KorAP: Find »[drukola/base=evreu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...83 84 85 ...1799 >

44,964 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

cu dumneata. Am senzația că te cunosc. Ea știa ce Însemna asta. — Da, spuse ea, cu durerea seacă și banală a dezamăgirii, și eu am impresia că te cunosc. Și se referea la scările lungi, așteptatul la ușa agentului și evreul tânăr și prietenos, explicând cu blândețe și fără interes că nu avea nimic pentru ea, absolut nimic. Da, se gândi ea, se cunoșteau. O recunoscuseră amândoi și asta Îi lăsase pe amândoi fără cuvinte. Lumea se schimba, se mișca, trecea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
morbidă ești! Mabel Warren reveni cu dificultate la realitatea imediată, la cafeaua vălurind În ceașcă, la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar era suficient ca să atragă privirile lui Janet, se gândi Mabel Warren cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
uscată oprită În gât, eu sunt una din aceia care iubesc și-și amintesc Întotdeauna, eu rămân credincioasă trecutului În haine negre sau cu bentiță neagră, eu nu uit. Și ochii Îi poposiră o clipă la fata cu care era evreul, cum ar privi un automobilist obosit, ajuns la un han de rând, perdelele stacojii și berea apoasă, Înainte de-a conduce mai departe până la cel mai bun hotel, cu muzică și palmieri. Se gândi: „O să vorbesc cu ea. Are o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dure sau ciondăneala nu-i tulburaseră niciodată inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu o disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai fi, o să-ți amintești tu iubirea noastră pentru amândouă? N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
imaginea de-acolo, dar nu satisfacția a ceva frumos, se gândi domnișoara Warren. N-avea nici un sens să se gândească la sine, la părul ei aspru, pleoapele roșii și vocea insistentă și discordant de masculină. Nu exista nimeni, nici măcar tânărul evreu, care să nu-i fi fost rival. Când ea nu va mai fi, Janet Pardoe va rămâne pentru un scurt interval de timp un frumos loc și gol, abia existând, În afară de nevoia de somn, nevoia de hrană, nevoia de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care se duce să-l viziteze este cu adevărat unchiul ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai timp de o oră urmărind fiecare mișcare a trupului lui Janet: Janet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dar o va și ajuta să-l țintuiască pe Czinner, odată pentru totdeauna, În prima pagină a ziarului, Într-o cruficicare În exclusivitate. — La revedere, spuse fata. Mabel Warren, privindu-i cu ochiul antrenat al observatorului, văzu umerii ridicați ai evreului, ca ai hoțului rușinat care, aplecându-se În boxă, protestează slab - mai mult din obișnuință decât din vreun sentiment real de justiție - că n-a avut parte de un proces corect. Observatorul neatent ar fi putut citi pe fețele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
virginitate“. — Nu ți-a spus nimeni asta niciodată? Dornică și nevenindu-i să creadă, Mabel Warren o imploră: — Nici măcar tânărul tău prieten din vagonul-restaurant? — Abia de-l cunosc. — Cred că dovedești Înțelepciune, scumpa mea. Nu poți să ai Încredere În evrei. Coral Musker spuse rar: — Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Nici măcar tânărul tău prieten din vagonul-restaurant? — Abia de-l cunosc. — Cred că dovedești Înțelepciune, scumpa mea. Nu poți să ai Încredere În evrei. Coral Musker spuse rar: — Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
evrei. Coral Musker spuse rar: — Credeți că asta a crezut? Că n-am Încredere În el pentru că e evreu? — Sunt obișnuiți cu asta, scumpo. Atunci mă duc să-i spun că-mi place de el, că Întotdeauna mi-au plăcut evreii. Mabel Warren Începu să Înjure cu venin amarnic și obscen, dar În surdină. — Ce-ați spus? — N-o să mă părăsești În starea asta până când nu-l găsești pe doctor, așa-i? Uite, compartimentul meu este la capătul culoarului. Acolo e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-se cu atrăgătoare și Înduioșătoare nesiguranță. El spuse Încet, În timp ce mintea lui mai urmărea pe jumătate debitele și creditele ascunse ale domnului Eckman: — Am crezut că nu mă placi. Își ridică mâinile de pe hârtii și spuse absent: — Poate pentru că sunt evreu. — Ești obosit. E ceva aici la care nu-i dau de cap. Lasă, spuse ea. Lasă până mâine. — N-am timp. Trebuie să lămuresc lucrurile. Nu stăm pe loc. Dar orice sentiment al mișcării le fusese de fapt furat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ea, că s-a descotorosit de mine, că nu-i pot face nimic doar pentru c-a dat chix. Dar când sună telefonul În cabină, era deja aproape calmă. Janet n-are decât să flirteze cu Savory, iar Coral cu evreul ei. Pentru moment pe Mabel Warren n-o interesa. Când avea de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea ei putea fixa o singură emoție, căci iubirea ei putea fi obiect de batjocură, dar nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de-ale noastre. Myatt. Firma Myatt, Myatt & Page. Acum Încearcă una din astea. Despre asta ce crezi? — Ia te uită acolo, la clasa Întâi, Amy. O vezi? Cine e ca ea! Nu se pune cu cei de teapa noastră. — Cu evreul ăla? Eh, știm noi despre ce trebuie să fie vorba. — Desigur, am tot respectul pentru Biserica Romano-Catolică, zise domnule Opie. Nu-s un bigot. Ca exemplu de bună organizare... — Și? — Îmi stă gândul la prostii chiar acum. — Suculentă. Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul Peters În timpul lungii vizite a Îngerului. A pus mâna pe-o fustă bună, foarte bună. Nu drăguță. N-aș spune că e drăguță, dar are un trup frumos și acesta, Își spuse domnul Peters lui Însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mirare că te doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
important. Conduce o firmă. Se ocupă cu stafidele. Începu să râdă: — Mi-a spus să mă gândesc la el de câte ori mănânc dalmațian. — Așa? — Da. Îmi place de el. A fost foarte bun cu mine. E cu totul altfel decât alți evrei. Ei sunt În general atenți, dar el... el este liniștit. Cred că este un bărbat deosebit de norocos, spuse dr. Czinner. Ușa se deschise și doi soldați Împinseră Înăuntru un alt bărbat. Dr. Czinner Înaintă repede și puse piciorul În ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întuneric. Își concentră mintea, Încercând să-l revadă, dar el deveni curând un membru nedeslușit al unei mulțimi adunate să-și ia rămas-bun. Nu trecu mult până când Coral Începu să se Întrebe care e diferența dintre el și toți ceilalți evrei pe care-i cunoscuse. Nici chiar trupul ei, acum odihnit și vindecat, dar cu liniștea-i profundă pierdută o dată cu durerea, nu era conștient de vreo diferență. Ea repetă „ Sigur că da“, pentru că Îi era rușine de lipsa ei de Încredere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cu o valoare mai degrabă sentimentală. Cea de aici avea valoare În sine. E genul care vrea mai mult decât bani, se gândi el, vrea un trup frumos care să-i răspundă propriilor dorințe, vrea spirit și educație. Eu sunt evreu și n-am Învățat decât cum să fac bani. Cu toate acestea, atitudinea ei critică Îl Înfurie și făcu mai ușoară renunțarea la ceea ce-i era inaccesibil. — Trebuie să fi pierdut trenul. Va trebui să mă Întorc după ea. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
un viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri, cincizeci de kilometri, patruzeci. — Soldați pe-aproape, spuse omul. — Vrei să spui că există o limită de viteză? — Nu, nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o a doua clădire, dar adăugă cu blândețe că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu mai aproape de ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se gândească, se dădu mai aproape de ușă: auzise Înăuntru un murmur slab de voci. Soldatul cel ursuz deveni brusc nervos și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era conștient, ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se aplecă spre soldat, cu intenția de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Myatt Își văzu În ea cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și-i trecu prin minte că oamenii aceștia probabil Îl urau nu doar pentru că era evreu, ci și pentru că purta Însemnele banilor În ambientul lor auster. — Așa? spuse funcționarul. — Vreau să cer o informație, spuse Myatt. Despre o fată care a fost uitată aici de Orient Expressul din dimineața aceasta. — Ce vreți să spuneți? Întrebă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
zâmbi cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vedeți? spuse domnul Stein. Sper să nu considerați c-am dat buzna. Era foarte deschis și cordial. Foarte englez, se gândi Myatt, dar Îl trăda nasul, nasul care fusese Îndreptat printr-o operație estetică și mai purta cicatricea. Ostilitatea Între evreul declarat și cel deghizat apăru imediat În zâmbetul conspiratorului, În strângerea vârtoasă de mână, În evitarea privirilor: — Îl așteptam pe agentul nostru, spuse Myatt. — Ah, sărmanul Eckman, sărmanul Eckman, oftă Stein, clătinându-și capul blond. — Ce vreți să spuneți? — De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mă surprinde. Presupun că nu putea da ochii cu mine. — Mi-a spus cu câteva zile În urmă cum simțea că nu aveți Încredere În el. Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]