6,049 matches
-
care tinde să dizolve întreprinderea într-o ficționalizare culturală a pieței, reflectă sub diverse unghiuri conjunctura economică prezentă: gestionarea mâinii de lucru este încredințată unor autohtoni, mediatori în vederea unei investiții externe profitabile. Cazul Chinei este din acest punct de vedere exemplar: uzine regionale, conduse de cadre ale partidului, reconvertite în oameni de afaceri, asigură întreprinderilor străine structurile materiale ale producției (construcție, echipament tehnic etc.), recrutarea și coordonarea muncitorilor nevoiași, selectați din straturile rurale cele mai sărace (tinere celibatare de preferință) și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
doilea rând, generalizarea raporturilor comerciale și efectele ei asupra raporturilor sociale ale grupurilor studiate, punând capăt vechii opoziții dintre sistemele capitaliste și societățile visate ale schimbului, îndeamnă la evitarea impasurilor determinismului și cauzalității. Transformarea schimburilor și a idealizărilor în bunuri exemplară în valorizarea eticii de întreprindere sau a celei de antreprenoriat din ONG-urile caritative -, noile retraduceri simbolice ale acestora și puterea lor de (de / re)structurare a ierarhizărilor printre care cele ale rudeniei remaniază în profunzime noțiunea de statut aplicată
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
politic, economic, religios, rudenie etc.) și ale scărilor care leagă un microgrup la un spațiu global devenit prin caracterele sale de virtualitate, de volatilitate și de realitate un fapt social total. Evoluția cultelor de posesiune în Laos, cutie de rezonanță exemplară a determinărilor politice și a schimbărilor economice recente, ne va permite să conturăm această propoziție pentru a putea trage concluziile necesare. Atașate cândva monarhiei budiste, duhurile, primii ocupanți ai pământului, se incarnau până la preluarea puterii de către guvernul comunist în mediile
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
În științifică și artistică a lui Mircea Eliade. Cunoașterea miturilor și simbolurilor, spunea Eliade, În Jurnalul său, „ne ajută să descoperim prezența transcendentului și a supraistoricului În viața de toate zilele”. Miturile le cunoaștem datorită memoriei, ea ne revelează adevărurile exemplare din trecut pe care tot ea, le reactualizează În prezent. Memoria stă, deci, la baza culturii unui popor, iar cultura devine un mijloc, singurul mijloc, de supraviețuire. Îndrăznesc să consider această lucrare o introducere În opera lui Mircea Eliade, ce
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
beletristicii sale. „Misterul măștii” sau a camuflajului poate funda o adevărată metafizică fiind „misterul Însuși al condiției umane” ( /223) ce ține de o anume dialectică a camuflării sacrului În profan, a spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cel care le rostește și pentru cel ce le ascultă. Prin simpla narare a unui mit, timpul profan este cel puțin simbolic abolit: povestitor și ascultători sunt proiectați Într-un timp sacru și mitic. Abolirea timpului profan prin imitarea modelelor exemplare și prin actualizarea evenimentelor mitice constituie „o notă specifică a oricărei societăți tradiționale; această notă, singură este suficientă pentru a diferenția lumea arhaică de societățile noastre moderne” (/71). Societățile tradiționale s-au străduit În mod conștient și voit, să suprime
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
al centrului”. (/139). „Spațiul sacru este când accesibil, când inaccesibil, când unic, când repetabil. Această dialectică paradoxală a spațiului sacru se integrează În dialectica asemănătoare a sacrului, noțiune prin excelență ambivalentă. Funcția principală a mitului este „de a fixa modele exemplare ale tuturor acțiunilor umane semnificative” (). Mitul cosmogonic formează arhetipul unui Întreg ansamblu de mituri și de sisteme rituale. Orice idee de reînnoire, de reînceput, de restaurare, oricât de diverse ar fi planurile În care se manifestă e reductibilă la ideea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
recursul omului la arhetip transpare ideea că omul simte nevoia stabilității și a referințelor esențiale. Deci, totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, Întrg universul său semnificativ este, În esență, arhetipul. La Eliade, arhetipul este, totodată, un prototip, un „Model Exemplar”, asimilat Însăși esenței sacralității: „Cu cât un om este mai religios, cu atât el dispune de modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale” (/27). După propria mărturisire, autorul român a fost frapat de Îndârjirea cu care oamenii societății arhaice s-
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
la care individul are acces, Întrg universul său semnificativ este, În esență, arhetipul. La Eliade, arhetipul este, totodată, un prototip, un „Model Exemplar”, asimilat Însăși esenței sacralității: „Cu cât un om este mai religios, cu atât el dispune de modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale” (/27). După propria mărturisire, autorul român a fost frapat de Îndârjirea cu care oamenii societății arhaice s-au revoltat Împotriva „timpului concret” nostalgia lor de reîntoarcere periodică la un timp mitic al originilor, „ostilitatea lor
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
justifică și subtitlul volumului Mitul eternei reîntoarceri: arhetipuri și repetare. În Încercarea labirintului, Eliade propune Înlocuirea sintagmei „arhetipuri și repetare”, prin expresia „paradigmă și repetare”. Este un motiv În plus de a sublinia sensul eliadesc al arhetipului: acela de „model exemplar” care la Jung este doar sugerat și nu explicit formulat (/140). Arhetipul prezidează totalitatea actelor umane: de civilizație și construcție (omul construiește după un arhetip), ale „istoriei exemplare”, instituie evenimentele și ciclurile cosmice, regenerarea lor periodică. Deoarece arhetipul obligă la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de aceste teme mari era frământat când Își scria Jurnalul sau Memoriile. Cunoașterea miturilor și a simbolurilor ne ajută să Înțelegem „prezența transcendentului și a supraistoricului În viața de toate zilele”. Miturile le cunoaștem datorită memoriei, ea ne relevează adevărurile exemplare din trecut, pe care tot ea, le reactualizează În prezent. Memoria stă, deci, la baza culturii unui popor, iar cultura devine mijlocul de supraviețuire. În al doilea rând, mântuirea spirituală individuală nu e posibilă fără ancorarea noastră În „realul” din
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
invidia nu se regăsește, într-adevăr, în grupul emoțiilor fundamentale, dar ea este la fel de necesară precum celelalte emoții. În afară poate am zice de Socrate, Platon, Iisus, Buda, Marc Aureliu, Sf. Francisc, Maria Tereza și o mână de alți oameni exemplari, într-un moment sau altul al vieții, al relațiilor sau al activității noastre cu toții "am simțit fulgerări de invidie, chiar dacă de diverse intensități, de la micile ei pișcături și până la adâncile, distrugătoarele de suflet, sfâșietoarele ei împunsături de pumnal" (Epstein, 2008
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un cadru narativ-fantastic caracteristic prin enormitatea lui bufă. Așa se face că imaginea de pișicher a unchiașului pus pe crailâcuri, mare inițiat în învățătura lui Spiriduș, capătă o expresivitate exemplară: Acțiunea propriu-zisă a ,,basmului’’ se derulează și ea sub semnul aceleeași fantasticității amuzant grotești. Iscusitul ,,vrăjitor’’ își valorifică cu deplin succes ,,darul’’ atrăgând pe loc atenția unei tinere pe nume Olga, cu care, după ce într-un spiritual dialog îi explică
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un beneficiu, din charisma artistului și a creatorului, în diferite grade. Prin acest fapt le putem recunoaște. El constituie atracția lor și o explică. Totul se petrece ca și cum fiecare profesionist s-ar atașa mai mult sau mai puțin de modelul exemplar al artistului și ar încerca să reproducă, să interpreteze și să difuzeze, pe scurt, să imite "gestul artist" la propria sa scară. Câmpul profesiilor culturale pare animat de o mișcare dublă: creatorul tinde să nege existența sau necesitatea oricărei medieri
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Jean-Marie Pontier et alii, 1996, pp. 254, 262, 267 și 273. Capitolul 8 Rutinizarea culturală În capitolul precedent, obiectivul era să arătăm că, printr-un fel de mișcare de sus în jos, legitimitatea charismatică bazată pe supunerea extraordinară față de valoarea exemplară a artistului creator se difuzează, prin capilaritate, în toate straturile profesiilor culturale. Prin comparație cu celelalte profesii și celelalte sfere sociale, această charismă le conferă specificitatea. Aici, inspirându-ne din sociologia religiilor a lui Weber, vrem să nuanțăm această afirmație
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a migrat dinspre puterea religioasă, militară și politică spre toate celelalte domenii simbolice. Weber notează că rutinizarea echivalează cu raționalizarea sau că aceasta din urmă este forma generală prin care rutinizarea cuprinde religiosul, economicul, artisticul, politicul: funcțiile de excepție, figurile exemplare, idealurile legendare sfârșesc prin a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor. Se diluează în ordinea corporațiilor, al instituțiilor, definite atât prin anonimatul diviziunii muncii și al producției, cât și prin impersonalitatea serviciilor și contactelor. Procesul devine mai complex
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
joacă, iar minciuna pe care le-o spun altora și-o spun mai întâi lor înșiși. Doar în mod excepțional sinceritatea este deplină" (ibidem, p. 135); • criticul, transformat, când se prezintă ocazia, în ființă generică pe baza câtorva convorbiri considerate exemplare, nu este mai bine înzestrat: "Funcția lui culturală de legitimare și explicitare este folosită, pe ascuns, în scopuri publicitare. Funcțiile economice pe care, după bunul-plac sau fără tragere de inimă, le exercită astăzi ne fac să ne îndoim de autenticitatea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modelele fac apel la o formalizare și la o abstractizare care nu pot aduce decât beneficii instituțiilor și actorilor studiați (aflați aproape întotdeauna la originea cererii de cercetare). Actorii sunt ascultați, dar și selectați după cum au fost considerați reprezentativi și exemplari pentru această comandă; în domeniul câmpului, în tradiția durkheimiană și marxistă, se urmărește accederea la o realitate obiectivă a mecanismelor de producere și reproducere a socialului, care înglobează și explică afirmațiile și reprezentările actorilor; în domeniul lumilor, actorii sunt ascultați
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a fost execrabil. Au lăsat-o să moară în sărăcie. Lucian Blaga l-a protejat pe Mihai Beniuc, dar infamii nu iartă niciodată un gest generos. În anii triumfului său comunist, Beniuc l-a lovit pe Blaga cu o ingratitudine exemplară. În cultura română există valori care ar fi meritat Premiul Nobel (Arghezi, Rebreanu, Blaga, Camil Petrescu), dar "dacă un român apucă să propună ceva, pe loc se găsește un altul să propună cu totul altceva și încă doi care să
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ei. Dacă destinul și maladiile de destin sânt situări echidistante față de idealul libertății, înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra "celorlalți" și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu această ocazie și pe care, cu o vagă speranță a publicării, le-am lăsat unei edituri în preajma plecării mele în Germania, în 1982, unde urma să concurez pentru o bursă Humboldt, erau cam 350 la număr și reprezentau povestirea exemplară a unei deveniri în spațiul spiritului, a unui act pedagogic subtil care începea cu o constrângere asumată de ambele părți și se încheia cu o răzvrătire eliberatoare. Cartea purta titlul Jurnalul de la Păltiniș, cu subtitlul Un model paideic în cultura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unor gesturi lasă în urmă persoana căreia îi aparțin și migrează către o instanță supraindividuală. Puritatea acestor imagini este revendicată aici în numele gândului că atât eu, cât și celelalte personaje ale Jurnalului nu sîntem decât agenții întîmplători ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții, însăși persoana lui Noica devine întîmplătoare, și tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt "indiscreție" - poate fi scuzat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aici - și numai dacă se petrece - atunci e vorba de ceva de dincolo de "stil"; e încercarea, poate nevoiașă, de a sugera o lume închisă, epifenomenală, greu de înțeles din afară, o existență compusă din evenimente imponderabile, un soi de aventură exemplară a spiritului, o "epică" protreptică și propedeutică. După lectura paginilor am stat de vorbă cu Andrei până către 2 noaptea. Discuție dizolvantă, aporetică, un inventar al handicapurilor noastre culturale - un liceu prost, lipsa lecturilor fundamentale făcute la vremea lor, lipsa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
secretă de a le mântui de însemnele lor fatal subiective, trecătoare și, pentru ceilalți, neinteresante. Pentru ca relația mea cu Noica să devină mai mult decât un fapt de viață, este nevoie, în primul rând, ca ea să avanseze în zona exemplară și obiectivă a spiritului, deci să intre în spațiul privilegiat al relației dintre piesă și spectator. Paradoxul constă însă în faptul că exemplaritatea nu poate fi obținută decât prin excepție, pentru că, în lumea spiritului, orice regulă viitoare are la origine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vicisitudini, sub imperiul nevoilor și al virtuților creatorilor de valori materiale și spirituale, cât și al emulațiilor generate de factori exteriori, mulțimea de truditori va ajunge să gândească și să tindă spre transformări și înnoiri social-economice și politice după o exemplară răbdare și stăpânire de sine. Pentru țărănime, visul și speranța se vor transforma în realitate prin Legea rurală din august 1864. Reforma impusă prin această lege va avea implicații și va produce transformări în toate straturile societății românești, influențând pozitiv
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]