3,053 matches
-
ale societății românești, clasa politică a fost sursa primordială a cauzelor ce au dus la prăbușirea României în vara anului 1940. Sub acest aspect, perioada parcursă de poporul român între cele două războaie mondiale poate fi caracterizată ca drumul de la extaz la agonie. Din acest considerent, „marile” realizări din unele momente ale acestei perioade în societatea și viața politică românească trebuie abordate fără excese și fără a fi fetișizate, așa cum se mai întâmplă în unele actuale lucrări istoriografice. II.2. b
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
piept, care mai dorea să-și mai umfle odată cutia toracică cu o gură de aer proaspăt, să se mai înalțe pe baricada vieții măcar pentru încă o singură clipă, după care fie ce-o fi. După asemenea momente de extaz și exacerbare a sentimentelor, ce se repetau foarte des și reintrau, tot foarte des, în aceeași banală realitate diurnă, se observa clar că și ea avea aceleași aspirații ca și Mura, să-și slujească patronul, să nu iasă din cuvântul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o groază de timp să redau o mică parte din cele câte mi-au trecut prin fața ochilor în aceste câteva clipe. Viață este un dar prețios de care ne bucurăm, fiecare în felul lui. În anumite momente de revelație sau extaz, poate fi retrăită în toată splendoarea și complexitatea ei, în doar numai câteva clipe, însă nu poate fi împărtășită altora decât ciuntit și trunchiat. Dați-ne un exemplu așa ciuntit și trunchiat, cum spuneți dumneavoastră! Spre exemplu, tineri fiind, fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
dar și în Convorbiri duhovnicești el a descris un fel de rugăciune de foc aprinsă, curată, vie, luminoasă și nestricăcioasă folosind o terminologie evagriană precum rugăciune curată, duhovnicească, și nevăzută. Cu toate acestea, el a descris o rugăciune mai aproape de extaz și care s-ar caracteriza ca o ,,ieșire a minții sau din minte” ori ca o ,,ieșire a inimii sau din inimă”. Învățătura privitoare la rugăciunea extatică sau de de foc e însoțită de evocări ale luminii. După cum spune Cassian
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
voia sa rupt de trecutul normativ cu criteriile lui imuabile, iar tradiția nu mai are autoritatea de a-i oferi modele de imitat sau direcții de urmat."240 Așadar, o eliberare de orice constrângere, o renunțare la convenții și un extaz al deschiderii către experiențe artistice noi. În acest context, a vorbi despre o revigorare a principiilor clasice la începutul secolului al XX-lea pare un act artificial, o încercare paradoxală de a căuta senzaționalul literar. Și totuși, dincolo de schematismul steril
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
îngerul sau despre ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie. Ideea poate să-i fi venit de la Villiers de l'Isle-Adam, autorul lui Triboulet Bonhomat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tu". În alt scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se proiectează într-un timp magic, nedefinit: "În tine trăiesc ca-ntr-un Imn / al amintirii fără hotar, tot ce
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de trup" se supun legii ineluctabile, cercul se închide. Lecturi biblice despre Iacov, despre Rebeca și Isaac, despre Daniel, Samson, Irod, Salomeea și ceilalți, pretexte de meditație, accentuează sfâșierea; păsări albe "plutind peste ape" arată inutil Calea; o clipă de Extaz, stare înlesnind levitația, nu înlătură groaza dispariției finale: "Știam că n-am să mai ajung nicicând / Pe pământul de pe care urcam foarte lin / Luată de cineva de sus și dusă de vie / În lumea celor care nu mai vin". Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
va supraviețui luminii"; "Nu-i întuneric în Ochiul Orb / ci o oboseală cumplită". Nuanțări în suită învederează o distinctă forță combinativă; într-un singur poem, Ochi în Ochi, nu mai puțin de douăsprezece metafore sensibilizatoare, Ochiul Orb fiind: "narațiunea în extaz", "plasma originară a lumii", "retina pură", "sensibilul încremenit", "ombilicul dintre scrisul meu și neant". Variațiuni pe aceeași temă! Ciudata arătare (transumană) receptează, focalizează și reverberează la modul extatic, acționează în plan temporal și spațial; se ascunde și se revelă; ochi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
viața (la urma urmelor, nu e decît ceea ce am semănat), iar bucuria aceasta este atît de intensă încît s-ar putea numi fericire, în tot cazul merită o odă. Intensitatea bucuriei cu care trăim dă calitatea vieții poate oferi starea extazului, starea de grație, în care auzi urmele pașilor Creatorului, venit pe la noi cu treabă să-l nască pe Hristos. Alegeți dar calea bucuriei lipsite de îndoială, ca pe adevărata cale a vieții, avînd garanția divinității. Bucuria nu e un concept
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
a îndepărtat pe drumul lui, în tăcere. Și-a contrazis maestrul, care afirmase în Șamanismul (1951) că acesta a fost influențat de sistemele religioase sud-asiatice ale Indiei, Tibetului, Iranului sau Mesopotamiei. Or, tocmai pentru că e vorba despre "tehnici arhaice ale extazului", Culianu arată că influența se putea produce mai degrabă în sens invers. La fel avea să se despartă Culianu și de Freud și Jung, contestînd valoarea abordării psihanalitice a extazului mistic și al "călătoriilor în lumea de dincolo" și criticînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Mesopotamiei. Or, tocmai pentru că e vorba despre "tehnici arhaice ale extazului", Culianu arată că influența se putea produce mai degrabă în sens invers. La fel avea să se despartă Culianu și de Freud și Jung, contestînd valoarea abordării psihanalitice a extazului mistic și al "călătoriilor în lumea de dincolo" și criticînd noțiunea de "inconștient colectiv", ca "nefolositor de vagă". O polemică efectivă va avea cu scriitorul american de origine peruviană Carlos Castaneda, pe care îl numește "pseudoantropo logist", sau chiar "șarlatan
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nu sunt justificate nici de arhetipurile lui Jung, nici de pattern-urile lui Eliade, ci prin așa-numita "transmitere cognitivă", care nu e chiar transmisie culturală, dar ar reprezenta "cel mai flexibil model de difuziune". Culianu analizează tot felul de extaze mistice, unele provocate, altele întîmplătoare, la dorința omului sau la dorința divinității,la șamani la Mahomed și Dante. Autorul clasifică riguros trei tipuri distincte : Experiențe în Afara Corpului (EAC), Experiențe la Limita Morții (ELM) și Stări Modificate ale Conștiinței (SMC). Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Jose L. Borges ș.a. Cartea aceasta apare în zilele în care autorul a fost asasinat, de aceea valoarea sa crește. Cu cîteva zile înainte, organizase și condusese la Chicago o mare conferință internațională, cu o tematică premonitorie : "Alte tărîmuri. Moarte, extaz și călătorii în lumea de dincolo în știința contemporană", iar cu cîteva ore înainte, își anulase biletul către România. Cum arată Andrei Oișteanu, pe exemplarul semnal transmis Gabrielei Adameșteanu, Culianu notase, cu o intuiție fabuloasă : "Out of this world. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
autorul plecase. Cum spunea Cioran, "nu se pot considera împlinite decît destinele frînte" . Cartea este fascinantă, dezvăluind o viziune enciclopedică asupra lumii, din paleolitic pînă în prezent. E un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
asupra lumii, din paleolitic pînă în prezent. E un ghid, dacă vreți, al lumii de dincolo, întrezărită prin porțile visului, extazului, morții clinice, filosofiei și experienței mistice. Rînd pe rînd apar fantomele egiptene, cele chinezești, iraniene, grecești, evreiești, tehnici ale extazului, ascensiuni extatice și magie. Este o carte gnostică, răsturnînd istorismul și care pledează pentru "existența unui sistem universal al spiritului care guvernează percepția și interferează cu lumea fizică" (L.E. Sullivan). Intuiția îmi spune că Ioan Petru Culianu a experimentat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cîtă vreme Japonia, a doua putere economică a lumii, se găsea încă din 1990 într-o criză prelungită, "capcană economică pe care Keynes și contemporanii săi ar fi recunoscut-o imediat". De asemenea, economiile emergente din Asia de sud-est au trecut de la extaz la agonie practic peste noapte, iar povestea nenorocirii lor arată crede autorul de parcă ar fi fost copiată dintr-o carte de istorie din anii 1930. Am fost nesăbuiți, iar acum culegem roadele. Cartea lui Krugman este un eseu analitic care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
diferiți autori, cît și ilustrațiile sale deosebite trasează, cum arată Umberto Eco, "un itinerar surprinzător, de aproape trei mii de ani, printre coșmaruri, temeri groaznice și iubiri, în mînă cu sentimente înduioșătoare de compasiune, iar refuzul diformității se însoțește cu extaze decaden-te în fața celor mai seducătoare violări ale oricărui canon clasic. Printre demoni, nebuni, dușmani înfricoșători și prezențe tulburătoare, prin-tre abisuri răvășitoare și diformități care ating sublimul, freaks și morți vii", descoperim un parcurs iconografic pe cît de vast pe atît
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ale Uniunii Europene, ale Băncii Naționale și, desigur, ale Guvernului, care, la rîndul lor, sunt de două feluri: ale P.D.L.-ului și ale P.S.D.-ului. Apoi, foar-te important, avem o economie de pînă în toam-na lui 2008, o "economie a extazului", și una de după intrarea în criză, o "economie a agoniei". Avem o funky economy, bazată pe cele mai năstrușnice soluții și inițiative, o trendy economy, pentru că urmăm, nu-i așa?, marile tendințe impuse de alții, nu ieșim din cîrd, și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
că și aici e vorba de o cruce pe-un mormînt, Galdi continua: "Poate nu ne înșelăm presupunînd că cuvîntul cruce evocă, simbolic, tot ce mai leagă pe poet de atmosfera fericită din Ipotești și "de fata morarului, cîntată cu extaz atît de adînc și în Mortua est!" (pag. 54). Iată că și Galdi a implicat-o aici pe fata morarului, pe care o știm născocită la Cucorăni, așa că și dînsul s-a înșelat. Nici dacă ar fi adus vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o altă școală de gândire descoperă în cultura contemporană prelungirea și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
contestatară care refuză autoritatea și războiul, puritanismul și valorile competitive cheamă la eliberare sexuală, la exprimarea directă a emoțiilor, la experiențe psihedelice, la noi modalități de a trăi împreună. Principiului refulării, operant în civilizația tehnorațională, i se substituie exaltarea corpului, extazele senzoriale și muzicale, cultul marijuanei și al LSD-ului. Într-un climat marcat de radicalism utopic, gustul sărbătorii revine în forță, concretizându-se în love in, în happeninguri, în parăzi, în concerte rock gigantice. A împinge îndărăt limitele Eului, a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a lui Dionysos”3. Într-un strălucit eseu datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Stăpânului plăcerilor, ci la punerea în scena ludico-hedonistă a funeraliilor sale. Nu reîncarnarea valorilor orgiastice, ci inventarea unui univers paradoxal al hipermodernității individualiste. În culturile vechi, oamenii așteptau de la cultul dionisiac să-i elibereze de individualitatea lor terestră. Prin experiența extazului și a freneziilor transgresive, Dionysos oferea muritorilor bucuria de a scăpa de limitele identității individuale și, așa cum spunea Euripide, fericirea de „a-și pune sufletele în comun”7, de a trăi sentimentul exasperat al apartenenței lor colective. Or, modelul de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a declara mereu mai multe simptome și tulburări specifice bolilor. Se conturează acum nu o nouă bucurie de a trăi, ci intoleranța la durere, patologizarea crescândă a persoanei, supraconsumul de medicamente, extrema sensibilizare la problemele de sănătate. Preocuparea pentru extaze senzoriale? În locul ei vedem cum proliferează obsesia bolii și a bătrâneții, gesturile specifice îngrijirilor pentru sănătate, formă și longevitate. Locul petrecerilor a fost luat de gestionarea adecvată a capitalului corporal, conservarea sănătății, îmbătrânirea „în stare bună”: vigilența lui homo sanitas
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]