2,369 matches
-
Câteva Sticluțe de Parfum, aranjate Într-un fel anume, pe o masă mai mică de sidef: În partea opusă, se află recipientele destinate Abluțiunilor, cu Încrustații bogate din argint mat. Un șifonier Boulle În partea stângă, ale cărui uși Întredeschise etalează o mare diversitate de Haine; Pantofi, de o măsură deosebit de mică, monopolizează rafturile de jos. În fața șifonierului, o ușă pe jumătate deschisă lasă să se Întrevadă o Sală de Baie. Uși batante În fundal”. Intră Autorul - Teogonistul nostru În persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tăcere desăvârșită: fără fâțâieli, fără sorbit de cafea, fără vizite la budă. La o primă privire, în ciuda faptului că stătea în capul mesei, nu ai fi observat-o deloc pe MM; o făzăniță ștearsă printre atâtea păsări strălucitoare, care-și etalau penajul, atrăgând în permanență atenția. Și totuși, fără ea, camera nu ar fi avut un centru; era pivotul fix în jurul căruia gravitau toate. Își menținuse un calm aproape stoic, completând dialogul cu replicile lui George, care lipsea, și punându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i lase pe actorii din Visul unei nopți de vară, personalul teatrului și alți gură cască să năpădească, la modul propriu, luxoasa lor locuință din Chiswick. Nu mai fusesem la nici o petrecere la care atât mediul, cât și oaspeții să etaleze niște standarde estetice atât de ridicate. Actorii erau cu siguranță un grup arătos: tineri, avizi de succes și foarte conștienți de necesitatea de a profita la maxim de atuurile lor naturale. În timp ce ne îndreptam spre casă, Paul și Tabitha, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vrut să-i fie distrasă atenția. Pe Hazel nu părea s-o deranjeze că o bombardez cu întrebări; de fapt, părea să-și fi găsit ritmul, și chiar cu bucurie. Cineva răuvoitor ar fi zis că-i place să-și etaleze cunoștințele superioare, dar eu consideram că e cu adevărat interesată să cunoască mecanismele lăuntrice ale oamenilor. Era o observatoare înnăscută și sesiza cele mai mărunte gesturi, cele mai vagi ciudățenii de comportament, ca să le utilizeze în activitatea ei. —O cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o descuraja deloc pe Salma. Ea știuse întotdeauna că un bărbat de calitate nu-și putea etala sentimentele fără a da o impresie de ușurătate, care nu șade bine condiției sale. — La ce te gândeai? Dacă întrebarea ar fi venit din partea tatei, răspunsul Salmei ar fi fost evaziv, dar Khâli era singurul om în fața căruia ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă nu era la urma urmei bucuroasă că rivala ei plecase, s-a apărat cu convingere: — O soție înțeleaptă caută să fie prima printre femeile bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obolul. Alții pretindeau că sunt bolnavi de pietre la măruntaie și gemeau necontenit, prefăcându-se a fi pradă unor dureri atroce, în afară de momentele în care Harun și cu mine le eram singurii spectatori. Mai erau și dintre cei care-și etalau privirilor plăgi și pustule. Îmi întorceam repede fața la vederea lor, căci mi se spusese că era de ajuns să le privești ca să te căptușești cu răul cu pricina. Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un alt grup de negustori străini care s-au grăbit să ne istorisească nenorocirile lor, întocmai cum le înfățișez și eu în cartea mea Descrierea Africii. Suveranul acestei țări avea niște foarte ciudate obiceiuri. Simțea o asemenea plăcere să-și etaleze bogăția, încât harnașamentul cailor lui era din aur, la fel ca vesela palatului. Lanțurile care-i țineau câinii legați erau la rândul lor din aur fin, am verificat cu propriii mei ochi! Atrași de atâta lux și confundând, spre nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ara mai schimbat o vorbă cu nimeni de zece ani... Pregătisem un silogism perfect, o mare demonstrație, ceva atât de liniștitor și de coerent... GARDIANUL: Gufi, ne prinde ora cinci... COLONELUL: Nu e frumos să profiți de osândit ca să-ți etalezi inteligența. GUFI (Către cei trei.) Un minut, zău, nu fiți bestii... Parcă voi n-ați profitat de ocazie? Parcă nu v-aș cunoaște! Parcă de ce l-ați împins să se plângă? De ce? Ca să mai stați de vorbă. Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e cazul să-ți mai precizez cam despre ce secret ar fi vorba. Culmea este că În biografia lui Bérenger există un episod destul de nebulos, ce pare a confirma această ipoteză mai mult decât incitantă. Despre ce e vorba? Opulența etalată fără precauții de preotul din Rennes-le-Château sare În ochii superiorilor săi eclaziastici, care Îi cer să justifice proveniența banilor, acuzându-l de trafic cu slujbe religioase plătite. Acuzație Întemeiată, de altfel, Între noi fie vorba. În chip uimitor, modestul preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dramatic ca lucrurile să stea altfel... Am avut noroc: ca șofer, taciturnul era un veritabil as, un virtuoz al traficului la vreme de diluviu. Se strecura printre celelalte mașini cu abilitatea diabolică pe care doar taximetriștrii din Orient o mai etalează, atunci când țin neapărat să demonstreze turiștilor străini că regulile de circulație sunt valabile exclusiv pentru fraieri. Adică tot timpul. Performanța parizianului era Însă potențată de teribila barieră lichidă pe care trebuia s-o sfideze și s-o Înfrângă: din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
obligă la un minimum de rezervă metodologică fie și numai fiindcă șaptezeci de ani, la scară istorică, nu Înseamnă aproape nimic, este complet irelevant. Validitatea unui sistem se verifică În secole. Poate comunismul n-a avut răgazul necesar să-și etaleze calitățile, abia i-a ajuns timpul să-și evidențieze defectele, crizele de creștere, bolile cronice ale copilăriei. Experimentarea unui vis (orice utopie reprezintă, În esență, corporalizarea unui vis) nu se numără, orice s-ar spune, printre practicile de fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de dans cu muzică occidentală și cheful pe deșelate cu lăutari țigani sau partide de pescuit nocturn pe lacul din apropiere. Omul nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât Bucureștii. Nu le terminase niciodată, dar și asta făcea parte din obișnuințele vremii. În schimb, se Înfruptase cu voluptate din bogata și variata ofertă a boemei pariziene, care prelungea vicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că m-am Înșelat. Și mai constat că, În loc să ne apropiem, ne Îndepărtăm de fondul problemei. Pierdem vremea cu disertații savante și eludăm miezul fierbinte al afacerii. Foarte fierbinte... - Atunci, să n-o mai pierdem. Nu țin neapărat să-mi etalez perspicacitatea, așa că vă ascult cu toată atenția și interesul. Ce este cu acest domn Zoran? Ce ascunde În creierul lui tenebros și ce vrea cu adevărat? Nu Înțeleg... Vorba vine, Înțelegeam foarte bine; mai greu era să admit că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noapte, botezând cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața, În timp ce aripile lor nervoase se deschideau pe jumătate ca acelea ale fluturilor de zi, cele inferioare etalându-și incredibila lor mătase stacojie de sub aripile cenușii ca lichenii. „Catocala adultera!“, strigam eu victorios În direcția ferestrelor luminate ale casei, În timp ce alergam spre ele, pentru a-i arăta tatei capturile. 6 Parcul „englezesc“, care despărțea casa noastră de câmpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de răspândită printre noi. Uneori păream că Îi ignorăm așa cum un invadator arogant și foarte prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Trăia. Piesele mele de șah marca Staunton (un set pe care mi-l dăruise În urmă cu douăzeci de ani fratele tatei, Constantin, naturalizat englez), niște piese masive splendide, din lemn maro sau negru, atingând peste zece centimetri Înălțime, Își etalau strălucitoarele contururi, de parcă ar fi fost conștiente de rolul pe care-l jucau. Din păcate, dacă le examinai de aproape, se vedea că unele piese erau ciobite (după ce călătoriseră În cutia lor prin cincizeci sau șaizeci de locuințe pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trei ani, În acea zi cu puțin vânt, la Berlin (unde, desigur nimeni nu putea evita familiaritatea cu omniprezentul portret al Führer-ului), când noi, tu și cu mine, am stat În fața unui rond de panseluțe palide, ale căror fețe ridicate etalau o pată neagră ca o mustață și ne-am amuzat teribil când eu am sugerat destul de prostește asemănarea lor cu o mulțime de capete de mici Hitleri. În mod similar, pot identifica o grădină Înflorită din Paris drept locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un moment dat îi plăcea. Încerca voluptăți perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic pentru Jet Set, și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să crezi că acel colier era pentru ea și, etalându-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut exact ce dorea - haos. Nu e de mare ajutor nici faptul că Marci e așa o răspândacă. Sophia a manevrat-o cum a vrut. Și cum rămâne cu Christopher? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru traiul la oraș. Era o ființă a mulțimilor și a negustoriei, a restaurantelor și hainelor scumpe și, chiar dacă era doar pe jumătate homosexual, se vădea că prietenul său cel mai apropiat era un travestit negru, care mergea la serviciu etalând o pereche de clipsuri cu strasuri și un boa din pene roz. Dacă duceai un om ca Harry Brightman într-un cătun rustic, țăranii din partea locului aveau să îl gonească din sat cu furci și cosoare. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]