2,823 matches
-
stilizat în poziție verticală. Impresionează în mod deosebit compoziția din registrul stâng, care sugerează personalitatea medicului, dublată de cea a scriitorului. Trebuie să remarcam că inscripția reversului ignoră veleitățile poetice ale lui Gr. Ț. Popa, etalându-le pe cele de eseist, prozator și publicist. Acesta este și motivul mottoului și preambulului nostru, susținut de istoricul și criticul literar de prestanta incontestabila care a fost George Călinescu. Nu putem încheia fără să pomenim măcar în treacăt despre medalia realizată în 1999, la
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
inerției": relația dintre stelele fixe și mișcările terestre. Pentru Mach, numai senzațiile sunt reale. El neagă existența atomilor, fiind sever criticat de Max Planck. Einstein intervine în dispută, vorbind despre existența și fluctuația atomilor. 185 David Hume (1711-1776), istoric, economist, eseist și filosof scoțian, aparține iluminismului prin empirismul său, împreună cu John Locke și George Berkeley. Este în același timp sceptic. Scrie A Treatise of Human Nature ("Un tratat despre natura umană"), în care descrie natura omului subjugat experienței, opusă raționalismului cartezian
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
, Michel (16.II.1959, Rosendaël, azi în Dunkerque, Franța), eseist și traducător francez. Este fiul Robertei Julienne Wattremez (n. Durut), comerciantă, și al lui René Wattremez, uleier. Învață mai întâi la Cappelle-la-Grande, urmează liceul la Dunkerque (1974-1977), apoi e student la Universitatea Paris III (1977-1981). La L’ Institut National de
WATTREMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290674_a_292003]
-
VUIA, Romulus (28.I.1887, Comloșu Mare, j. Timiș - 2.VII.1963, București), etnograf. Este fiul lui Iuliu Vuia, învățător; eseistul Octavian Vuia este fiul său. După studii liceale la Orăștie și normaliene la Timișoara, urmează Școala Normală Superioară la Budapesta (1907-1910). Se specializează în etnografie și antropologie la Berlin (1910), cu profesorul Felix von Luschan. Obține doctoratul în geografie cu
VUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290660_a_291989]
-
, George (pseudonim al lui Gheorghe Pop Silaghi; 1.III.1951, Tireac, j. Satu Mare), poet și eseist. Este fiul Irinei (n. Cuha) și al lui Gheorghe Pop Silaghi, țărani. Urmează patru clase în satul natal (1958-1962), alte patru în Tătărești (1962-1966), liceul la Satu Mare (1966-1970) și Facultatea de Filologie, secția română-rusă, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, absolvită
VULTURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]
-
, Grigore (14.II.1935, Pererita-Hotin - 18. I. 2009, Chișinău), poet și eseist. Este fiul Eudochiei (n. Didic) și al lui Pavel Vieru, țărani. Orfan de tată de la vârsta de un an și afectat din prima copilărie de o boală de plămâni, marcat de lipsuri materiale și de catastrofele istoriei (război, foamete, deportări
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
VRÂNCEANU, Dragoș (14.II.1907, Băbeni, j. Vâlcea - 4.V.1977, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Marioarei Vrânceanu (n. Irimescu) și al lui Atanasie Necula Vrânceanu, învățători. Urmează școala primară la Băbeni și Costești (1914-1918) și începe gimnaziul la Râmnicu Vâlcea (1919). Din perioada liceului, absolvit în 1927 la Bălți, unde tatăl
VRANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290651_a_291980]
-
1934, că „modernii nu pot înțelege personajele tragediei în sensul viziunii antice” și că „ei văd doar idei și simboluri, acolo unde erau credințe [...] văd cu ochii lor, în interpretarea lor personală, de veac și țară”. Umbrit de cronicarul dramatic, eseistul și cronicarul literar se dovedește - în perspectiva timpului - și un judicios receptor al valorilor contemporane românești. Aprecierile asupra prozei lui Mihail Sadoveanu, C. Stere, Liviu Rebreanu ș.a. își păstrează încă interesul, prospețimea. Ele au contribuit, nu în mică măsură, la
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
, Octavian (31.VIII.1914, Budapesta - 11.XII.1989, Freiburg im Breisgau), eseist și memorialist. Este primul din cei doi copii ai lui Romulus Vuia, etnograf. A absolvit la Cluj Liceul Seminarului Pedagogic și Facultatea de Litere și Filosofie (1936), iar între 1937 și 1939 a fost bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
și ținuta materialelor, prin calitatea colaboratorilor. V.r. nu devine purtătoare de cuvânt exclusivistă sau sectară a unui grup literar, a unei generații sau promoții de scriitori, ci rămâne deschisă către întregul spectru de orientări din peisajul cultural. Colaborează scriitori, eseiști, cărturari de diferite orientări și din toate generațiile. Se publică poeme și proză literară, eseuri, studii, texte publicistice, documente de istorie literară, pagini de jurnal sau de corespondență, articole pe teme istorice și culturale. Comentarii critice substanțiale sunt semnate de
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
tema schizofreniei intelectualilor comuniști. în Jurnalul, ca și în interviurile sale, Witold Gombrowicz aduce o critică originală a comunismului, a cărui esență o rezumă în formula „Omul poate face orice omului”. Poetul Zbigniew Herbert cu volumul său Pan Cogito (1974), eseistul Alexandre Wat cu Secolul meu - e reflecție asupra fascinației violenței și dominației comunismului asupra spiritelor -, filosoful Leszek Kolakowski (Istoria marxismului) contribuie și ei la o critică a comunismului deosebit de consistentă. Literatura nu rămâne nici ea mai prejos: Tadeusz Konwicki descrie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar unele dintre temele avansate sunt incluse astăzi În „mașina” ordinii În vigoare, În general pentru a servi drept supape. O lungă tradiție Printre cei care i-au inspirat pe tinerii contestatari din anii 1960-1970 trebuie să-l menționăm pe eseistul, memorialistul și poetul american Henry David Thoreau (1817-1862). Autor al lucrării Nesupunerea civică (1849), el povestește În acest text despre șederea sa În Închisoare ca urmare a refuzului de a plăti o taxă destinată să finanțeze războiul cu Mexicul. În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sau Juan Pablo Sojo, În cel al poeziei și studiilor folclorice, au pus În evidență rolul negrilor În societatea și cultura din Venezuela. În Peru, Nicomedes Santa Cruz poate fi considerat bardul negritudinii și al culturii afro-peruane. Acest poet și eseist a fost de altfel unul dintre autorii remarcați cu prilejul Întâlnirii de la Dakar din 1974, care a avut ca temă „Negritudinea și America Latină”. În Brazilia, pe urmele lui Mario de Andrade, s-au dezvoltat o coregrafie și un teatru specific
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
caniculei din creierele încinse de monitoare, numai de poezie nu-i ardea timișoreanului de ziua Statelor Unite. Doar că nici 4 iulie și nici zăpușeala dinaintea potopului nu te pot ține departe de-o vorbă mishto de-a lui Foarță, poetul, eseistul, traducătorul, textierul, profesorul. Când apucă să scrie atât de mult omul ăsta, mă întreb câteodată? Și de unde ușurința asta cu care jonglează cu ideea, cuvântul, silaba, sunetul și senzația? Dar asta nu e treaba mea. Doar că, în calitate de ex-student de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
presărate în opera lui Dante, Sumner Maine, Taine și a multor altor autori, și că importantă este sinteza teoretică pe care a făcut-o el, și nu niște elemente răzlețe. Întrebarea este de ce exact în acel moment mai mulți sociologi, eseiști, jurnaliști sunt interesați de fenomene desemnate azi prin termenii de "clasă politică" sau de "elite politice"? Pentru că în acel moment, în mod simultan, în multe țări elitele ereditare sunt înlocuite rapid de elite alese de alegători și asistăm la apariția
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mult mai puțin cunoscuți și, mi se pare, și ceva mai respectuoși față de noi (Nichita și cu mine, de exempluă, de la care așteptau un sprijin cât de cât, dacă nu măcar Înțelegerea pentru situația ingrată În care se aflau: tineri eseiști și filozofi pierduți și striviți În mediul lor specific, adică de liota de pseudo-filozofi ai comunismului, fără Maestru - Noica murise de curând - etc., etc. Invitat fiind de amabilul - pe atunci! - G. Liiceanu la nunta prietenului și colaboratorului său la splendidele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literaturii, ca și al creatorilor. Mă reîntorc din această digresiune - o fugă pentru mă regăsi! -, „digresiuni care nu sunt, poate, la urma-urmei, decât esența epicului”. Cel puțin, așa ne-o demonstrează un Marcel Proust, sau un Faulkner, dar și genialul eseist și clasicist Erich Auerbach, care În Mimesis, constată, Încă din Odiseea lui Homer, această „naștere a epicului” din „fuga” din acțiunea imediată, din prezentul faptic care se’ntâmplă sub ochii noștri - lecție pe care marii inovatori ai romanului secolului XX
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Wilde sau poeți travestiți dintr-o rarisimă pudoare În Înțelepți de salon precum un La Rochefoucault. Dar, dacă e să continuăm această comparație, pe alocuri un pic forțată, dar nu total neadevărată cu Nietzsche, vom spune că și filozoful sau eseistul nostru (sau poetul nostru mascat și enorm pudic!Ă, Cioran, se poate Înscrie Într-un uriaș trop, Într-o metaforă unică; și aceasta, dacă e adevărată, ar explica, cel puțin din punctul meu de vedere, nu numai toate contradicțiile sale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deprins cu meditația, are exercițiul dialecticii, și, în ansamblu, un simț lingvistic just. El greșește însă, cu inocență, atunci când acordă unora dintre personaje o elevație care depășește statutul lor social și profesional. În Marele zid, care e o apariție onorabilă, eseistul se evidențiază, adeseori, mai bine decât romancierul. "Ateneu", nr. 1, martie 1982 Mioara BAHNA Theodor Codreanu: "Marele zid" Referindu-se la propriul parcurs literar, Theodor Codreanu îi subliniază atipicitatea ("Eu am început atipic ca romancier și autor de aforisme, formă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cel al dr. Moses Rosen, fostul rabin șef al României, care lansează aberanta idee că "Eminescu a fost un înverșunat "antisemit" și, în consecință, un fascist avant la lettre", urmărind de fapt "năruirea principalului stâlp de susținere a spiritualității românești". Eseistul procedează la combaterea, la demonstrarea metodică a demersurilor acestei denigrări parșive, căutând a pune în lumină adevărată scopurile urmărite în plan politic mai general, prin această denigrare a naționalismului eminescian. El trece astfel în revistă pozițiile unor N. Manolescu, atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și "teroarea istoriei". În cronica de față mă voi referi la acest eșafodaj contextual, foarte incitant și adecvat profilului "cronicii" din rubrica de față. Prin urmare, e de văzut ce-i cu "teroarea istoriei" și cu ceea ce decurge de aici. Eseistul pornește de la o analogie: figura poetului îi evocă ceea ce Eminescu numește un "arheu jignit". Este pretextul de a identifica starea arheică, de singularitate și aceea de reprezentativitate (pentru spiritualitatea românească). S-a ivit momentul de a dezvolta o "temă" mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism" umilitor. Rostul poeților e acela de "păzitori ai ființei" (Heidegger) și Cezar Ivănescu face parte dintre cei mai străluciți "păzitori ai ființei neamului". Argumentația eseistului pare de nestăvilit. Intră în ecuație forța regeneratoare a arheului românesc, profetismul eliadesc, "profetul lui Eminescu" într-o formulare sintetică: direcția națională (nu naționalistă!), amenințată mereu ba de hoardele cotropitoare, ba de internaționalismul proletar, ba de europenismul transnațional: "Anemierea conștiinței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele vizând moartea lui Labiș și Marin Preda". Theodor Codreanu evidențiază în cartea despre Marin Preda, tocmai această "conjurație" pe care o nominalizează fără nici un fel de menajamente. În privința cărții ce tratează personalitatea și sfârșitul tragic ale lui Nicolae Labiș, eseistul abordează pe larg, polemic și agresiv, tocmai chestiunea receptării azi a valorilor perioadei de dinainte de '89, făcând o netă distincție între demersul obiectiv al lui Cezar Ivănescu, în privința lui Labiș (pe care îl vede și în postura de poet-stindard al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dispuși să vadă în Eminescu un poet depășit. Dar chiar atunci când se înscriu în sfera largă a literaturii, unele asocieri surprind prin noutatea lor absolută. De exemplu: prin ce s-ar putea apropia eventual Eminescu de gândirea unui poet și eseist modern ca T.S. Eliot? Răspunsul la această întrebare se referă la atitudinea asemănătoare față de marile valori literare ale umanității -, chiar dacă personalitățile vizate sunt altele. Astfel, poetul englez scrie despre Dante că acesta "trăia într-o epocă în care oamenii aveau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chiar cu Polemica unei exegeze și continuă cu alte luări de poziție, cu reacții pro și contra într-un permanent neastâmpăr ideatic. "Pagini literare" (Câmpina), nr. 11, ianuarie 2002 Gheorghe LUPU "Controverse eminesciene" Consecvent credinței sale întru Eminescu, criticul și eseistul Theodor Codreanu selectează, în recenta sa carte [Controverse eminesciene, 2000, n.ed., L.C.] apărută la Editura " Viitorul românesc", studii și articole răspândite în presa de specialitate într-un răstimp de peste trei decenii. Cuprinsul celor două părți Controverse eminesciene și Eminescologie se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]