2,392 matches
-
motivație și mijloc fără echivoc, culminează cu o caracterizare binomică a propriului fel de a scrie: povestirea se va scrie, ni se spune, cu ajutorul lui Dumnezeu și în mare grabă. Subsumând cele spuse până acum, am dorit să începem această exegeză aducând în prim-plan, adevăratul program auctorial existent în introducerea la „Autobiografie” și anume, convingerea declarată a autorului despre faptul că scrisul are atât o funcție testimonială cât și una testamentară, care amândouă pot fi împlinite, scriind cu ajutorul Divinității și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
proiectat s-a considerat că metoda hermeneuticii tematologice trebuie să constituie firul conducător al analizei, în timp ce în subsidiar s-a realizat de fiecare dată, aproape fără excepție, și o hermeneutică reductivă, a textului pentru text, pe toate palierele posibile de exegeză: lexicală, structurală, relațional-ierarhică. În ultimă etapă a analizei, s-a apelat și la metoda hermeneuticii amplificatoare, în sensul confruntării scenariului de text cu datele istorico-biografice, verificabile din alte surse, pentru validarea și legitimarea textului. În înaintarea demersului de exegeză tematologică
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de exegeză: lexicală, structurală, relațional-ierarhică. În ultimă etapă a analizei, s-a apelat și la metoda hermeneuticii amplificatoare, în sensul confruntării scenariului de text cu datele istorico-biografice, verificabile din alte surse, pentru validarea și legitimarea textului. În înaintarea demersului de exegeză tematologică s-au reliefat toate marile teme prezente în țesătura textului, cum ar fi: tema copilăriei ca descoperire a lumii prin uimire, tema înstrăinării în mediul educativ de tip scolastic, tema fugii și a căutării refugiului. În studiul structural inerent
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de trăsături pertinente intratextuale, gamă generică ce se întinde de la autobiografie, trecând prin pauza descriptivă elegiacă și basm, până la romanul polițist. În discuția despre identificarea genericității în text a fost reținută distincția genericitate auctorială/genericitate lectorială, preluată de la Jean-Marie Schaeffer. Exegeza dedicată paginilor de memorie a toposului românesc, a inclus în analiză instrumente teoretice aparținând domeniului Imagologiei, întrucât axa centrală pe care se construiește întâlnirea tânărului monah ucrainean cu lumea moldo-valahă este Relația Același/Celălalt, Cultură de origine/Cultură observată. Imersiunea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
literaturii române? Toate "istoriile", chiar și cele care au cunoscut... gloriile (ca s-o dau ușor în rimă), sunt amendabile la destule componente, printre care competența autorului, obiectivitatea sa. Astfel că o atare istorie trebuie citită ca o carte de exegeză și nicidecum ca o concluzie (axiologică!) la... geneză. În ce privește propria-mi atitudine, dacă sunt sau nu inclus în vreo istorie sau alta, în vreo antologie sau alta, cred că am declarat-o (... codificat) acum mulți ani în următoarele versuri: "Mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Modelul ontologic eminescian"; Premiul Național "M. Eminescu" Suceava, 2000, pentru volumul "Dubla sacrificare a lui Eminescu"; Premiul revistei "Literatura și arta" din Chișinău, anii 1998-2000; Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași, pentru vol. "Complexul Bacovia", 2003; Premiul pentru exegeză asupra operei lui Grigore Vieru, la Festivalul Internațional de Poezie "Grigore Vieru", ediția a II-a, Iași-Chișinău, 2010; Diploma de Onoare pentru merite în învățământ înmânată de Inspectoratul Școlar Vaslui 2001; nominalizat "Om al anului international-2001" de The International Biographical
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Laurențiu Ulici, doamna Zoe Petre, prefațatoarea Temniței, doamna Maria Berza, diplomați, critici, scriitori, oameni de radio și televiziune și un numeros public german. Al doilea eveniment, a fost lansarea de către Eminența Sa Ion Robu, Primatul Bisericii Romano-Catolice Române, a strălucitoarei exegeze Mircea Eliade, semnată de analistul Wili Dangă, de la Institutul Teologic din Iași. A.B.Cum a fost primită această interpretare dogmatică? Bineînțeles, această interpretare dogmatică, cu caracter ecumenic, a atras în jurul standului editurii ieșene, care au avut inițiativa publicării volumului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
traduceri? Sunt un optimist, consider că fără traducători nu există noțiunea de literatură universală. Ar trebui acordată mai multă importanță acestei categorii. Și totodată, notorietatea unui scriitor în străinătate depinde în mod cert de notorietatea lui în țara respectivă. Critica, exegeza unui scriitor în străinătate depinde în mod evident de felul în care s-a scris, bine sau inteligent, despre scriitorul respectiv. A.B.Exista în urmă cu aproximativ 30 de ani așa-zisa "critică de întâmpinare" ce ajuta destinul unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au repatriat), am putut constata că s-au tradus prea puține cărți românești și, de aceea, revistele franceze și germane pe care le-am consultat nu cuprind prea multe comentarii asupra creației românești contemporane. În Germania, s-au tipărit câteva exegeze asupra fenomenului literar de la noi, circumscris epocii post decembriste, printre care a-și cita lucrarea Evei Behring consacrată avangardei românești în viziunea poeților de azi și tot Evei Behring îi aparține o cercetare care tratează literatura exilului românesc. S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cernăuți. Cu concediu de studii și o bursă de la Fondul religionar al Bucovinei, timp de mai bine de doi ani pleacă în străinătate, în Viena, Breslau și Berlin unde frecventează cursuri și cercetează bibliotecile universităților, specializându-se pentru catedra de Exegeza Vechiului Testament, studiul Bibliei și limbile semitice (ebraica, aramaica, araba, siriaca, dar și latina, greaca, germana și rusa). În 1900 a fost numit docent la Catedra pentru care sa specializat, iar în 1903, profesor extraordinar și în 1906 profesor ordinar
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mulțumesc directorului general al Editurii Polirom, domnul Silviu Lupescu, și doamnei director editorial Lidia Bodea, pentru onoranta găzduire și asistența deosebit de profesională cu care editura a întâmpinat și însoțit publicarea acestui volum. Ar fi fost dificil ca în raport cu publicistica și exegeza eliadiană autohtonă o asemenea ediție să depășească statutul de strictă memorialistică sau curiositas culturală, dacă apariția ei nu ar fi fost atât de strâns și coerent legată de proiectele, deja împlinite sau în desfășurare, ale celor două reviste internaționale de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întins corpus epistolar din corespondența științifică și semnificativă a lui Eliade, aduce elementul substanțial care rotunjește o triadă tipologică, anume: corespondența cu un maestru (Pettazzoni), cea cu un coleg de generație (Wikander) și cea cu un discipol (Culianu). Până acum, exegeza eliadiană occidentală a înregistrat de foarte puține ori, dacă nu deloc, relevanța legăturii lui Eliade cu Wikander, fapt relativ explicabil, pentru că indiciile lăsate în opera mult mai cuprinzătoare a celui dintâi sunt relativ restrânse. Citări succinte, mult mai puțin numeroase
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a savantului suedez, succesiva lui marginalizare față de mediile academice comune, în plus refuzul de a-și scrie memoriile, „prea terne și triste”, cum singur le caracteriza 2, au încurajat această ignorare 3. Dincolo de asemenea circumstanțe, trebuie remarcat faptul că aceeași exegeză a insistat, critic sau recuperator, asupra recompunerii fundamentelor teoretice ale operei științifice eliadiene, ocultând de cele mai multe ori relevanța și extensia documentelor particulare, filiația intimă a concluziilor de ordin general față de analizele precizate pe care acestea din urmă le impun. După cum
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
critici caracterului fragmentar, insuficient al utilizării surselor care fac parte din materia specialității lor, dar adesea pot pierde din vedere epistemologia care operează o asemenea selecție. În general, gradele explicitării fiind mult mai reduse în dialogul cu un asemenea specialist, exegeza a evitat provocarea pe care i-o înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
continuitatea cu vechile comunități atestate literar. Inscripții ahemenide sau sasanide, temple, obiecte de cult, texte avestice și pehlevi - toate aceste documente în căutarea cărora pleacă organizat noii savanți europeni fac treptat obiectul arheologiei, epigrafiei și numismaticii, al analizelor lingvistice și exegezelor religioase, al viitoarelor studii de istorie a religiilor. Se inaugurează treptat catedre, în Anglia, Franța și Germania. Mai târziu, după modelul acestora, și în Scandinavia. Aceasta ar fi minima istorie care prefigurează, începând cu secolul al XIX-lea, profilul savantului
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a volumului. Pentru alte lucrări ale lui Kerényi, vezi Bachofen und die Zukunft des Humanismus. Mit einem Intermezzo über Nietzsche und Ariadne, Rascher Verlag, Zürich, 1945, dar mai ales jurnalul său publicat în timpul vieții: Tageund Wanderbücher, Langen-Müller, München-Viena, 1969. Pentru exegeza Kerényi, vezi Magda Kerényi, Karl Kerényi. Apollo und Niobe, Langen Müller, München, 1980; Luciano Arcella (ed.), Károly Kerényi. L’incontro con il divino, Settimo Sigillo, Roma, 1999, iar pentru legăturile savantului ungur cu grupul de la Eranos, vezi Hans Th. Hakl
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
psihofiziologici, nu ca religie, ci ca patologie, cu o precisă origine geografică: șamanismul ca boală specifică comunităților nordice - „isteria arctică”. Vezi și „Arktischer Schamanismus und altnordischer Seidr”, ARW 36 (1939), pp. 171-180. Concepția sa despre șamanism a contaminat, în epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
yin”, OS 9, 1960; „Audumbar³yana’s Theory of Sound”, OS 10, 1962. Vezi și „Buddha och språken”, OS 19, 1960, și Indisk filosofi. Inledning och översättning, Stockholm, 1955. XXXVIIItc "XXXVIII" 1. Harald Riesenfeld (n. 1913): istoric al religiilor, specializat în exegeza Noului Testament. Decan al Facultății de Teologie din Uppsala între 1956 și 1959. Dintre lucrările sale, vezi: Repertorium Græcum. A Catalogue of Indexes and Dictionaries to Greek Authors, Uppsala, 1953; The Gospel Tradition and Its Beginnings. A Study in the
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe Mircea Eliade. Nu vă întoarceți în Franța fără să treceți prin București, fără să-l cunoașteți” - cf. Cahier de l’Herne Mircea Eliade, Paris, 1978, p. 270. 4. Helmer Ringgren (n. 1917): specializat în istoria și psihologia religiilor, în exegeza vetero-testamentară, dar și în orientalistică, epica persană, literatură arabă islamică și preislamică. Între 1960 și 1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de l’Herne Mircea Eliade, Paris, 1978, p. 270. 4. Helmer Ringgren (n. 1917): specializat în istoria și psihologia religiilor, în exegeza vetero-testamentară, dar și în orientalistică, epica persană, literatură arabă islamică și preislamică. Între 1960 și 1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună parte dintre lucrările sale, e.g. Fatalism in Persian Epics, UUÅ, Uppsala (1952), Studies in Arabian Fatalism, UUÅ, Uppsala (1955
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
universități suedeze. Apariția recentă a Myten om den eviga återkomsten. Arketyper och upprepning, Dualis, Stockholm, 2002, în traducerea lui Dan Shafran și a lui Åke Nylinder, pare să întrerupă această vicioasă omisiune. 4. Gosta Werner Ahlström (n. 1918): specialist în exegeza vetero-testamentară. Docent la Universitatea din Uppsala începând cu 1959. Din 1963, profesor asistent la Universitatea din Chicago. Participant la al II-lea și al III-lea Congres Internațional de Studii Vetero-testamentare - Strasbourg 1956, Oxford 1959. Dintre lucrările sale: Psalm 89
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
care aveau o copie completă a manuscrisului, adnotat, probabil, și cu pasajele reacționare subliniate, doar noi, tinerii din jurul lui, ne bucuram de bogăția acelui studiu. Avea să-l publice peste ani și să rămînă unul dintre titlurile de referință în exegeza operei lui Ion Barbu. Cînd Alexandru Paleologu a fost luat din lagărul de la Salcia și dus la penitenciarul din Botoșani, am asistat la plecarea lui ca la incendiul unei biblioteci. La Salcia, într-o primăvară, îi va cunoaște în lagăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acel fenomen pe care l-am numit „șocul libertății”. Pleșu, deși Împovărat de sarcini publice sau revuistice, a mai publicat una sau două cărți, În care s-a aventurat În eseistica patristică, christică, părăsind, se pare, preocupările mai vechi de exegeze ale artei plastice, nu știu, nu sunt „specialist” În materie și nu pot să le judec. Liiceanu, Însă, În care nu numai „maestrul său”, dar și multă lume Își punea mari speranțe, În capacitățile sale de autor preocupat de hermeneutică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-mi scuza sau motiva propria-mi „sinceritate” care, dacă sunt un autor autentic, va trebuie să spună mai mult decât o face sau crede a o face. Dostoievski, dincolo și mai presus de toate calitățile cu care Îl Încarcă o exegeză de mai bine de un secol, este În primul rând un autor sincer; dar nu e vorba, cum ușor se poate Înțelege, de acea sinceritate individuală sau particulară la care are acces orice individ, mai mult sau mai puțin, ci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu cele câteva rânduri pe coperta a patra a romanului ce vedea În sfârșit lumina tiparului În toamna lui ’65, Înseriindu-mă, spre iritarea unor „mari romancieri și critici ai momentului”, alături de Rebreanu și H.P. Bengescu și pronunțând, printre primii În exegeza critică de atunci, sintagma „proză abisală”. Au trecut anii, Matei s-a expatriat În ’73 și noi, după drama unei separări atât de grave și, părea, ireversibile, ce Însemna În vremea aceea un exil politic, ne-am văzut prima oară
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]