititorii Înțelegători se identificau cu ea, În ciuda referirilor la cele câteva legături din trecut cu mai mulți artiști (care, apropo, ar fi trebuit să fie un obstacol mult mai Însemnat pentru un Încuiat dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
obstacol mult mai Însemnat pentru un Încuiat dominat de convenții ca Little Billee decât „pozatul la grămadă“). Recenzia lui din Harper’s avusese drept rezultat o scrisoare din partea unei pioase matroane americane care Îl mustra pentru că nu o condamna pe eroină pe acest motiv (i-o trimisese mai departe lui Du Maurier, spre amuzament), dar, una peste alta, era surprinzător cât de puține proteste se auziseră din partea publicului american, de un puritanism notoriu. Romanul dăduse naștere multor dezbateri În presă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din West End, atunci Guy Domville, cu purtările sale de modă veche și limbajul Înflorit, cu eroul său de o moralitate pedantă și eroina reținută și răbdătoare, cu dilemele sale etice reale și pledoaria finală pentru sacrificiul de sine și renunțare, cu siguranță nu era. În ciuda ultimelor zile și ore când aproape se Îmbolnăvise de grijă, abia acum Începu să creadă În posiblitatea eșecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-le despre felul În care romanul lui Du Maurier fusese supus celei mai vulgare exploatări comerciale În America. Se părea că În presă se făcea intens reclamă la ghete și pantofi marca Trilby, ilustrată cu gravuri ale piciorului gol al eroinei „după“ celebrul desen al lui Little Billee de pe peretele atelierului din Paris, și un restaurator de pe Broadway făcea Înghețată În forme asemănătoare. — Înțeleg că există și o perie de cămine Trilby și chiar și un cârnat Trilby, dar n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
destul de mult la chestiunea asta. Zâmbi, ca să arate că Întrebarea se voia o tachinerie amicală, nu o dovadă de sarcasm. — Ba am, recunoscu Henry. Este evident că personajul Trilby e crucial. Ai realizat un lucru remarcabil, Kiki. Ai creat o eroină care nu se crede - sau nu s-a crezut, Într-o etapă a vieții sale - cu nimic mai presus de ceea ce este În realitate, iar publicul cititor anglo-saxon a primit-o În sufletul lui colectiv. Nu mă pot gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o povestire, fără să afle nimeni. După ce se convinse cu toate aceste argumente, Întrerupse activitatea la Frumoasa casă (care se dovedea, În realitate, mai dificilă decât anticipase) și se apucă să scrie o comedie cu titlul provizoriu de Doamna Gracedew. Eroina eponimă - rol destinat lui Ellen Terry - era o văduvă americancă frumoasă și bogată, cu gust pentru conacele istorice englezești precum Summersoft (un fel de Osterley), unde era amplasată acțiunea. În decursul unei singure după-amieze, ea salva casa din mâinile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
englezoaicei sănătoase și vioaie, mânată de instincte și lipsită de gânduri ca un animal de rasă, ca, să zicem, un cal. Găsea util să se gândească la ea atunci când evoca personajul denumit Mona Brigstock, energica dar estetic insensibila rivală a eroinei principale din Frumoasa casă. Effie era unicul copil și tovarăș al lui Norris, după ce mama Îi murise cu aproape cincisprezece ani În urmă, În Împrejurări despre care Norris nu vorbea și asupra cărora Henry nu insistase. Norris era fiul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați o găsiseră atrăgătoare și Împreună formaseră un triunghi al flirtului, În care Du Maurier și Moscheles se prefăceau - dar poate nu doar se prefăceau - că sunt rivali În lupta pentru sentimentele ei. Moscheles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rață ies tot din ouă clocite de o... cloșcă. Da, ați ghicit, este vorba de ouă de curcă, de gâscă ori de rață, în aceste cazuri. Ei bine, în versuri, de data aceasta, vă voi spune o povestioară în care eroina este... O rățușcă! A ieșit doar ieri afară Din găoace Iar acum în curtea-ntreagă Se aude, Gust făcându-mi de o ciorbă De potroace... Iată, i-a ieșit în cale O băltoacă Și se leagănă spre dânsa, fără teamă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ajute, a sfârșit prin a deveni obiectul urletelor mele și prin a primi uși trântite în față. În locul lui James. La început, când m-am întors de la Londra, suferința mea avea o oarecare doză de demnitate. Mă simțeam asemenea unei eroine din perioada victoriană care a fost dezamăgită în dragoste și care nu avea nici o alternativă, deci trebuia să-și întoarcă fața și să se stingă de durere înconjurată de sărurile ei mirositoare, continuând însă să fie frumoasă. Ca Michelle Pfeiffer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-ați cîștigat la concurs, ce concurs, ăla literar, nu știu, dați un telefon, dai telefon la casierie, Înlocuiești cureaua de transmisie, rola presoare, un dialog, o metaforă, o bujie, mai scoți un pom, lipești cu letconul cîteva contacte ale eroinei, oxidate de criză, de crampa scriitorului, cînd rămîi cu mîna strîmbată ca la loto, schimbi o rotiță dințată, un ax și o manetă de sub tabloul de bord, pînă la urmă se va ivi În cameră un soi de ceas-automobil-magnetofon de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Soljenițîn, pare clinic, curios, umed. Și, ca și cum nu ar fi fost de ajuns Nela și doctorul ei frenetic, vin peste noi scene decupate din alte pelicule, de regulă rusești, filmate noaptea la rîul prin care-o trece ceferistul pe eroină și pe malul căruia se usucă și rîd femeile de la țară, din vagon, cu basmale roșii și chipuri rumene luminate feeric de foc ca-ntr-un tablou de la noi, sovietic, după care ceferistul trece apa Înapoi cu aerul crăcănat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceeași parte a scriitoarei, este că psihiatra era criminala, nu scriitoarea, dăltița de spart gheața dintre oameni de sub patul final cu Sharon și Michael În el demonstrînd că scriitoarea Începea acum să simtă nevoia să se identifice cu propria-i eroină, cu care se identificase deja criminala, devenind astfel, Sharon, o potențială criminală. Pentru că vorba președintelui, Începuse să Învețe să-i placă ceea ce trebuia să facă. Pentru documentare În scop beletristic. Aș fi ales-o cu ochii-nchiși pe Sharon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aducem aminte cum putem, prieteni imaginari reușește performanța de a ne scrînti inimile În Sărmana gleznă scrîntită. În rest, ce-ar mai fi de spus despre film? Visele. Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își imaginează (deformarea prin oniric) că va ieși din criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]