2,360 matches
-
nedreptate și Dumnezeu are putere să le ajute: aceia care fură alungați din locuințele lor pe nedrept numai pentru că zic: «Domnul nostru este Dumnezeu»”. (XXII, 40 sq.) b). A doua este tendința "activistă", ca să nu o numim altfel, al cărei exponent de vârf este Ibn Taymiya (1268-1328). Acesta îi considera până și pe moslemii care nu-și duceau viața în credință drept necredincioși și recomanda disidența ca formă de jihad împotriva conducătorilor musulmani care nu impuneau shari’a sub toate aspectele
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
și lista de candidați pentru alegerile parlamentare din 25 februarie. 25 februarie - Ziua alegerilor pentru Sovietul Suprem al RSSM. Deși legea electorală nu prevede alegeri pe bază de pluralism, FPM este singura formațiune care se confruntă în campania electorală cu exponenții Partidului Comunist, reușind să obțină aprobare pentru o treime de mandate în legislativul de la Chișinău. 8 aprilie - Participanții la mitingul FPM adresează un Apel către prima sesiune a Sovietului Suprem al RSSM, prin care cere recunoașterea independenței Lituaniei și denunțarea
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
campaniei electorale oponenții săi au citit la radio fragmente agresive din opera sa pentru a-i șoca pe electori. Întreaga experiență este apoi povestită în volumul autobiografic "Peștele în apă". Opera sa a fost universal recunoscută. Ea aparține unuia dintre exponenții cei mai talentați ai unui boom literar latinoamerican, alături de operele scriitorilor Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Jorge Luis Borges din Argentina, din Mexico, sau Gabriel García Márquez din Columbia. Primul său roman "Orașul și câinii" i-a adus recunoașterea imediată. El
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD) este denumirea sub care a funcționat între 2005 și 2006 Partidului Național-Țărănesc Creștin Democrat. După guvernarea 1996 - 2000, aspru criticată, Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, principalul exponent al Convenției Democrate Române, nu a reușit să obțină numărul de voturi necesare trecerii pragului electoral. În urmă eșecului electoral din 2004, PNȚCD a pornit un proces de înnoire ideologică și de imagine. Schimbările s-au reflectat în adoptarea unui
Partidul Popular Creștin Democrat (România) () [Corola-website/Science/299591_a_300920]
-
numele său, ca urmare a publicării în 1871 a cărții sale ""Romänische Studien"". Ocuparea Transilvaniei și apoi Unirea de la 1859 au determinat Imperiul Austriac să caute justificări ale ocupației și să înceapă o „luptă științifică împotriva dreptului românesc”, având printre exponenți pe Rösler. Această teorie se consolidase prin lucrările unor precursori (ca de exemplu Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel). După Rösler, teoria a fost preluată și de alți istorici, contemporani, precum și din generații ulterioare (de
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
rusă și a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viața poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparținea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale. În "Amintirile" sale, Tolstoi își rezumă într-o pagină biografia: Născut într-o familie din nobilimea rusă, trăiește o copilărie luminoasă și o tinerețe aventuroasă, împărțită între studii literare și juridice, încercări de reformare a vieții țăranilor
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
care le doreau pentru națiunea lor. Pentru a promova viziunea tolstoistă, cei doi au înființat editura "„Intermediarul”". „"Să nu te împotrivești răului prin forța."” - este lozinca sa, care, implicit, condamnă orice acțiune revoluționară. Tolstoi și Dostoievski sunt cei mai importanți exponenți ai literaturii ruse, în special a celei din secolul al XIX-lea. Celor doi le-a fost dat să remarce și să înțeleagă măreția celuilalt. Este cunoscut faptul că Dostoievski a citit și a apreciat nespus romanul "„Anna Karenina”". "„Jurnalul
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de a reforma arta, refuzând ceea ce ei numeau reproducerea mecanică a operelor artiștilor manieriști, care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Tinerii artiști (cel mai în vârstă are 21 de ani!) reproșează academismului epocii victoriene, printre altele, faptul că exponenții lui recunosc o singură metodă în pictură: cea care derivă din arta lui Rafael. Această metodă rigidă și artificială - în opinia lor - așază desenul deasupra culorii, lumina de zi a atelierelor deasupra luminii exterioare din aerul liber, iar pe marii
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
autor de povestiri, nuvelist și romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice și artistice în obținerea unui impact emoțional și imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl considera un exponent al minimalismului în literatură, deși Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în acești termeni. Întreaga operă a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoționale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanță tinerească "The Torrents
Ernest Hemingway () [Corola-website/Science/299044_a_300373]
-
artă etc. Colonizând bazinele Mediteranei și Mării Negre, ei contribuie la răspândirea civilizației și la interferențele etno-culturale. „Inventatori ai politicii”, vechii greci creează sistemele de conducere - oligarhic și democratic -, promovează individualismul și drepturile civice și încearcă să edifice statul, cetatea-polis - ca exponent al intereselor cetățenilor -, pe baze raționale. Prin epoca elenistică, grecii au dat naștere celei dintâi civilizații de sinteză, de cuprindere „universală” din istorie. Grecia antică a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare politică - practic, a „inventat” politica, reguli de
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
măsură a noului domn a fost înăbușirea în sânge a unei revolte a țăranilor orheieni. Fiind pus la tron cu scopul de a stăvili acțiunile regatului Poloniei de a își întinde hotarele dincolo de Nistru, domnitorul a devenit de fapt un exponent al luptei antiotomane. Continuator al politicii lui Mihai Viteazul se gândi să încheie alianțe cu creștinii și să lupte împotriva otomanilor, iar mai apoi să unifice Țările Române. Pentru început, încheie alianță cu Polonia, semnând tratat cu hatmanul Żółkiewski la
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
filozof francez, reprezentant de prim rang al fenomenologiei, influențat în mare măsură de lucrările lui Edmund Husserl. Datorită legăturilor sale strânse într-o anumită perioadă cu Jean-Paul Sartre și cu Simone de Beauvoir este adesea socotit în mod eronat ca exponent al existențialismului. se naște la 14 martie 1908 în Rochefort-sur-Mer, orășel portuar pe malul Atlanticului, în sud-vestul Franței. În vârstă de 6 ani își pierde tatăl, căzut în 1914 în Primul Război Mondial. Merleau-Ponty a primit o educație catolică și
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
Uspenski își amintește: « Vorbea cu simplitate, ca și cum ar fi purtat o conversație cu niște cunoscuți, fără să declame fraze umflate sau să arunce capul pe spate. Simplu și clar, fără devieri sau ornamentații inutile, spunea că găsește în Pușkin un exponent al aspirațiilor, speranțelor și dorințelor publicului care îl asculta în acel moment, în acea sală. A făcut posibil, cum ar veni, ca Pușkin însuși să se înființeze în acea sală, și prin gura lui să explice celor adunați câte ceva despre
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
pe compozitorul Carlos Gardel, care îi dă un mic rol în filmul "El dia que me quieras". Reîntors în Măr del Plata în 1936, face parte din mici grupuri muzicale locale, dintre care unul adopta stilul sextetului "Vardaro", al cărui exponent, violonistul Elvino Vardaro, va continua și în viitor să cânte împreună cu Piazzolla. În 1938 sosește la Buenos Aires și intră în ansamblul celebrului interpret la bandonéon, Anibal Troilo. Piazzolla se dovedeste și un bun pianist și ia contact cu stilul muzical
Astor Piazzolla () [Corola-website/Science/299371_a_300700]
-
care se stabilesc între diferitele fenomene psihosociale. Ca orice știință, psihologia socială are un sistem teoretic și aplicativ, subramuri, în funcție de domeniul de activitate umană: psihologie socială educațională, juridică, a grupurilor mici, organizațională, ș.a. Aceasta se desfășoară între 1880 și 1935. Exponenții sunt Norman Triplett (care a publicat primul în American Journal of Psychology), Maximilian Ringelmann, William McDougall, Edward Alsworth Ross, Floyd Henry Allport. Între 1935 și 1945 se dezvoltă caracterul științific al disciplinei. Muzafer Sherif introduce în mod hotărât experimentul și
Psihologie socială () [Corola-website/Science/299387_a_300716]
-
antice, doctrinei pythagoreice, învățăturilor Sfântului Augustin și ale lui Toma de Aquino, precum și în urma studiului Kabbalei și Talmudului, întreprinde o încercare ambițioasă de armonizare a tuturor învățăturilor vremii sale sub egida creștinismului, un creștinism purificat, aprofundat și extins, al cărui exponent ar fi dorit să devină. Urmând această idee, scrie ""Heptaplus"" (1480), o interpretare mistico-alegorică a creației conformă expunerii din Biblie. În aceeași perioadă publică ""De ente et uno"", care cuprinde explicații ale unor pasagii din scrierile lui Moise, Platon și
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
creat și premisele apariției primelor racile ale societății moderne, iar Hogarth, Rowlandson și Cruikshank au fost caricaturiștii care au desenat cronica satirică a aproape 200 de ani de istorie britanică modernă. George Cruikshank (1792-1878) este cel de-al treilea important exponent al caricaturii timpurii. Considerat ca fiind cel mai mare gravor din timpul sau, Cruikshank a fost și un fin observator al caracterului uman și al comportamentelor inumane, ilustrând sintagma homo homini lupus cu desăvârșită și intolerabilă acuitate. În ultimii treizeci
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
se debarasează de formala condescendentă față de coroana britanică și devine sagace și intolerabilă la adresa yankeilor și a rigidității conservatorismului anglican. Jurnalismul ia amploare și artiști caricaturiști precum James Akin, Elkanah Tisdale (care creează și publicația "Gerrymander") și Alexander Anderson devin exponenții de seamă ai genului caricatural. În acea perioadă, caricaturile erau tipărite cu precădere în formă de broșuri sau foi volante (flyere) și vândute ca atare în librării și magazine de artă sau în specifice almanahuri de gen. Abia în 1820
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
Ormond, unde realitatea pare transfigurată de muzica seducătoare și farmecul celor două chelnerițe, Miss Douce și Miss Kennedy ("Sirenele"). Mai târziu, vizitează niște prieteni la taverna Barney Kiernan, dar se confruntă cu un personaj grobian și violent, intitulat „Cetățeanul”, un exponent al fenianismului și al antisemitismului ("Ciclopii"). Pe plaja Sandymount, Bloom o observă în secret pe Gerty MacDowell, o tânără domnișoară care îi stârnește apetitul sexual în timp ce se joacă cu apa mării și contemplă absentă perspectiva mariajului și a iubirii ("Nausicaa
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
tip. Bloom este un tip și se individualizează”. Katie Wales îi consideră atât pe Stephen Dedalus cât și pe Leopold Bloom reprezentanți, în sens enciclopedic, ai culturii umane: în timp ce primul întrupează cultura înaltă (filozofia, logica, dialectica etc.), celălalt este un exponent al culturii populare. Interesul lui Joyce pentru evoluția culturii se manifestă mai ales prin mimetismul prozei sale, prin modul cum integrează și imită stiluri funcționare și moduri de comunicare, de la juisarea argotică la rigiditatea termenilor specializați. Un exemplu elocvent este
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
În matematică, logaritmul este operația inversă a . Asta înseamnă că logaritmul unui număr este exponentul la care un alt număr fix, , trebuie să fie ridicat pentru a produce acel număr. În cazurile simple logaritmul numără înmulțirile multiple. De exemplu, logaritm în bază din este , pentru că la puterea este (); înmulțirea se repetă de trei ori. Mai
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
este un număr natural, se face prin înmulțirea a "n" factori cu valoarea "b". Puterea a "n"-a a lui "b" este scrisă "b", astfel încât Ridicarea la putere poate fi extinsă la "b", unde " b" este un număr pozitiv și "exponentul" "y" este orice număr real. De exemplu, "b" este lui "b", adică . (Pentru mai multe detalii, inclusiv formula , a se vedea articolul despre putere sau pentru o tratare elementară.) "Logaritmul" unui număr real pozitiv "x "în baza "b", un număr
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
exemplu, "b" este lui "b", adică . (Pentru mai multe detalii, inclusiv formula , a se vedea articolul despre putere sau pentru o tratare elementară.) "Logaritmul" unui număr real pozitiv "x "în baza "b", un număr real pozitiv diferit de 1, este exponentul la care "b" trebuie să fie ridicat pentru a da "x". Cu alte cuvinte, logaritmul lui "x" în baza "b" este soluția "y" a ecuației Logaritmul se notează cu „log("x")” (citit „logaritm în bază b din "x”" sau „logaritmul
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
1 la 1 milion. În astfel de grafice, funcții exponențiale apar ca linii drepte cu panta egală cu logaritmul lui "b". Graficele scalează logaritmic ambele axe, ceea ce face ca funcțiile să fie reprezentate ca linii drepte cu panta egală cu exponentul "k". Aceasta are aplicații în vizualizarea și analiza . Logaritmii apar și în unele legi care descriu percepția umană: propune o relație logaritmică între timpul cât durează ca o persoană să aleagă o alternativă și numărul de opțiuni pe care le
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
Castelul Heidelberg suferă distrugeri mari din partea trupelor franceze de ocupație. Astăzi, ruinele castelului reprezintă atracția turistică principală a Heidelbergului. În 1720, reședința Palatinatului este mutată la Mannheim. Cu aceasta Heidelbergul își pierde importanța politică. Rămâne însă un puternic centru cultural, exponent al Romantismului (sec. al XIX-lea) și al Liberalismului (sec. al XX-lea). În cursul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul scapă ca prin minune de distrugeri, găzduind în perioada postbelică un important centru de comandă al forțelor militare
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]