2,196 matches
-
zonă deluroasă (Dealurile Lipovei), relativ izolată de centrele economice sau de arterele rutiere cele mai importante. Satul este accesibil numai pe drumuri comunale. Cele mai apropiate centre urbane sunt la circa 30 km distanță: municipiul Lugoj la sud și orașul Făget la sud-est. Față de municipiul Timișoara, distanța pe șosea este de circa 70-80 km. În trecut a fost cunoscută sub numele "Ohaba Sârbească". Primele mențiuni documentare datază din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menționează pe această locație satul "Ohaba
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
România. Este un mic sat cu o populație în declin, care se remarcă prin casele sale vechi de aproape un secol, construite cu pereți de stejar. Pădurani se situează în estul județului Timiș, la circa 15 km nord-vest de orașul Făget, în zona de tranziție de la câmpie la deal (Dealurile Lipovei). Satul este străbătut de pârâul cu același nume. Este accesibil printr-un drum comunal care îl leagă la sud de satul Răchita și mai departe de Dumbrava și DN6, iar
Pădurani, Timiș () [Corola-website/Science/301386_a_302715]
-
Gheorghe Doja. În 1776 Pădurani avea 29 case. În 1890 făcea parte din Comitatul Caraș-Severin, districtul Birchiș și avea 397 locuitori. O dată cu reorganizările administrativ-teritoriale, a trecut mai întâi în județul Caraș-Severin, plasa Birchiș, apoi în 1956 în Regiunea Timișoara, raionul Făget, comuna Remetea-Luncă, pentru ca în 1966 să treacă în componența comunei Mănăștiur, din care face parte și astăzi. Populația cea mai numeroasă a fost înregistrată în 1935, când la Pădurani locuiau 553 de suflete. Satul Pădurani deține o curiozitate din arhitectura
Pădurani, Timiș () [Corola-website/Science/301386_a_302715]
-
județului Timiș, la poalele vârfului Padeș din munții Poiana Ruscăi (vîrful Padeș 1380 m). Nădragul se află la o distanță de circa 30 km față de municipiul Lugoj 90 km de municipiul Timișoara și de asemenea, la aproximativ 30 km de Făget. Altitudinea în localitate este între 230 - 350 m. În partea de răsărit, localitatea se învecinează cu Obreja, spre vest cu satul Drinova - comuna Bîrna, la sud - vest cu satele Tincova - Jdioara - Criciova, la nord - vest cu satul Hauzești - comuna Fârdea
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
distinge limpede, marcată de șerpuirea molcomă a Timișului, în toată amploarea ei, între Caransebeș - Lugoj - Timișoara, de la înălțimea de 1380 m, unde se află postul trigonometric al masivului muntos. Alte splendide amănunte de peisaj relevă iubitorilor de drumeție panorama dinspre Făget - Coșava - Deva - Hunedoara, sesizabile la rotirea privirii spre nord. Cel mai înalt punct de pe raza localității este chiar vârful Padeș (1378 - 1380 m), iar punctul cel mai jos se găsește în satul Crivina, situat între cotele de 168 - 170 m.
Comuna Nădrag, Timiș () [Corola-website/Science/301380_a_302709]
-
perioada stăpânirii otomane și a marilor bătălii dintre turci și austrieci, a fost cel mai probabil pustiită. După cucerirea Banatului de austrieci, se face o conscripție generală în 1717, care include și localitatea Topla, cu 10 case, aparținând de districtul Făget. Austriecii au numit-o "Dobla". La începutul secolului XIX a intrat în proprietatea erariului (statului). Mai târziu este cumpărată de diferiți nobili maghiari: mai întâi baronul Vecsez, apoi de familia contelui Karatsonyi, deținătoarea multor proprietăți în Banat. Maghiarii au numit
Topla, Timiș () [Corola-website/Science/301404_a_302733]
-
Susani este un sat în comuna Traian Vuia din județul Timiș, Banat, România. Are haltă la calea ferată Lugoj-Ilia cu numele „Susani-Bega”. Distanța pe cale ferată până la municipiul Lugoj este de 25 km, iar de orașul Făget 15 km. Urme de locuire atestă locuirea milenară a zonei. Pe teritoriul satului a fost descoperit între 1966 - 1967, un tumul în care au fost găsite patru urne funerare cu obiecte de ceramică datând din epoca fierului. Prima atestare documentară
Susani, Timiș () [Corola-website/Science/301399_a_302728]
-
documente ca proprietate a lui Ștefan Török, apoi trece în posesia fiului său. În această perioadă aparținea când de județul Timiș, când de județul Hunedoara. Conscripția de la 1717 arată că Zoraniul avea 30 de case și făcea parte din districtul Făgetului. Pe harta contelui Mercy de la 1723, apare cu numele de Sorany, iar pe harta din 1761 cu numele de Soran. În perioada interbelică aparținea de județul Severin, plasa Margina.
Zorani, Timiș () [Corola-website/Science/301412_a_302741]
-
se amintește că Luncani era o biserică din lemn în anul 1794. Statistica parohiilor și preoților din eparhia Timișoara din 1776 consemnează parohie la Luncani cu 38 de case în care preot era Alexandru Popovici și care aparținea de protopopiatul Făget.În anul 1872 cu ajutorul lui Ioan Dumitrescu (a cumpărat locul) și cu cel al credincioșilor , s-a ridicat o nouă biserică din lemn , în Luncanii de Jos. Preot era Nicolae Lupulescu. Aici exista și un oficiu miner precum și administrația austriacă
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
70 km pe teritoriul Șerbiei. Istoria Canalului Bega începe în anul 1728 când contele Claudius Mercy dispune săparea unui canal care să contribuie la asanarea terenurilor inundabile din jurul Timișoarei. Atunci începe canalizarea râului Bega ("Begheului") în amonte de Timișoara, până la Făget. Patru ani mai tarziu, în 1732, pe noul canal circulă primul vapor până la Pancevo. Între 1735 - 1754 se construiește o nouă varianta, măi la sud, între Timișoara și Klekk. Vechiul canal, este abandonat, din cauza pragurilor de nisip care-l făceau
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
Festuca sapina, Agrostis rupestris, funcus trifidus. Adeseori aceste pajiști sunt degradate în urmă pășunatului excesiv . Fauna este răspândită în funcție de vegetație, astfel în etajul alpin este prezentată acvila , gaița de munte, forfecuța, dintre păsări, cerbul, porcul mistreț dintre mamifere. În etajul făgetelor putem aminti căprioara, veverița , mistrețul, lupul, vulpea dintre mamifere, mierla, cinteza, gaița, cucu, dintre păsări. Peștii întâlniți pe raza satului Musca sunt: păstrăv, clean, scobar, lipan. Se prezintă diferențiat în funcție de substratul litologic, vegetație, înălțime, orientarea versanților etc.Tipurile de sol
Mușca, Alba () [Corola-website/Science/300255_a_301584]
-
pe drumul județean DJ193, după ce treci podul peste Someș la Ardusat, apucând drumul județean DJ108A ajungi la Rodina trecând prin Buzești, Sârbi, Fărcașa și Gârdani. Continuând drumul, după cotitura numită de localnici Cornu Dealului, unde se află în construcție mănăstirea Făget, se intră în sat. Singurul edificiu de o importanta deosebită și totodată de o valoare inestimabilă, este biserica care străjuiește, veghează și ocrotește satul, locuitorii lui și pe cei ce-l străbat. Biserica, edificiu închinat credinței în Dumnezeu de către localnici
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
Drajna este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Cătunu, Ciocrac, Drajna de Jos, Drajna de Sus (reședința), Făget, Ogretin, Piatra, Pițigoi, Plai, Podurile și Poiana Mierlei. Numele comunei vine de la denumirea pârâului Drajna care o străbate de la nord către sud și care derivă din două cuvinte slavone: "draj" care inseamnă „râu repede, energic” și "dolojna" care înseamnă „drum
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
urmele unui castru roman construit în anul 106. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între patru comune rurale, toate aflate în plaiul Teleajen al județului Prahova: Drajna de Jos (cu cătunele Drajna de Jos, Făgetul, Podurile și Chirițești), Drajna de Sus, Cătunul (cu satele Cătunu și Poiana Mierlei) și Ogretinul. Comuna Cătunu se desprinsese din comun Drajna de Sus în 1864; ea avea 932 de locuitori și nu avea nici școală, nici biserică, localnicii folosindu
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
70 de băieți și 2 biserici: una construită de moșierul Alexandru Filipescu în 1844 și o alta zidită în 1879. În această comună, pe râul Teleajen funcționau două mori de apă și o pivă, iar pe râul Drajna, în cătunul Făgetul exista o altă moară de apă. În perioada interbelică, Anuarul Socec consemnează că în 1925 cătunul Chirițești a dispărut, iar comuna Cătunu a fost desființată, fiind alipită comunei Ogretin. Comunele Drajna de Jos, Drajna de Sus și Ogretin făceau parte
Comuna Drajna, Prahova () [Corola-website/Science/301666_a_302995]
-
Ploiești, la sud de orașul Vălenii de Munte. Din DN1A, se desprinde lângă Gura Vitioarei șoseaua județeană DJ100G, care o leagă de Vărbilău prin pădurea Cazacului. Prin comună trece și calea ferată Ploiești Sud-Măneciu, pe care este deservită de halta Făget Teleajen. Teritoriul comunei este caracterizat printr-un relief de deal și este străbătut de râul Teleajen în partea de est și de râul Bughea în partea de vest, râu care se varsă în râul Teleajen la ieșirea din satul Făgetu
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
trăia o populație de 1033 de locuitori, Bughiile avea 1059, iar Scăioși 2390. În 1950, comunele au fost arondate raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul și comuna "Scăioși" au fost rebotezate "Făgetul". În 1968, județul Prahova s-a reînființat, iar comunele Bughiile, Opăriți și Făgetu s-au desfințat. Comuna Scăioși a fost inclusă în comuna Gura Vitioarei, comuna Bughiile a fost împărțită între comunele Gura Vitioarei și Teișani, iar comuna Făgetu — între
Comuna Gura Vitioarei, Prahova () [Corola-website/Science/301681_a_303010]
-
sunt "Câmpu Mare", "Făgașul Satului", "Pusta", "Ungurelul", "Dealul Secăturii", "Tarnița", "Dealul lui Bran", "Dealul Piști"). Culmea masivului Codru se întinde pe aproximativ 22 de kilometri (cu înălțimea maximă de aproximativ 575 de metri în vârful Lespezi) și se numește Culmea Făgetului ("Vârful Codrului" sau "Culmea Codrului" în limbajul local), dominând păduri vechi de stejar, gorun, cer și fag (dar și cu zone de conifere). Satul este inclus în programul "Transilvania Magică". Turiștii au acces nu doar la priveliști și trasee spectaculoase
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
înalță dealuri, ca niște ziduri de cetate: Bâtca Pârlituri, Dealul Văcăriei. Urmează alte șiruri de coline, tot mai îndepărtate de centrul de comună, ramificate ce coboară din Munții Gurghiului, în partea de sud a comunei: Făgețel, Poiana Negri, Poiana Butucilor, Făget, etc. Majoritatea termenilor sunt de origine autohtonă geto- dacă și latină, ce dovedesc existența unei populații românești, care au preluat termenii de la strămoșii lor. Termenii de origine slavă, au pătruns dinspre Moldova, odată cu migrația slavilor dinspre Moldova. Localitatea Lunca Bradului
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Demetrius) și Iacob (Jacob) își împart între ei moșiile moștenite de la tatăl lor. Nicolae, care primește Dârlosul, intră în conflict, în 1355, cu urmașii fratelui său vitreg, Mihail de Alma și Șmig (Johann, Petrus, Symon și Jacob) pentru pădurea Nobyk = Făgetul Mare (sylva Nobyk), azi Bic, așezată la hotarul dintre Dârlos, Alma și Șmig. Litigiul trebuie să se fi rezolvat mulțumitor pentru ambele părți, pentru că, așa cum reiese din documentul emis de capitlul bisericii Transilvaniei, în 1 august 1355 , ei căzuseră la
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
hotarul dintre Dârlos, Alma și Șmig. Litigiul trebuie să se fi rezolvat mulțumitor pentru ambele părți, pentru că, așa cum reiese din documentul emis de capitlul bisericii Transilvaniei, în 1 august 1355 , ei căzuseră la înțelegere în privința modului de împărțire a pădurii Făgetul Mare și doreau să se bucure în pace și liniște de proprietatea lor. Documentul descrie cu minuțiozitate modul în care s-a realizat hotărnicia și punerea în posesie. Pentru marcarea hotarului au fost folosite movile de pământ, prima fiind așezată
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
viilor bătrânii, este punctul cel mai înalt din sat și din împrejurimi, iar priveliștea deschisă-n fața ochilor, aflându-te acolo, îți fașcinează privirea. Coama dealului de la "Pârâul Ciociului" de-a lungul coastelor până la "Ruji", desparte Valea Galpâii de "Valea Făgetului" și leagă "Dealul Brusturilor" de "Dealul Cățănaș", iar în iernile geroase (precum un baraj natural) împiedică formarea curenților de aer rece care se formează pe Valea Almașului și Valea Agrijului. Aceasta face ca temperaturile iernii să fie mai ridicate cu
Gălpâia, Sălaj () [Corola-website/Science/301796_a_303125]
-
lemn. Structura pădurii pe specii de arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurita. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, arțar, carpen și altele. Bradul s-a extins în făgete, favorizate de climatul rece și umed. Prezenta molidului la altitudini mai mici se datorează unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri. Trebuie remarcat faptul că din toată suprafața pădurii, circa 89% are productivitate inferioară, iar 1% sunt neprductive. Din pădurile ocolului
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
lemn. Structura pădurii pe specii de arbori ne arată o pondere ridicată pentru rășinoase (molidul și bradul) peste 60% din suprafața împădurita. Restul este ocupat de fag, plop, salcie, arin, paltin, arțar, carpen și altele. Bradul s-a extins în făgete, favorizate de climatul rece și umed. Prezenta molidului la altitudini mai mici se datorează unor împăduriri efectuate pe aceste terenuri. Trebuie remarcat faptul că din toată suprafața pădurii, circa 89% are productivitate inferioară, iar 1% sunt neprductive. Din pădurile ocolului
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010: Satul este atestat documentar din anul 1297 într-un act de hotărnicie a Mănășturului, având ca vecinătate "Codrul Mare" („Bykfev”, „Făgetul”). La acea dată se numea ""Pass Mikis"", în 1367 ""Mykus"", în 1461 ""Villa Mike"s", în 1523 ""Mikews"", în 1733 ""Mikus"", iar în anul 1854 ""Mikes"" sau ""Micuș"". În legătură cu acest sat, legenda spune că aici ar fi existat o cetate
Micești, Cluj () [Corola-website/Science/300340_a_301669]