4,085 matches
-
fir de busuioc pus în gura sticlei, ca să facă moliftele* apei. Cu acea apă se spală lăuza pe mîni și pe față, ca să fie curată, apoi mănîncă și bea, căci altfel lăuza este spurcată. O lăuză la trei zile după facere se scaldă de moașă în albia în care moaie și cămașa cu care a făcut, frecînd corpul lăuzei cu ea, ca să-i piară petele de pe față. O femeie lăuză să nu se ducă la vreun puț sau fîntînă să ia
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cineva cu fața în sus și cu mînile pe piept, căci trage a moarte. Cînd se rupe jugul la nuntă e rău de moarte. Femeia îngreunată să nu scalde sau să facă altă treabă la mort, ca să nu moară din facere. Dacă o femeie însărcinată trece un mormînt, îi moare copilul. Se crede că dacă se lă femeia nouă miercuri dupăolaltă îi va muri bărbatul. Femeile să nu umble cu coadele despletite, căci trag a moarte pentru bărbații lor. Dacă își
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
gura în jos și nu se mai întrebuințează pînă după înmormîntare, fiind rău de moarte și pentru alții. Cînd se încălzește apă pentru scăldatul unui mort, să nu se împingă tăciunii de foc sub vas, că ci e semn de facerea focului și pentru alți morți. îngroparea mortului să nu se facă lunea, căci e rău de moarte. După ce s-a scos mortul din casă, se închid după el pe loc ușile și ferestrele, crezîndu-se că la din contra, ar intra
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
acea casă. Dacă visează cineva vaci, apoi e semn că i s-a făcut pe ursită și că are să moară. Cînd se stîrnește deodată furtună, vînt și ploaie sau viscol, trebuie să se fi făcut moarte de om. Dacă la facere pe femeie o pălește de ursită și nu se află nimine să-i desfacă, atunci moare. Dacă mor întruna copiii într-o familie, la cea mai apropiată naștere se prinde un cucoș, de este prunc, iar de este pruncă, o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
trei ori din apă. Se duce la o punte peste o apă și sloboade o frînghie de breciri*, zicînd: „Cît pestește apa sub punte, atîta să pestească pruncul sau prunca.“ Legătura cu broaște pisate pusă la pîntece e bună de facere ușoară. Femeia care nu mănîncă carne de porc în zilele Crăciunului, nici în ale Paștelui naște ușor. Limbă afumată e bună de facere ușoară. Femeia îngreunată se pune cu pîntecele, ușor, pe sulul de la urmă, cînd se taie o pînză
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
punte, atîta să pestească pruncul sau prunca.“ Legătura cu broaște pisate pusă la pîntece e bună de facere ușoară. Femeia care nu mănîncă carne de porc în zilele Crăciunului, nici în ale Paștelui naște ușor. Limbă afumată e bună de facere ușoară. Femeia îngreunată se pune cu pîntecele, ușor, pe sulul de la urmă, cînd se taie o pînză, ca să nască ușor. Femeia însărcinată să nu descalțe pe nimeni, nici să nu tragă cioarecii* cuiva, că apoi nu poate naște pînă ce
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vor ști. Să nu dea nimeni apă femeii îngreunate, căci nu va putea naște pînă ce acela nu-i va da apă de băut din pumni. Femeia în poziție să nu toarne apă de spălat pe mînile cuiva, căci la facere nu va putea naște pînă ce nu va bea apă din pumnii aceluia căruia dînsa i-a turnat apă. Dacă intră cineva pe neștiute în casa unei femei care se trudește de facere, nu-l mai lasă să iasă pînă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de spălat pe mînile cuiva, căci la facere nu va putea naște pînă ce nu va bea apă din pumnii aceluia căruia dînsa i-a turnat apă. Dacă intră cineva pe neștiute în casa unei femei care se trudește de facere, nu-l mai lasă să iasă pînă după naștere. Altfel ar fi o naștere grea. Cînd femeia nu naște ușor, să bea de trei ori apă din pumnul bărbatului sau să spele un pol* de aur în apă; această apă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va așeza într-o farfurie pe capul lui, de unde, picînd apă pe-un alt taler așe zat pe piept, s-o bea și să se spele, că naște imediat. Femeia naște cu anevoie dacă lumea știe că se trudește de facere. Pentru a o ușura, se cheamă femeia presupusă că are cunoștință, de o stropește cu apă din gură sau o afumă cu o bucățică din veșmîntul cu care e îmbrăcată. Cînd ești îngreunată, cere, ca să-ți fie pruncul îndrăzneț. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la șase săptămîni nu e bine ca mama să-l puie în pat la spate, căci la din contra, crescînd el mare și devenind el cît de învățat și cuminte, tot nu este ținut în samă. Dacă chiar în ziua facerii copilul născut a plînge e semn bun. Cînd se naște un copil, i se pune în gură o bucățică de măr muiat în vin, ca să fie voinic și vesel. în luna a noua, mama îngreunată să nu mănînce nici ouă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în casă, să calce peste un cuțit și cărbune, ca să nu se prindă nici deochiul, nici un rău de ea și de copilul ei. După ce o femeie naște, și la cîtva timp se duce să aducă apă pentru prima dată după facere, atunci să toarne apă pe piciorul drept de la gleznă în sus, ca să nu-i pieie laptele din țîță. Femeia care moare din facere o iartă Dumnezeu de toate păcatele. Nașterea de monștri vestește nenorocire. (Gh.F.C.) Nașul nu trebuie să taie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
După ce o femeie naște, și la cîtva timp se duce să aducă apă pentru prima dată după facere, atunci să toarne apă pe piciorul drept de la gleznă în sus, ca să nu-i pieie laptele din țîță. Femeia care moare din facere o iartă Dumnezeu de toate păcatele. Nașterea de monștri vestește nenorocire. (Gh.F.C.) Nașul nu trebuie să taie moțul la doi băieți deodată. (Gh.F.C.) După ce se naște copilul, moașa are un vis din care îi poate cunoaște soarta. (Gh.F.C.) Femeia care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ia șapte păcate din păcatele maică-sii pentru a-i răsplăti durerile. De asta nu se poate om fără păcate. Cine împușcă cînd plouă capătă păcate. Păcură Sub patul unde e culcat copilul trebuie să stea în primele săptămîni ale facerii un hîrb cu păcură; cînd femeia necurată intră în casă, necurățeniile ei se prind de hîrb, nu de copil. Păduche Păduchele de-ți iese pe frunte e a pagubă. Păduchii sînt semne de noroc pentru un copil ce se îngrijește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ei ce era să-l ia de bărbat nu se va mai însura - și viceversa. Ursitoare Cînd un copil se naște, apar ursitoarele la fereastră; de aceea se țin ușile și ferestrele deschise și [e] cea mai mare liniște în timpul facerii. Se crede că a treia zi după nașterea unui copil sosesc pe la mia zănoapte ursitele, care apoi prevestesc viitorul nou-născutului. A treia zi după nașterea unui copil, sara, se pun în casa unde el doar me sare, vin și bani
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu se face leșie, nici se toarce, nici se coase, nici cămeși se spală, că e rău de pățanii. Vinerea sau Sf. Vineri este o zi în care femeile se abțin de la multe lucruri, precum pieptă natul, măturatul în casă, facerea de leșie etc., căci [se] crede că, lucrînd vreun lucru de acestea, li s-arată, adică femeia care lucră pățește ceva: o cuprinde vreo boală, îi coace vreun deget, i se aruncă abuba* etc. Unele femei nu lucrează vinerea, fiind
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mine și-mi arată obrazul: Ai vrut să mă bagi în belea!? De ce? întreb, naiv. Ai scris Marx: ăia-s frații Max! N-am acceptat să modific: ca să n-aibă neplăceri la partid, a decis să nu mai tipărească programul... Facerea de bine... și Oedip Printre multele mele cunoștințe se numără și doamna Areta Moșu, Președinta Despărțămîntului (sic!) Astra, Iași. E o femeie deosebită, bună la suflet, care face enorm pentru românii de dincolo de graniță. Este, de altfel, foarte iubită în
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Marele Calboreanu și tristul lui final... 36 Un actor care dorea să-și salveze căsnicia 36 O noapte, închiși în cîrciumă! 36 Premiere, festivaluri, glume proaste, compromisuri... 36 În cît timp se scoate o premieră? 36 Revoluția în direct 36 Facerea de bine... și Oedip 36 Cum m-am reapucat de băut și fumat 36 O istorie cu perdea 36 Un regizor care-a făcut un ban bun, fără să mai termine spectacolul!... 36 O întîmplare cu Ștefan Cazimir 36 O
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
interlope, poetul alcătuiește elegii villoniene, caracterizate prin amestecul de abject și sublim (Cina, Dimineața, Morții, Galere, Serenadă), de revoltă, indignare, uimire, ironie. În alte poeme, satira se îmbină cu intenția ludică (Hore, Inscripții, Copilărești, Fabule). Dumnezeu se joacă de-a facerea lumii: Ia o leacă, pune-o leacă/ Face oameni și lumină/ Din puțin scuipat cu tină/ Și dintr-un aluat mai lung/ Scoate luna ca din strung" (Abece). Atras de o estetică a negării violente, a proferării înjurăturii și ocării
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Drumeaguri ades ocolit-am prin liniști/ după mersul albastru al lunii". La fel ca poezia satului, poezia muntelui are "aceeași sugestie liniștitoare a statorniciei": " În apropiere e muntele meu, munte iubit/ Înconjurat de lucruri bătrâne/ acoperite de mușchi din zilele facerii". Muntele e un teritoriu fabulos, regenerator pentru ființa umană, apropierea de munte fiind o apropiere de absolut: "Din orașele pământului/ fecioare albe vor porni/ cu priviri înalte spre munte" (Semne). Un alt element important din lirica lui L. Blaga este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern, ucigător al miturilor, până la "paradisul în destrămare": Din spada arhanghelului Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
călinesciene). În "Filozofia practică" urmărește "felul în care sunt traduse concepțiile dinainte în articolele politice" (E. Simion), criticul încercând o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
universului după Byron, ideea identității, de la Heraclit; d. ideea de timp și cea de veșnicie sunt antitetice, la Eminescu, eternitatea este o negație a timpului la Schopenhauer; e. Teoria cosmogonică, susținută de Kant și Laplace; f. Credințe populare românești cu privire la facerea lumii. Alcătuit din 156 de versuri, distribuite în cinci tablouri, acest poem cosmogonic dezvoltă o temă pe care o găsim și în alte opere eminesciene: Luceafărul, Sărmanul Dionis, Rugăciunea unui dac, Povestea magului călător în stele, Memento mori, Gemenii, Mira
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții". Portretul savantului simbolizează superioritatea omului de geniu preocupat să descifreze tainele universului. Tabloul al treilea reprezintă o viziune cosmogonică, inspirată de Vedele indice. Acum, bătrânul dascăl descifrează cele trei momente ale cosmogoniei: Facerea, Evoluția, Viitorul. Aspectele reliefate sunt grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,/ Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns..." Savantul își "poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri", deoarece începuturile genezei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și Maria, "chipul unui tânăr demon lângă chipul unui înger, ce n-a cunoscut niciodată îndoiala". Exegeții au remarcat și ideea filosofică lumea ca teatru, în care oamenii interpretează roluri predestinate, cât și prezența cifrei șapte, cifră mistică, trimițând la facerea lumii. BIBLIOGRAFIE: Barbu, Constantin, Eminescu: poezie și nihilism, Editura Pontica, Constanța, 1991; Bhose, A., Eminescu și India, Editura Junimea, Iași, 1978; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu și romantismul german, Editura Eminescu, București, 1986; Bușulenga, Dumitrescu Zoe, Eminescu: viață, creație, cultură, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]