2,389 matches
-
în cartea sa Amintiri și gânduri: „Îl socotesc și astăzi ca pe cel mai dotat sociolog din câți au luat parte la campaniile noastre monografice [...] Golopenția era [...] o sinteză a mai multora dintre noi: filosof tot atât cât Mircea Vulcănescu, erudit și profesor tot cât Traian Herseni, investigator deopotrivă cu mine și organizator tot atât de abil ca Octavian Neamțu” (Stahl, 1981, 291). În perioada 1932-1933, A. Golopenția devine șeful de cabinet al lui D. Gusti în Ministerul Educației, Cultelor și Artelor. Între
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Viața studențească”, „Cronica”, „Alma Mater”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Buletinul Universității «Al.I. Cuza»”, „Echidistanțe”, „Dacia literară”, i-au apărut recenzii și articole în care sagacitatea analistului e dublată de voința de a conferi discursului un suport de trimiteri erudite. A mai semnat S. Hrimiuc. Un destin ingrat a vrut ca acest om integru, de o înțeleaptă reflexivitate, să nu-și ducă la capăt mai nici unul dintre proiecte. Teza de doctorat, prinzând în acoladă receptarea poeziei eminesciene în epocă, nu
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
de scrieri de estetică și filosofia artei semnate de Herzen, Bielinski, Cernâșevski, Dobroliubov, Pisarev, Plehanov. În anii ’90 a tradus cu precădere din limbile franceză și germană. Versiunile românești date de I. beneficiază de prefețe și de un aparat critic erudit, elaborate de Ion Ianoși. A fost distinsă cu Premiul revistei „Sfera politicii” pentru traducerea cărții lui Jürgen Habermas Sfera publică și transformarea ei structurală (1998). SCRIERI: Optimism și pesimism istoric, București, 1972. Traduceri: I. Davâdov, Arta și elita, București, 1973
IANOSI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287484_a_288813]
-
români, bulgari și ucraineni, uniți din vechime prin legături istorice și prin religie (colindatul fiind o datină creștină). Pe fondul general al datinii, C. decupează cu finețe analitică diferențele specifice, care nu sunt nici puține, nici neînsemnate. Studiul este o erudită demonstrație a vechimii datinii românești, a originii ei romane: „Nu poate fi nici o îndoială - scrie el - că înainte de a se începe viul contact al românilor cu slavii, cei dintâi aveau datina colindatului în floare și anume în forme romane, așa cum
CARAMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
punând în aplicare ideile și îndrumările de ordin metodic din operele lui Wilhelm. von Humboldt, W. Meyer-Lübke, Karl Vossler, Oskar Walzel, Ferdinand de Saussure, Charles Bally, Gustave Lanson, Maurice Grammont și alți celebri savanți, pe care îi citează frecvent. Rezultatele eruditelor demersuri, covârșitoare prin amplitudine și meticulozitate, au fost și sunt apreciate diferit. Unii le consideră epocale, alții le iau în derâdere. În orice caz, ele nu sunt invulnerabile. În Personalitatea lui M. Eminescu, analiza dezvăluirilor unor contemporani ai poetului duce
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
Dintre toți scriitorii însemnați ai medievalității românești, C. s-a oprit, într-o cercetare aparte, doar asupra stolnicului Constantin Cantacuzino. Despre activitatea acestuia a scris, împreună cu Ramiro Ortiz (fiecare semnalându-și exact participarea), micromonografia Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (1943). Substanța acestui studiu, ca și a introducerii pe care a alcătuit-o pentru ediția din 1944 la Istoria Țării Rumânești (realizată în colaborare cu Dan Simonescu), intitulată Stolnicul Constantin Cantacuzino. Viața și opera, purcede din prelegerile
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
bizantino-slav”, de aici știința neșovăitoare care i-a îngăduit să pună în lumină raporturile, de substanță și de durată, pe care literele românești le-au întreținut cu Apusul european. Stăpânind, deopotrivă, o informație științifică în stare să-l așeze între erudiți și posibilitatea de a o domina și de a o așeza în construcții pe cât de impresionante, pe atât de riguroase, C. a refăcut, prin studii, prin monografiile specializate și prin marile sinteze, tabloul unei spiritualități - în ipostaza ei literară - ce
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
vechi, I-III, București, 1940-1945; ed. 2, pref. Dan Zamfirescu, postfață Dan Simonescu, București, 1980; ed., îngr. Rodica Rotaru și Andrei Rusu, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996; Mihail Kogălniceanu. Activitatea literară, București, 1942; Lo stolnic Constantin Cantacuzino - un grande erudito romeno a Padova (în colaborare cu Ramiro Ortiz), București, 1943. Ediții: Album de paleografie românească, București, 1926 (în colaborare cu I. Bianu); M. Kogălniceanu, Opere, Craiova, 1930; Petre Ispirescu, Legende sau basmele românilor adunate din gura poporului, Craiova, 1932; Constantin
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
Luceafărul”, „Revista de folclor”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, „Revista de istorie și teorie literară”. O serie de articole și traduceri din „Națiunea” (1947-1948) sunt axate pe opera câtorva scriitori ruși și francezi. Autentic erudit, C. se angajează în lucrări de istorie literară cu teme mai puțin abordate până la data când începe el să le aprofundeze, cum ar fi, de exemplu, Lumea bâlinelor (1955). Literatura rusă reprezintă, de altfel, domeniul cercetat cu insistență, de asemenea
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
abordate, se întregește cu expunerile despre cronicarii moldoveni și cu studiile privitoare la cărțile populare. Lucrările despre literatura română veche, la care se adaugă antologia Cărțile populare în literatura românească (I-II, 1963, în colaborare cu Dan Simonescu), atestă un erudit care mânuiește cu pricepere și rigoare universitar-pozitivistă instrumentele de lucru și materia supusă exegezei prin prisma unei concepții bine structurate. Interesul pentru literatura română veche se întrepătrunde organic cu preocupările pentru creația populară. De astă dată, cercetările vor fi strânse
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
și până în 1949 va fi titularul cursului de istoria literaturii române vechi la Universitatea din București. Colaborează cu studii la „Cuvânt moldovenesc”, „Școala basarabeană”, „Revista istorică română”, „Analele Academiei Române” ș.a. Istoric și slavist, C. este un cercetător pe linia documentarismului erudit. Istoria veche se circumscrie, în viziunea sa, „unei lumi slave care ne înconjoară și cu care trăim într-o ajutorare spirituală” (Marin Bucur). Dacă N. Cartojan identificase legăturile cu lumea sud-est europeană, C. urmărește, cercetând spațiul slav răsăritean, o apropiere
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
traducerea făcută de C. s-a pierdut, Eugenia Cioculescu a făcut o transpunere brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând „pretutindeni grațiile și subțirimile originalului” (Tudor Vianu). C. a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos, André Maurois, Jakob Wassermann, Charles Dickens și W. Deeping
CIOCULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
permanentă, la care țintește și ajunge temperamentul lui critic, este monumentalul, totdeauna evident prin materia multă, și aprins până la urmă, atât de amănuntul scăpărător, cât și de însuși stilul cantității. În limitele monumentalului, afirmațiile critice, intuițiile, impresiile, asociații, disociații, referința erudită, paradoxul, raționamentele, sofismele și mai cu seamă metaforele sar una asupra altora, se încalcă, se asupresc, se acopăr și reapar, luptându-se încolăcit și alcătuindu-se astfel într-o impunătoare arhitectură de stil baroc. VLADIMIR STREINU Construcția devine astfel grandioasă
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago. Înscriind "compilațiile" de tinerețe ale lui Cantemir în epistema renascentistă numită de Foucault eruditio, Corneliu Bîlbă are dreptate, de vreme ce se referă exclusiv la primele două texte alcătuite de autor. "În epistema respectivă, comentează el, autoritatea eruditului constă în faptul că face să vorbească tradiția, iar subiectivitatea lui se retrage lăsând loc pentru rostirea adevărului"8. Odată cu Istoria ieroglifică însă ceva se schimbă în atitudinea lui Cantemir față de sursele pe care le folosește. "Autorul" se individualizează, iar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
puternic de oralitate, folosită de majoritatea contemporanilor săi (de Neculce, de exemplu.) Din acest punct de vedere, Cantemir vine cumva în răspăr cu tendințele culturii autohtone. Atât în Divanul..., cât mai ales în Istoria ieroglifică, el dă satisfacție formației sale erudite, elaborează fraze stufoase, situându-se, chiar și involuntar, polemic față de structura prioritar orală a culturii noastre. Acest lucru nu atestă, avertizează un specialist care a studiat cu acribie exemplară problema, "lipsa culturii scrise la români, ci vehicularea ei după legile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sensuri "hieroglifice", limba propriu-zisă în care era elaborat textul. Două aspecte au bulversat mai mult decât altele: sintaxa și lexicul. La o primă vedere, acestea nu aveau nimic în comun cu ceea ce documentele scrise ale epocii atestă. Într-o carte erudită și inovatoare, Dragoș Moldovanu face un inventar al reacțiilor comentatorilor, care conchid, la unison, că autorul Divanului este nevoit să inventeze el însuși o limbă cultă, de vreme ce aceasta nu exista, creând astfel imaginea unui izolat care ia pe cont propriu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iar Istoria ieroglifică nu este un simptom al unei maturități culturale, ci o operă antitetică: în comparație cu ea, ies la iveală toate iluziile, complexele și sforțările de construire ale unei direcții culte în spațiul românesc. La finele unui studiu amănunțit și erudit, privitor la contribuția lui Cantemir la înnoirea (involuntară, dar reală) a limbii române literare, Gheorghe Chivu tranșează dezbaterile: "Dimitrie Cantemir și-a depășit în mod evident epoca prin felul în care a gândit și a exersat înnoirea exprimării literare românești
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din 1693, realizată de prolificul dascăl Costea de la biserica Șcheilor din Brașov 53. În fine, nu au lipsit nici traducerile din greacă. Alexandru Mareș fixează convingător prima traducere în limba română a lucrării înainte de anul 159254. În fine, într-un erudit studiu introductiv, Alexandru Moraru numără nu mai puțin de 36 de manuscrise românești, în toate cele trei provincii istorice, acoperind patru secole (al XVI-lea-al XIX-lea), la care se adaugă ediția realizată de Antim Ivireanul în 1700, reluată
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
încadreze fără stridențe vizibile: Prima sa carte trebuia deci să se adreseze cititorilor de-acasă, pentru a atesta în română și greacă însușirile autorului său: un domn creștin, respectuos al tradițiilor religioase dominante în societatea vremii, iscusit în arta scrisului, erudit de la Biblie și Sfinții Părinți, până la clasicii greci și romani, sau înțelepții orientali. Cartea avea să-i răspândească odată cu titlul domnesc (Ioan Dimitrie Cantemir-Vodă) și certificatul de cărturărie semnat de un învățat cunoscut în lumea grecească, Ieremia Cacavelas, publicat în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
poala fecioarei, vânătorul îl împunge, în iconografia medievală, cu sulița în coaste 52. Gestul este mai mult decât explicit, animalul devenind o imagine a lui Hristos. În alegoria cantemiriană, Inorogul refuză cu detașare să respecte acest scenariu. Pare un inorog erudit, conștient de propriul rol, cunoaște foarte bine legenda și știe ce trebuie să evite pentru a nu se lăsa prins și a nu confirma încă o dată acest tipar. E, ca să spun așa, un unicorn redus la stadiul de emblemă, unul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Datorită gabaritului victimei sale, Lupul este nevoit să dubleze această înșelăciune printr-o alta, specifică doar sieși. Amestecă însă două soluții, pe care pare a le fi deprins din cărți; în materie de chivernisire, Lupul se dovedește a fi un erudit. Cert este că el reușește prin vicleșug să obțină ceea ce printr-o confruntare directă nu ar fi reușit. De aceea, priceperea sa o impresionează și pe fățarnica Vulpe, care nu își uită însă planul de a-l pierde. Morala celor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor (român n.m.) s-a născut sub semnul Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor și emigrărilor".47 Practicile războinice, cazurile de licantropie, de identificare a omului cu fiara pe care eruditul român le studiază au cunoscut reminiscențe și în epoci mult mai târzii. Lupul stătea la originea unor monștri care bântuiau imaginația populară până nu de mult: pricolicii și tricolicii, ipostaze ale "carnasierului în starea lui demonică" ori ale "lupului infernal
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Iar oamenii vin aducându-și vasele, ulcioarele. Apoi, când oamenii scot apă, creaturile apar de sub lemnul plutitor, sar pe mal și îi apucă cu o mare putere și îi mănâncă. Atâta despre răutatea înnăscută și ticăloșia crocodililor"7. Chiar dacă ilustrul erudit de la finele Antichității sesiza doar ticăloșia animalului, trebuie să observăm că acesta nu este doar rău, viclean, ci că are, iată, și inteligența de a aștepta momentul oportun; are, altfel spus, răbdarea necesară, știe să-și dozeze acțiunile. Crocodilul nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Istoria ieroglifică, ed. cit., p. 672. 45 Idem, p. 673. 46 Jean-Pierre Jossua, op. cit., p. 36. 47 D. Cantemir, op. cit, pp. 673-674. 48 Idem, p. 675. 49 Ibidem. 50 Idem, p. 676. 51 Ibidem. 52 De departe cea mai erudită și mai folositoare lucrare care tratează prezența unicornului în iconografia medievală este cea a lui Jürgen W. Einhorn, Spiritalis unicornis. Das Einhorn als Bedeutungstdiger in Literatur und Kunst des Mittelalters, Wilhelm Fink Verlag, ed. a II-a, München, 1998, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cantemir, op. cit., pp. 616-617. 10 Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, text stabilit și tradus de Radu Albala, introducere de Const. C. Giurescu, Editura Minerva, București, 1973, p. 85. 11 Așa pare să interpreteze povestea Dragoș Moldovanu, într-un studiu erudit, L'Ésotérisme baroque dans la composition de l'"Histoire Hiérogliphique", p. 212. 12 D. Cantemir, op. cit., p. 617. 13 A se vedea pentru un studiu amănunțit sinteza nedepășită a lui Louis Charbonneau-Lassay, Le bestiaire du Christ. La mistérieuse emblématique de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]