3,349 matches
-
l-a marcat în mod deosebit. A fost arestat în mai multe rânduri de către comuniști, prima dată în octombrie 1944, când au fost ridicați simpatizanți ai regimului legionar și alți suspecți care puteau pune în pericol securitatea armatelor sovietice. A evadat din al doilea arest în aceeași seară în care a fost prins, pe 20 noiembrie 1946, dar a fost reîncarcerat pe 29 decembrie 1948 și, ulterior, eliberat din cauze birocratice ( Securitatea l-a confundat cu un alt Ionescu). A ajutat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
când era elev la Liceul Comercial 'Spiru Haret' din Ploiești. Condamnat la 15 ani de muncă silnică, a fost eliberat în aprilie 1944 prin decret, dar rearestat după doar patru luni. Purtat prin mai multe închisori, Rodas a reușit să evadeze din lagărul de la Slobozia în septembrie 1945 și a fost reîncarcerat abia pe 14/15 mai 1948. Anchetat mai bine de un an de zile, a fost condamnat de Tribunalul Militar Brașov în toamna lui 1949 și închis la Ploiești
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ce va face joi când vor veni să-i citească verdictul. La care ăsta răspunde: "Regret, nu pot să știu, joi nu voi mai fi aici ca să-mi citească ăștia verdictul". Și vineri toată presa bucureșteană scrie că gagiu' a evadat. Spuneți-mi, e o condiție necesară și suficientă pentru argotini să aibă și umor? Sau e deja o normalitate a felului lor de a vorbi? E o normalitate, dar cu cât au mai mult umor, cuvântul pe care-l rostesc
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Relu revine la București, Andrei reușește, în vălmășagul revoluției, să treacă granița, Relu dă, pe baricade, de Ortansa, ziaristă la „Dreptatea”, care cade însărcinată, Relu își vede publicate romanele, primește, ca și A., un premiu al Uniunii Scriitorilor, după care evadează la Constanța, unde-i află pe Laur cu țiganca vânzând nămol pe plajă, și altele încă. În exces, calitățile riscă serios să devină defecte, însă virtuozitatea narativă a lui A. este un câștig indiscutabil al prozei românești actuale. SCRIERI: Sonata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
cu leagănul lumii, „dealul albăstrit de lună” al Floricăi dobândește caractere edenice. Reîntâlnirea Argeșului, a Râului Doamnei, în care „arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo, integrat rânduielilor statornice, strămoșești, poetul se simte restituit sieși. „Moșia aurită de-amurg și de-amintire” devine o „mănăstire vie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
concepții). Nivelul de educație al copiilor, primit de la părinți, este limitat de nivelul de educație al părinților și de înțelegerea și acceptarea de către părinți a necesității și utilității educației, prin frecventarea cursurilor instituțiilor oficiale, de învățământ. Dați copiilor posibilitatea să evadeze și să depășească condiția socială a părinților! Asigurați dreptul omului, ca de mici, să învețe și să devină ceva, ceva mai sus de nivelul părinților lor. Nu numai părinții săraci și fără studii sunt o frână în calea educației (evoluției
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
a fi delapidat niște bunuri bisericești. În iarna lui 375/ 376, pe baza unor acuze calomnioase, a fost luat din oraș de o gardă militară din ordinul conducătorului politic arian din Cezareea Capadociei, și la intervenția acestuia, după ce Sfântul Grigorie evadase de sub escortă, un sinod de episcopi, ținut la Nyssa în absența sa, l-a scos din scaun. Dar comunitatea i-a rămas credincioasă.După moartea împăratului arian Valens, întâmplată în august 378, Sfântul Grigorie se putu întoarce în orășelul său
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
frumusețe răpitoare în deambulările mele. Informându-mă, am aflat: preafrumoasa venise de la Tel-Aviv să-și petreacă seara aici. Nimic uimitor, așadar, dacă autostrada Ierusalim-Tel-Aviv este atât de aglomerată în ajunul zilelor de shabbat. Faptul de a se relaxa, de a evada puțin spre coastă, de a coborî în loc de a urca, corespunde, fără îndoială, la neiluminați, cu un reflex respirator. Haideți, amatori de mese fastuoase și de cărniță bună, mergeți repejor spre plaje, voi Ramblas și voi, esteți, spre galeriile de artă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inversă a maternității rezidă în zmeoaică, cea care a zămislit răul tâlhar al lumii pămân¬tești. Puterile ei colosale sunt asistate de o istețime superioară față de cea a fiilor sau a zmeului consort, ea fiind capabilă să decodeze metamorfozele cuplului evadat de pe tărâmul infernal, sau să intuiască sexul real al presupusului voinic. Protagonistul este mâncat de mama zmeilor atunci când dublura cu fratele geamăn (basmele din Ciclul celor doi frați, A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
științele omului și societății. Pot depune mărturie, pentru că eu mă interesam tocmai de aceste subiecte și știu cât de rar mi se întâmpla să le pot discuta serios, chiar personalități din vârful culturii române. Zdrobiți de o istorie ostilă, oamenii evadau într-un fel de anistorism eterat, hiperestetic sau metafizic. V. N.: Da, pentru că tocmai această viziune anistorică sau statică a existat și există în continuare la ramura indigenistă. La urma urmei, dacă ne uităm la istoria culturii române și la
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
când nu se gândește la moduri de a-l doborî pe Ceaușescu (praștia pare să fie o soluție !), se vede încăpând cu toată familia și mahalaua lui într-un submarin care să-i ducă Dincolo. De fapt, toți visează să evadeze din carcera comunistă : imaginea unui vapor (ce apare de mai multe ori în cuprinsul filmului) simbolizează acest dor de ducă pe care, după 89, Eva chiar îl va pune în practică... Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (titlul este excelent
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vreodată ce se întâmplă cu jucăriile pe care le-ați pierdut? eu când eram micuță îmi imaginam că se adună într-un palat și că povestesc despre copiii care le-au pierdut. Aceasta era scăparea mea din aceasta lume. În timp ce evadam mă îndreptam spre o alta lume magică. Astăzi când îmi aduc aminte, îmi curge o lacrimă pe obraz și mă face să îmi dau seama cât de repede a trecut timpul.
Sfera by Hugeanu Maria () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93584]
-
individ cu un timbru unic, și aceasta în ciuda „defectelor” sale: o anume versatilitate, inconstanță de caracter și, mai ales, incapacitatea sa de a intra „într-a doua luptă”, cum îi spuneam în perioada în care eu însumi am început să „evadez” din spațiul strâmt și intoxicat de ceaușism al României - și cum i-o reproșam adesea și poate prea aspru, fapt pentru care mă ocolea apoi luni de zile. Mă refeream la „lenea” sa de a călători. Astfel, în ’75, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fel sau altul discreditul asupra înaintașilor mei în proza română. Sosiți târziu într-o cultură lucidă, cultă, într-o țară târziu unificată, ei au contribuit, uneori eroic - vezi cazul Rebreanu, ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară în Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și „zidirea” sentimentului și identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
suflarea s-a întors tăcută spre ei -, nu a trecut multă vreme și doi înalți jăndari unguri, cu pene de cocoș la pălărie, au venit și l-au escortat la Baia-Mare, fiind apoi transferat la închisoarea de la Oradea-Mare; de unde a evadat și, ascunzîndu-se în remorca de cărbune a unei locomotive românești care transporta armament greu german, a ajuns la Turda, unde, la tribunal, a întâlnit-o absolut întâmplător pe Mama, ce se refugiase în grabă, cu cei doi copii mici, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
punctul de unde nu-i mai puteai face față în nici o privință. Asta și urmărea Statul: ca slăbiciunea ta să-nceapă tocmai de acolo unde se făcea simțită propria-ți piele prea gingașă. Calea ce ți-o oferea regimul pentru a evada din condiția de slăbiciune era să te guduri în fața tăriei Puterii, să te renegi și să te supui slugarnic - toate astea dându-ți șansa de a promova. Trebuia împiedicată formarea unei conștiințe care singură se-mbărbătează, care se descurcă fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acea crimă, victima unei erori judiciare. Acesta se alienase mintal în timpul cercetării penale, făcute cu mijloace dure, și când i s-a citit osânda râdea. Din păcate pentru Dragomir, soția lui, Ana, îl face să-l ucidă pe Ion, care evadase, înainte de împlinirea duratei. E de presupus că fiind judecat pentru ambele omoruri, Dragomir va fi închis sine die. Asta deoarece, așa cum știm tot de la Caragiale, Codul Penal avea o lacună: nu prevedea pedeapsa cu moartea. Lacuna se menține și azi
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
care le-a viețuit și le-ar fi putut scrie A., o „supraviețuire” ce recuperează nostalgic conștiința identității, refăcând cadrul apuselor vârste ale copilăriei, una însă dominată de chinuitoarele imagini ale iadului comunist, din care poeta avea să încerce a evada („Scoateți din poduri, dezgropați din grădini/ din jurnale intime, măștile funerare/ ale clipelor trăite de ei/ cei care au sfârșit la Canal/ În Zarca Aiudului, la Reduit/ ispășind milenii de pușcărie/ și Mări Negre de lacrimi// Scotociți în lăzi ferecate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285247_a_286576]
-
forța necesară să-l pun în aplicare. De aceea mi-ar fi trebuit harta mai devreme, înainte de venirea iernii. Am ridicat ochii și-am privit ulmul. Se zăreau printre crengile lui petece de nori întunecați. — De-aici nu se poate evada, am zis. Te-ai uitat atentă la hartă? Nu există nici o ieșire. Aici e capătul lumii. Nici nu ne putem întoarce, nici nu avem unde merge mai departe. — O fi acesta capătul lumii, dar trebuie să aibă o ieșire. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puțin noroc, Paznicul nu avea să observe prea curând dispariția noastră. — Încotro o luăm? am întrebat. — Spre lacul de sud, zise Umbra. — Lacul de sud? Ce naiba e acolo? Un lac, ce să fie! Lacul de sud. Sărim peste el și evadăm. Într-un anotimp ca acesta, s-ar putea să tragem o răceală zdravănă, dar să știi că nu prea avem de ales. — Acolo există un vârtej puternic, nu? N-avem cum să trecem de el, ne înghite în doi timpi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un tot fluid. Oferă orice posibilitate, schimbându-și aspectul în funcție de ele. Apoi reclamă perfecțiunea. Nu e deloc o lume închistată, o lume fixată pe vecie. Este o lume care se fixează în timp ce se mișcă. Așa că, dacă dorința mea e să evadez, atunci există cu siguranță o portiță de scăpare. Înțelegi ce vreau să spun? — Da, chiar foarte bine. Mi-am dat seama abia ieri. Aceasta este lumea tuturor posibilităților. Aici există totul și, de fapt, nimic. Umbra s-a așezat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fugă. Orașul nu permite nimănui o evadare atât de simplă. Zidul e imposibil de escaladat. Poarta de est e zidită, iar la gura râului e un grilaj imens de fier. Deci, nu ne-a mai rămas decât lacul de sud. Evadăm și noi împreună cu râul. — De ce ești atât de sigură că e calea cea mai bună? — Doar lacul de sud nu e păzit. Este neatins. Nu ți se pare ciudat? Nu are gard și nici n-ar avea nevoie. E înconjurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care am făcut-o atunci n-a fost prea fericită. Dar acum nu mai pot pleca de-aici. Umbra și-a băgat mâinile în buzunare și a clătinat din cap de câteva ori. — De ce? Nu mi-ai promis că o să evadăm împreună? De aceea mi-am stors mintea să pun la punct planul acesta. Nu m-ai cărat în cârcă până aici? Ce rost a mai avut atâta efort? De ce te-ai răzgândit? Din pricina ei? — Da, ar fi și acesta un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dedicat cauzei. De exemplu, atunci când un dealer pe care îl cunoșteam în Denver fusese - fără știrea mea, înaintea sosirii mele - înjunghiat mortal în cap cu o șurubelniță, a trebuit să contramandez apariția de la Tattered Cover din cauza penuriei de droguri. (Am evadat de la Brown Palace și am fost găsit pe gazonul din fața casei unui alt dealer, gemând, cu pantofii și portofelul furați și cu pantalonii lăsați în jurul gleznelor.) Fără droguri nu puteam face duș pentru că mi-era frică de ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa amuzată, cu brațele încrucișate pe piept. - Bret, nu cred că e o idee bună. - Ce rost au reticențele astea? am întrebat iritat. De unde vii - din orășelul ăla complexat din Connecticut de unde-ai evadat? Mi-am făcut de lucru cu gramul de coca și mi-am presărat o grămăjoară pe polița de lângă chiuvetă. Nu fac decât să-ți ofer o linie. De ce-i o decizie atât de dificilă? Apoi, cu o voce de mascul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]