2,195 matches
-
a fost un faraon din Egiptul Antic, întemeietorul și primul rege al Dinastiei a XVIII-a. A fost membru al casei regale din Teba, fiul faraonului Taa al II-lea Seqenenre și fratele ultimului faraon al dinastiei a XVII-a, faraonul Kamose. În timpul domniei tatălui său sau, poate, al bunicului său, Teba s-a răsculat împotriva hicsoșilor care stăpâneau Egiptul de Jos. Când Amosis a avut 7 ani, tatăl său a fost omorât, iar când a avut vârstă de 10 ani
Amosis I () [Corola-website/Science/324885_a_326214]
-
lui Israel"”. Iuda (Yehuda) a fost cel de-al patrulea copil al lui Israel. Vezi de asemenea: Regatul Israel, Evrei, Triburile israelite. Prima înregistrare a numelui Israel este în Stela lui Merneptah c. 1209 înaintea erei noastre și în care faraonul anunță cu mândrie ca „Israelul este pustiit și sămânța lui nu mai este”. Wiliam Dever vede acest „Israel” ca o entitate culturală și probabil politică, dar mai degrabă un grup etnic decât un stat organizat. Străbunii israeliților erau, după limbă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
dintre pietrele sale, este, de asemenea a treia cea mai mare piramida egipteană, după cele ale lui Keops și Khafra de la Gizeh. La momentul finalizării acesteia, a fost cea mai înaltă structura construită de om.Ea a fost construită pentru faraonul Sneferu.Sneferu, de asemenea,numit și Snephru, Snefru sau Snofru (în greacă cunoscut sub numele de Soris), a fost fondator al dinastiei a patra din Egipt.
Piramida Roșie () [Corola-website/Science/325015_a_326344]
-
centrul sau a fost înălțat un palat, probabil, al conducătorului cetății, si care a ars ulterior într-un incendiu. Între tăblițele egiptene din epoca bronzului târziu, cunoscute ca "Scrisorile de la Țel al Amarna" se află câteva care au fost trimise faraonului de către conducătorii orașului în secolul al XIV-lea î.e.n., ca, de pildă, corespondență regilor Zimredda (EA 329), Yabni-ilu (EA 328) și Sipitba'lu (EA 330-332). În timpul lui Tutmes al III-lea Lahish e pomenit că dușman al Egiptului. În epoca
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
lumea greacă, atât militară cât și civilă. Policrate a devenit posesorul unei flote care-i asigura supremația navală regională și a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Herodot menționează alianța sa cu Amasis II, faraon al Egiptului. Isprăvile piraților samieni erau notorii la jumătatea secolului al VI-lea î.Hr.. Puterea navală samiană nu a fost deci invenția lui Policrate, ea trebuie să fi fost inițiată de conducerile anterioare, poate chiar de tatăl său, Aiakes, care
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
Eupalinos, un nou Heraion (templu dedicat zeiței Hera), precum și portul din Samos, sunt lucrări pe care Herodot le considera printre cele mai impresionante din lumea greacă a începutului de secol V î.Hr. Într-un pasaj probabil mitologic, Herodot povestește cum faraonul ar fi rupt de fapt alianța pentru că Policrate dădea dovadă de prea mult noroc. I-ar fi recomandat deci să piardă unul din lucrurile cele mai de preț pentru a nu strica echilibrul, o normă care era mai degrabă un
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
din Delfi). Policrate aruncă un inel prețios în mare pentru a urma sfatul lui Amasis, însă un pescar se nimerește să pescuiască exact peștele care a înghițit inelul, să-l aducă lui Policrate care astfel regăsește înăuntru inelul. Auzind povestea, faraonul ar fi rupt alianța în ideea că atâta noroc trebuie să fie urmat de ghinion. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, în 526-525 î.Hr., Policrate trece de partea acestuia
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
să pescuiască exact peștele care a înghițit inelul, să-l aducă lui Policrate care astfel regăsește înăuntru inelul. Auzind povestea, faraonul ar fi rupt alianța în ideea că atâta noroc trebuie să fie urmat de ghinion. Deși inițial aliat cu faraonul Amasis II, în momentul în care Cambyses, regele persan, hotărăște invazia Egiptului, în 526-525 î.Hr., Policrate trece de partea acestuia din urmă, contribuind la invazie cu o flotă de trireme. Flota se răscoală însă împotriva lui Policrate. Revolta e urmată
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
concentrat forțelor lor în valea Meghido, la nord de Muntele Carmel. Hyksosii s-au expus avanpost puternic, pentru a evita un atac surpriză dat de egipteni și de a păstra în mâinile lor muntele. Probabil, rebelii erau superior numeric armatei faraonului. Tutmose III a trecut în munți Carmel, cunoscând tacticile rebelilor și a sosit în valea Meghido. Apărătorii au fost împrăștiați. Faraonul eroic a condus personal atacul. Pe malurile râului Keen, egiptenii au organizat o tabără fortificată. Hyksosii nu au îndrăznit
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
atac surpriză dat de egipteni și de a păstra în mâinile lor muntele. Probabil, rebelii erau superior numeric armatei faraonului. Tutmose III a trecut în munți Carmel, cunoscând tacticile rebelilor și a sosit în valea Meghido. Apărătorii au fost împrăștiați. Faraonul eroic a condus personal atacul. Pe malurile râului Keen, egiptenii au organizat o tabără fortificată. Hyksosii nu au îndrăznit să o atace. Regele Cades a condus trupele sale de la sat la orașul Tannah și le-a așezat pe deal, convenabil
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
malurile râului Keen, egiptenii au organizat o tabără fortificată. Hyksosii nu au îndrăznit să o atace. Regele Cades a condus trupele sale de la sat la orașul Tannah și le-a așezat pe deal, convenabil pentru luptă și a fortificat forțele. Faraonul a aliniat armata în centru și două aripi - dreapta și stânga. Aripa Dreapta (din sud) începe manevra Fender ii distrage pe câmpul de luptă pe rebelii. Planul faraonului a fost un succes, Faraonul Tutmose III a condus personal atacul de la
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
le-a așezat pe deal, convenabil pentru luptă și a fortificat forțele. Faraonul a aliniat armata în centru și două aripi - dreapta și stânga. Aripa Dreapta (din sud) începe manevra Fender ii distrage pe câmpul de luptă pe rebelii. Planul faraonului a fost un succes, Faraonul Tutmose III a condus personal atacul de la nord (din stânga), dovedindu-se un atac bine gândit între cetate și flancul inamic . Rebelii au fost zdrobiți de carele din apropiere, urmată de mutarea în rândurile de infanteria
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
convenabil pentru luptă și a fortificat forțele. Faraonul a aliniat armata în centru și două aripi - dreapta și stânga. Aripa Dreapta (din sud) începe manevra Fender ii distrage pe câmpul de luptă pe rebelii. Planul faraonului a fost un succes, Faraonul Tutmose III a condus personal atacul de la nord (din stânga), dovedindu-se un atac bine gândit între cetate și flancul inamic . Rebelii au fost zdrobiți de carele din apropiere, urmată de mutarea în rândurile de infanteria densă- lăncierii și soldații cu
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
risipiți în munții din jur. Regele de Cades a reușit să-și evite moartea și captivitatea, fiind adăpostit în cetate. O parte a supraviețuitorilor din trupelor hyksosilor au început să se adune. După victorie, egiptenii au asediat orașul cetate Megiddo. Faraonul a supravegheat personal lucrările de asediu, înconjurând cetatea cu un zid construit. El a rămas cu personalul său pentru a consolida, aliniamentul la est de cetate asediată. Tutmose III “a examinat toate, ceea ce a fost făcut”. Regele Kadeshului a reușit
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
- cunoscută și sub numele de Stela lui Israel sau Stela Victoriei lui Merneptah - este o inscripție a faraonului Merneptah (care a domnit în perioada: 1213 - 1203 î.Hr.), care apare pe reversul unui stele de granit ridicată de către faraonul Amenhotep al III-lea. Obiectul a fost descoperit de către Flinders Petrie în 1896, la Teba. Stela a câștigat multă faimă
Stela lui Merneptah () [Corola-website/Science/323542_a_324871]
-
- cunoscută și sub numele de Stela lui Israel sau Stela Victoriei lui Merneptah - este o inscripție a faraonului Merneptah (care a domnit în perioada: 1213 - 1203 î.Hr.), care apare pe reversul unui stele de granit ridicată de către faraonul Amenhotep al III-lea. Obiectul a fost descoperit de către Flinders Petrie în 1896, la Teba. Stela a câștigat multă faimă și notorietate pentru că pare a fi singurul document antic egiptean, acceptat pe scară largă, care menționează cuvântul "Isrir" sau "Israel
Stela lui Merneptah () [Corola-website/Science/323542_a_324871]
-
37,38). Deși Solomon, ,omul odihnei’’ , iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David, el se lasă ,târât de iubire’ și se ,alipește’’ de unele neamuri interzise de Dumnezeu împăraților Israelului, având de neveste, în afară de fata lui Faraon (probabil faraonul Siamon, dinastia a XXI-a), 700 de crăiese împărătești (moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite) și 300 de țiitoare. La bătrânețe, nevestele iubite ,i-au abătut inima’’ și ,i-au plecat inima spre dumnezei străini" astfel că nu
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
Deși Solomon, ,omul odihnei’’ , iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David, el se lasă ,târât de iubire’ și se ,alipește’’ de unele neamuri interzise de Dumnezeu împăraților Israelului, având de neveste, în afară de fata lui Faraon (probabil faraonul Siamon, dinastia a XXI-a), 700 de crăiese împărătești (moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite) și 300 de țiitoare. La bătrânețe, nevestele iubite ,i-au abătut inima’’ și ,i-au plecat inima spre dumnezei străini" astfel că nu a mai
Cartea a treia a Regilor () [Corola-website/Science/323561_a_324890]
-
său a murit și că trebuie să se întoarcă acasă. Faptul că el este primul rege din Djelibeybi crescut în afara regatului dă naștere unor probleme interesante, deoarece marele preot Dios este un apărător al tradițiilor și nu dorește să lase faraonii să conducă țara. După o serie de aventuri și neînțelegeri, Teppic este obligat să evadeze din palat împreună cu o slujnică pe nume Ptraci. Între timp, masiva piramidă construită pentru tatăl lui Teppic denaturează atât de mult continuumul spațio-temporal, încât "rotește
Piramide (roman) () [Corola-website/Science/323301_a_324630]
-
În cele din urmă, Teppic revine în regat și, cu ajutorul strămoșilor săi readuși la viață, încearcă să distrugă Marea Piramidă. Ei trebuie să îl înfrunte pe Dios, care se dovedește a fi la fel de bătrân ca regatul însuși, fiind sfetnicul tuturor faraonilor de-a lungul timpului. Dios urăște schimbarea și crede că Djelibeybi trebuie să rămână la fel. Teppic reușește să distrugă Piramida, readucând Djelibeybi în lumea reală și trimițându-l pe Dios înapoi în timp (unde acesta se întâlnește cu fondatorul
Piramide (roman) () [Corola-website/Science/323301_a_324630]
-
astăzi pe teritoriul Siriei. După o bătălie sângeroasă de patru zile, nicio parte nu a avut un câștig substanțial, deși ambii beligeranți și-au proclamat victoria. Cum nicio parte nu a fost învinsă în mod hotărâtor, luptele au continuat, iar faraonul Ramses al II-lea a reușit să cucerească orașele Kadesh și Amurru în cel de-al optulea an al domniei sale.. Cum nici aceste victorii nu îndepărtau posibilitatea continuării conflictului, sfătuitorii celor doi lideri au reușit să-i convingă să pună
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
a fost gravată pe o placă de argint, iar această versiune a fost înscrisă pe zidul templului de la Karnak. Tratatul a fost încheiat între Ramses al II-lea și Hattusili al III-lea în al 21-lea an al domniei faraonului egiptean (cca.1258 î.Hr). Cele 18 articole conțin numeroase elemente care pot fi găsite și în tratatele vremurilor noastre. Tratatul conține prevederi legate de asistența mutuală în cazul în care una dintre părți este atacată de o terță putere
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
au demisionat din Adunarea Constituantă, în timp ce membri Frăției Musulmane l-au sprijinit pe Morsi. Măsura a fost criticată de către Mohamed ElBaradei, care a declarat că Morsi a "uzurpat toate puterile în stat și s-a încoronat pe el însuși noul faraon al Egiptului." Aceasta măsură a dus la proteste masive și acțiuni violente în întregul Egipt, protestatarii adunându-se în Piața Tahrir, locul protestelor care au precedat demisia lui Hosni Mubarak. Protestatarii au cerut anularea decretlui și dizolvarea Adunării Constituante. Cei
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
așa cum trebuie consemnat că foarte multe s-au descoperit într-o stare atât de deteriorată, încât refacerea lor a fost imposibilă. Obeliscul de la Lateran, sau din Piața Sfântul Ioan de Lateran, a împodobit templul lui Amon-Ra de la Karnak la inițiativa faraonului Tutmosis al III-lea (1504-1450 e.A) și terminat de urmașul său Tutmosis al IV-lea cu hieroglifele sculptate pe trei laturi. Se spune că munca sculptorilor a durat în jur de 35 de ani. Ammianus Marcellinus a relata că
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
este așezat acum la începutul Viei Flaminia se mai numește și Obelisco Flaminio. Impăratul Augustus a dispus să fie adus împreună cu un obelisc pereche de la templul lui Ra din Heliopolis, Egipt. El fusese ridicat în templul zeului soarelui de căte faraonul Sethi I-ul și de urmașul aceluia Ramses al II-lea, în sec.al 13-lea e.A. Trei fațete sunt gravate cu numele lui Sethi I-ul, iar una cu numele lui Ramses al II-lea. Cel de al doilea
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]