4,972 matches
-
gândi la Reynolds Loftis, își împinse fața în cea a femeii și o sărută. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Mal îl privea pe Buzz Meeks cum mănâncă și se gândi că iubirea sinucigașă sporește pofta de mâncare: grasul devorase o farfurie de creveți umpluți, două cotlete de porc de grosime dublă cu ceapă pane, iar acum nimicea o felie uriașă de plăcintă de piersici îngropată în înghețată. Era cea de-a doua masă a lor împreună de când se apucaseră să studieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să-ți asigure o amânare. Cred că strategia lui Jake Kellerman e solidă. AICI SE TERMINĂ PASAJUL RETRAS Mal făcu ghemotoc coala de hârtie și o aruncă fără să se uite unde. Foaia ricoșă din peretele separeului și ateriză în farfuria lui Meeks. Buzz zise: — Oho, partenere! Mal își înălță privirea și îl văzu pe Danny Upshaw apropiindu-se încet. Îi spuse pe un ton destul de nervos: — Stai jos, detective. Apoi observă că puștiului îi tremurau mâinile. Danny se strecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și tapiserie, apoi răsturnă sertarele din bucătărie până când pe jos nu se mai vedeau decât tacâmuri și farfurii sparte. Zări o sticlă pe jumătate plină lângă aparatul de radio, o deschise, dar mușchii gâtului îi erau prea congestionați, așa că o aruncă, doborând jaluzelele. Se duse la fereastră și privi afară, unde îl văzu pe Dudley Smith aureolat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pudră alb-bejulie, îndesată în pungi de hârtie, dintr-o altă valiză. Zâmbetele lor atestau calitatea mărfii. Buzz trase draperia și se alătură sindrofiei, vârând un glonte pe țeavă, ca să atragă atenția. Zgomotul determină câteva capete să se întoarcă, iar niște farfurii și pahare căzură pe jos. Dudley Smith zâmbi. Jack Dragna se uita fix la țeava retezată. Buzz remarcă lângă mexicani un tip care părea a fi polițist. Paria douăzeci la unu că el și Dudley erau singurii cu arme grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucă tărie deliciile și s-a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de dorit, ni se tolera cel mult un surâs. N-aveam voie să punem coa tele pe masă, de altfel aveam coatele legate cu o sforicică în spate. Trebuia să stăm cu capul drept, să nu ne aplecăm niciodată peste farfurie. Îți mai aduci aminte câte ceva despre casa părin tească din București? — Era pe strada Gogu Cantacuzino la numărul 50. În veci nătate, pe strada Batiștei, la numărul 25, locuia bunicul meu patern, Ion Procopie Dumitrescu. Era înalt și avea o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf care năștea invidia tuturor pisicilor din sat. După 42 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE moartea lui Sergiu, într-o seară, eram cu mai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să revenim la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai găsit țara pe care ai părăsit-o de atâta timp? — Lăsasem o Românie elegantă și bogată, avidă de cultură, oamenii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
buna Lhia. .. . Dar ce slăbiciune avea oare Lina pentru verișoară și plimbările la moșie? Afară de untul proaspăt pentru cafeaua cu lapte a doctorului Rim, ilustrul ei soț! Mini fusese smulsă de la aceste considerații de apariția mușchiului la frigare. Prezentat pe farfuria mare, întreg, fript în must, prea în must, fremăta de sărutarea meșteșugită a mangalului de stejar. Viu încă pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cristale. La masă o nemulțumise căldura mâncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea alimentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mâinile, pe cât era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor. Din sufragerie preferase să privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri, înainte ca bucătarul să-și fi făcut apariția în bucătărie. Este o întârziere temporară. Imediat au fost aduse ceaiul și pâinea prăjită, iar Burra Mem supraveghează despachetarea ceștilor și farfurioarelor, a tacâmurilor și farfuriilor, prima etapă în pregătirea petrecerii oficiale de mâine, din grădină. Două sute de persoane trebuie hrănite și servite cu băuturi, pe peluza din fața casei. Este o sarcină grea, fără îndoială. Dar ea are experiență în astfel de petreceri și este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să zâmbească. Și să facă semne cu mâna. Apoi, se confruntă cu lumea. Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși albe poartă niște tăvi de argint. O orchestră de viori cântă muzică clasică lângă noul pavilion din grădină, o inovație arhitecturală a doamnei Privett-Clampe. Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați legați în jurul șalelor cu fâșii de pânză stau în jurul unui foc, ducând la gură un amestec zemos de orez cu dal, din farfurii mari, de oțel. Au pielea închisă la culoare, tăbăcită. Sunt oamenii unui trib. Două dintre femeile lor, așezate pe jos, cu urechile, gleznele, brațele și nasurile împodobite cu argint, curăță niște tigăi, vorbind în șoaptă. Ochi gălbui, dați peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi dispare pe un hol. Probabil se duce la șeful lui, să-i spună despre această înșelătorie pe care o obervase în grădină. — De unde spuneai că este familia ta? Vorbise mătușa, cu ceașca de ceai în mână, pe drumul dintre farfurie și gură. Bobby, care nu s-a gândit că ar putea să apară o astfel de întrebare, îi răspunse fără a se gândi: — De la Londra. — O, din ce zonă? — Din... din estul orașului. — East End? mă uimești. De unde? — De unde? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
seară ca asta? Va fi vărsare de sânge pe străzi. — N-o să se întâmple nimic, i-o retează Bobby. Îl duc tot eu acasă după ce plecăm. Toți trebuie să ne câștigăm cumva existența, zice el cu un gest larg spre farfuria, acum goală, de dulciuri. Ce este viața fără riscuri? Îi place cum sună fraza asta pe care a citit-o într-unul din romanele doamnei Macfarlane. Are rezonanță foarte masculină. Maria pufnește disprețuitor. — Uită-te la tine! Ești doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
destul de des în privința morții lui Dumnezeu și a spectrului care bântuie Europa. Rezultatul este ura lui Fender Greene și (cu aprobarea tacită a lui Hoggart) este persecutat de restul școlii. I se toarnă cerneală pe cărți, i se scuipă în farfuria cu mâncare înainte de a-i fi servită în sala de mese. Este prins pe picior greșit pe coridor, iar Fender Greene găsește mereu motive ca să-l bată cu biciul, pentru ca mai apoi să se înfurie peste măsură când aude cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bată cu biciul, pentru ca mai apoi să se înfurie peste măsură când aude cum râde Gertler când biciul vuiește prin aer. Jonathan observă toate acestea: caracterul nobil al disciplinei, respectul pentru religie este important, dar credința este opțională, verifică-ți farfuria înainte de a începe să mănânci. Însemnările lui cuprind toate sferele vieții școlare de la regulamentul de rugby sau cel de fotbal și până la cum să-ți faci un sendviș cu gem. Cu fiecare săptămână care trece, înțelege tot mai bine această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care se află suporți pentru pâine prăjită și un recipient înalt, din argint, cu cafea. După zece minute, aerul este deja albăstrui din cauza fumului de țigară și Willis așază șuncă, ouă, cotlete de berbec, cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grosolană făcută studentelor, legarea unui porc la poarta unuia din colegiile de fete. Bridgeman, gazda, este inclus, prețuit, este parte integrantă a tuturor acestor preocupări. Cu toate acestea, când invitații pleacă, rămâne o clipă cu privirea ațintită asupra dezastrului de farfurii murdare și cești, cu o expresie goală pe chip. În cele câteva minute, până când apare Willis și începe să le strângă, este lipsit de expresie, de parcă ar vrea să sugereze că Bridgeman, ca un copac din pădure, există doar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prună dulce al tihnei lor. Își aude vocea englezească cerându-i lui Star niște sos de hrean și cu o anumită mirare urmărește cum degetele ei apucă vasul și i-l întinde. S-a terminat prea repede, li se ridică farfuriile, ceșcuțele cu cafea și șervetele. Îi adresează un la revedere formal tatălui lui Star, apoi își ia rămas-bun prelungit de la fiica lui, care-l sărută pe obraz și-i promite să-l vadă peste o zi sau două. Se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri de oracol.... au fotografiat tot ce n-au putut lua și au înghesuit farfuriile laolaltă cu artefactele, lumina făcând prizoniere în ele ultimele înregistrări ale unui loc pe care-l destinaseră deja istoriei, morții. Popsește o vreme deasupra lor urmărindu-i. Observă luptătorii care se târăsc, șiruri de spinări negre care converg spre punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și tacâmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la bucătărie deliciile și s a pornit ospățul. Pe când stăteam la masa ca o boltă înstelată, privirile îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de dorit, ni se tolera cel mult un surâs. N-aveam voie să punem coa tele pe masă, de altfel aveam coatele legate cu o sforicică în spate. Trebuia să stăm cu capul drept, să nu ne aplecăm niciodată peste farfurie. Îți mai aduci aminte câte ceva despre casa părin tească din București? — Era pe strada Gogu Cantacuzino la numărul 50. În veci nătate, pe strada Batiștei, la numărul 25, locuia bunicul meu patern, Ion Procopie Dumitrescu. Era înalt și avea o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf care năștea invidia tuturor pisicilor din sat. După moartea lui Sergiu, într-o seară, eram cu mai mulți prieteni la casa de țară de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
unul dintre cei trei elvețieni îmi răspunde foarte serios: „N-aveți noroc, doamnă, suntem la parter.“ Să mai zici că elvețienii n-au umor! — Bine, dar cum ai scăpat? Povestea s-a încheiat la un restaurant din Lausanne, în fața unei farfurii cu spaghete. Dar să revenim la România. Am sosit în 1997, cu ocazia unei expoziții organizate de UNESCO. — Cum ai găsit țara pe care ai părăsit-o de atâta timp? — Lăsasem o Românie elegantă și bogată, avidă de cultură, oamenii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]