2,249 matches
-
înlocuise deja rugăciunea pe timpul lui Nietzsche, nu mai există, fiind înlocuită de televizor; toate formele de autoritate - de la părinți la profesori și oameni politici aleși democratic - au fost decisiv subvertite, „deconstruite”, dimpreună cu tot ce constituia tradiția, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea și alte asemenea virtuți și valori, „pasiuni și interese”. Asta se vede din muzica tinerilor - MTV apăruse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii cărți muzicii culte, în special operei. În Statele Unite, opera, am mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în elegia lui Goethe, Euphrosyne, și în versificația populară. Circulația motivelor romantice din literatura europeană și „programele” naționale, de la 1840, ce promovează originalitatea, istorismul, tradiția folclorică, impulsionează filonul epic al creației lui A., în balade și legende. Tema trecutului, a eroismului medieval și a strămoșilor războinici este introdusă de un „cânt osianic” - Milian și Dina. Balada Ștefan cel Mare înaintea cetăței Neamțu amplifică retoric - într-un crescendo dramatic și cu o „morală” patriotică - un episod preluat din D. Cantemir, consacrat ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ortografierea epocii), ar fi trebuit restaurat, dar unde? - în Parcul Carol din București, iar aici transformat într-un Monument al Eroilor. O sugerează explicit arh. Spiridon Cegăneanu, un critic acerb deopotrivă al modernismului (ca "aiureli"13 lipsite de spiritualitate, de eroism) și al reveriilor ludice ale neo-românis-mului14 (nefiind acesta din urmă suficient de atașate tradiției). Față de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor 15, arhitectul propune nu atât restaurarea sa în Parcul Carol, cât folosirea lui ca "inspirație pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
altceva decât discursurile germanofobe : dușmanul e om ca și noi. Un alt exemplu semnificativ de utilizare inversă a unui film de propagandă este The Exploits of a German Submarine, titlu sub care filmul creat de propaganda germană pentru a proslăvi eroismul echipajelor flotei submarine, capturate de Aliați, a fost difuzat în Franța, Marea Britanie și SUA. Minuțiozitatea germană cu care fuseseră filmate atacarea și scufundarea a 6 nave comerciale britanice, italiene și americane era comentată acum din off pe ecran : „crima, despre
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de apel și cum să creeze. Opera cinematografică trebuie să realizeze o reprezentare corectă și concretă istoric a realității în dezvoltarea ei revoluționară, care să educe masele în chip socialist. Subiectele sunt limitate drastic de o temă unică obligatorie : glorificarea eroismului în luptă și muncă al omului nou sovietic în beneficiul statului socialist. Filmul trebuie să îndeplinească patru cerințe : ideinost, angajarea în susținerea unei idei sau ideologii cu valoare social-politică ; narodnost, popularitate și accesibilitate pentru a fi receptat de popor ; klassovost
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
George Vraca tânăr, se numește, semnificativ, Străjeru, în vreme ce pe Ilie ( Niculescu-Brună) îl cheamă doar Păduraru. Respins de Ileana, Ilie sare la bătaie, dar e biruit de Ion. Sunt mobilizați pe front în același regiment. În vreme ce Ion își face datoria cu eroism, fiind grav rănit, Ilie dezertează pentru a o lua în posesie pe Ileana. Secvența- cheie este cea a pedepsirii lui Ilie pentru fuga de sub arme. Un intertitlu anunță : „Își va primi pedeapsa cuvenită tuturor dezertorilor”. Apare o țeavă de pușcă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
are idei novatoare, dar se izbește de inerția conducerii uzinei (Mândrie), nu mai este nici vreun tânăr țăran care vrea să devină excavatorist (Partea ta de vină) sau muncitor turnător (Aproape de soare) și nici un sudor care face un act de eroism pe șantier și ajunge la spital (Camera albă). Vive este un tânăr citadin care n- a intrat la facultate. De ce ? „Poate că nu sunt destul de deștept, tată.” Până aici, un tip nou de personaj, un fel de „antierou”. Care nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru „căsătoria mea cu domnișoara Niculina Vrajbă”, dar rămâne un film „aliniat” ideologic. Încă de la prima secvență, Reconstituirea anunță absența oricărui compromis sau deghizament. Sobrietății din Duminică la ora 6 i se suprapune sarcasmul enorm. După ce exersase pe terenul retoricii eroismului comunist, acum Pintilie nu alege să construiască o retorică anticomunistă - în întreaga Reconstituire nu se rostește vreodată cuvântul „Partid”. Singura referire explicită la fixațiile anti-cetățean ale apara tului comunist este „unchiul din Mexic”, ruda în străinătate pentru care ar putea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un tânăr inginer pus pe inovații care se confruntă cu inerția, sau un absolvent de facultate care alege să lucreze „la țară”, Tatos ne prezintă episodul echipei de filmare cu „Responsabilul”, un gestionar de provincie, amestec de micime sufletească, prostie, eroism, frică de singurătate, obediență, bunătate, de un realism feroce, câtuși de puțin socialist. Episodul nu are nici o morală la final, nu pune în lumină principii, mari opțiuni, nu demonstrează superioritatea nimănui asupra nimănui, este cu totul și cu totul „nereprezentativ
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
să mobilizeze, să pedepsească, dacă este necesar. Discursul lui Ceaușescu la cel de-al XIV-lea Congres este un discurs-fluviu, foarte construit. Vorbitorul este ovaționat din sfert în sfert de oră aproximativ de tovarășii disciplinați care scandează: "Ceaușescu comunism", "Ceaușescu eroism, România comunism". Aceștia sunt numeroși, nu foarte tineri, femei, reprezentanți ai minorităților. Sunt din București sau din provincie. Sunt îmbrăcați în costume de culoare închisă, gri, femeile poartă taioare sobre. Este un moment extraordinar acest Congres al XIV-lea cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
libere de piață, urmând modelul vestic și opunându-se modelului sovietic de perestroika, încă activ atunci în fosta URSS. Revoluția română a fost adesea comparată cu "revoluțiile de catifea" din Europa Centrală, subliniindu-se violența represiunii (și deci, măcar câteodată, eroismul). Adesea a fost subliniat contrastul dintre ritmul alert al reformelor economice, politice, instituționale; din aceeași Europă Centrală și stagnarea sincopată a primilor șapte ani din viața societății românești după revoluție. S-a observat mai puțin conjuncția paradoxală a acestor două
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
este, nu poate fi altceva decât o dramă. În explorarea teritoriilor necunoscute ale înfrângerii comunismului, românii au avut mai puțin noroc, sau poate mai multe iluzii. Au avut, tocmai de aceea, mai mult merit, și chiar un anume fel de eroism: vorbăreț, ironic, sceptic, vanitos și auto-flagelant, încărcat de contradicții. Până la urmă, România rămâne patria lui Tristan Tzara și a lui Eugen Ionescu. Bibliografie *** Cartea albă a guvernării Roman (28 iunie 1990-17 octombrie 1991). Documente, rapoarte, informări prezentate Parlamentului, București, 1992
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
înălța un monument la care să aducă tot dauna recunoștință pentru ceea ce a vrut el să facă pentru dânșii, și lacrimi pentru pierderea lui cea fărăvreme!!! [p. 322]. Temele cardinale ale unității și independenței politice, mesianismul național și mântuirea neamului, eroismul militar, spiritualitatea creștină și apărarea creștinătății apusene în fața barbarismului oriental otoman etc., teme care vor fi prelucrate intens de istoriografia romantică, sunt deja prezente într-o formă avansată la Florian Aaron. Motivul independenței capătă valențe sporite, alături de accentuarea principiului naționalității
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nască și să crească într-însa" (Aaron, 1843, p. 4, subl. n.). În schimb, odată cu Bărnuțiu, ceea ce anterior era atribuit întâmplării biografice și puterii obișnuinței, este transformat în destinul de a te fi născut român, în continuarea unei tradiții a eroismului istoric. La Bărnuțiu, națiunea este înțeleasă într-un registru naturalist, ca datum al naturii: "natur'a a împartitu genulu omenescu in natiuni" (Bărnuțiu, 1870, p. 176), astfel că amorul patriei devine o necesitate psiho-emoțională determinată de natura însăși. Naționalismul mesianic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și organizării Principatelor (1300-1400); • perioada luptelor pentru apărarea granițelor dunărene (1400-1600); • perioada decadenței politice (1600-1821); • perioada luptelor de libertate și unitate (1821-1919). Pragul simbolic reprezentat de anul 1600 își face apariția ca moment de fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Acuzații erau maltratați până și în sala de sedință" (Roller, 1952, p. 555). Momentul de perigeu, experiența de maximă încărcătură dramatică, se produce în 1924, prin ilegalizarea Partidului Comunist, care a recepționat "furia burgheziei și moșierimii" (Roller, 1952, p. 580). Eroismul luptei muncitorești dusă de PCR este evidențiat de faptul că Partidul "nu a părăsit lupta în ciuda teroarei. El a dus munca în ilegalitate" (Roller, 1952, p. 582). Din obscuritate a fost organizată "lupta Partidului Comunist din România pentru ieșirea revoluționară
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1999, p. 5). Cu excepția manualelor destinate ciclului primar, pentru clasa a IV-a, care continuă să promoveze o iconografie a personalităților naționale și internaționale, discursul istoric a ieșit din captivitatea Oamenilor Mari. Trecutul românesc nu mai este personificat în figurile eroismului militar, iar destinul neamului nu își mai găsește încarnarea umană. În fapt, ideea teleologică de destin al neamului românesc este demonetizată, odată cu destructurarea cronologică a istoriei și restructurarea sa tematică. Efectul direct al acestei schimbări a logicii de organizare a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care sunt legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive ale aceluiași fenomen de prefacere a modului românesc de raportare la trecutul național ca răspuns cultural la provocarea integrării europene. De la eroism belic triumfalist la post-eroism critic. O primă dislocare discursivă de importanță centrală reperabilă în memoria publică transmisă prin intermediul literaturii didactice este dată de deplasarea accentului dinspre un eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
raportare la trecutul național ca răspuns cultural la provocarea integrării europene. De la eroism belic triumfalist la post-eroism critic. O primă dislocare discursivă de importanță centrală reperabilă în memoria publică transmisă prin intermediul literaturii didactice este dată de deplasarea accentului dinspre un eroism belic triumfalist către o înțelegere post-eroică, pacifistă, impregnată chiar cu nuanțele apologetice specifice unei politici a regretului. Sub auspiciile paradigmei celebrativ-eroice a trecutului românesc, manualele de istorie pot fi înțelese ca acționând în lumina a două analogii metaforice: a) conceptualizate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de această dată, literatura școlară este tributară unei "etici marțiale", fiind pătrunsă de spiritul belic pe care îl celebrează necontenit. "Idolatria sabiei" (Hervé, 1910, p. 49), fascinația războiului și cultul eroismului militar, atât de pregnante în discursul naționalist despre trecut, se estompează în epoca postnaționalistă a memoriei istorice românești subordonată eticii europene a amintirii. După 1999, războiul își pierde centralitatea narativă pe care o deținea înainte vreme în memoria istorică românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mișcare, îndoieli asupra propriilor noastre comportamente, cuvinte și angajamente", se recomandă "nu o atitudine defensivă sau de respingere, ci dimpotrivă, un comportament de afirmare, de adoptare senină a unei poziții" (idem, p. 119). Pe scurt, terorismul relațional cere pe măsură eroismul cotidian. Aceasta înseamnă să fim capabili să ne redefinim, să ne reafirmăm poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați de definiția pe care ne-o dă celălalt. Acest eroism în cotidian de care
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
relațional cere pe măsură eroismul cotidian. Aceasta înseamnă să fim capabili să ne redefinim, să ne reafirmăm poziția, să ne susținem punctul de vedere fără a ne lăsa purtați și transformați de definiția pe care ne-o dă celălalt. Acest eroism în cotidian de care ne amintește J. Salomé (2002) reprezintă "o formă de opoziție față de forțele constrângătoare și rareori precizate sau denunțate ale terorismului relațional care bântuie, se impune și își lasă amprenta sub forme diverse și subtile sau izbucnește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau parentale, cât și în contexte mai largi, în relațiile profesionale sau sociale" (p. 117). Se întâmplă însă frecvent sau conjunctural să ne lăsăm furați cu bună știință de propriile noastre capcane, de propriile "minciuni sincere"4. În atari condiții, eroismul în cotidian ar consta în a observa conflictul interior, în a lua cunoștință de noul raport de forțe, născut din percepțiile noastre contradictorii, în a recunoaște problema și a accepta că ne putem înșela. Ar însemna că ne dăm seama
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că este important "să acceptăm că uneori ne lăsăm furați de propriul entuziasm, de avântul sau de dorințele proprii, că riscăm să ne lăsăm antrenați dincolo de limitele sau de posibilitățile noastre reale" (p. 120). În viziunea lui J. Salomé (2002), eroismul în cotidian se manifestă prin două poziții relaționale simple, dar adesea greu de menținut. Prima presupune riscul de a spune da. A doua, pe cel de a îndrăzni, uneori, să spunem nu. Orice relație viabilă se va organiza potrivit psihosociologului
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
angaja, adică de a merge mai departe; b. asumarea riscului de a refuza, nu prin opoziție cu celălalt, ci printr-o poziție de afirmare. Într-o relație vie, activă, onestă vor exista numeroase momente în care va intra în acțiune eroismul în cotidian. Aceste acțiuni și luări de poziție necesită multă energie, dar respectul de sine și respectul pentru celălalt ne vor ajuta să mergem mai departe. Eroismul relațional înseamnă să ne reconfirmăm constant respectul de sine, să renunțăm la micile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]