9,565 matches
-
de obiectivare; în ciuda tendinței irepresibile de a povesti, aprecierile pe care le face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar nu numai aceste dezvăluiri de atelier de creație fac farmecul convorbirilor cu George Bălăiță. Prozatorul este un ins șarmant, un povestitor impenitent și, în același timp, o prezență literară neostentativă, dar fermă în convingeri, după cum lasă să se vadă interviurile sale. Bălăiță nu a fost, se știe, doar prozator și
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
Sau, mai grav, a nepriceperii. Exigențele, în ce privește critica literară, sunt foarte ridicate. Din admirație, însă, nu din suficiență. Într-un loc, îi scapă această declarație, excesivă fără îndoială, dar de o certă noblețe: „Chiar cred că n-ar avea nici un farmec viața literară fără critici. Adică să scriem noi între noi, așa, în dorul lelii. Ar fi penibil” (p. 178). Ceea ce nu o face să lase, vreo clipă, garda jos. Iată criticii pe care i-a urmărit de-a lungul timpului
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
pentru ea, astfel încât episodul pare să sugereze o anamneză a unui eveniment trăit chiar de către John într-o tinerețe agitată și naivă pe care un colț de stradă italiană o evocă într-o clipire. Exercițiul e subtil și plin de farmecul comentariului din off, dezamorsând clișeul, aducându-l în prim plan și redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa? Nimic, pare să ne spună regizorul, care ne face cu
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa? Nimic, pare să ne spună regizorul, care ne face cu ochiul. Clișeul ne spune că totul a fost deja spus, însă farmecul stă în faptul că inocența reinventează totul, reface lumea de la capăt, nu pierde bucuria de a repeta cu încredere aceleași lucruri. Regizorul nu face decât să dialogheze cu genius loci, care se poate încarna pasager și în polițistul care dirijează
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
fiind că ideea pe care și-o fac despre datorie le obligă la asta. Ani în șir a fost „scriitorul cel mai obscur din Statele Unite”, visând la cărțile sale în orășelul Salem, unde amintirea unei epoci fastuoase dădea vieții un farmec un pic melancolic. Mi-e drag să mi-l inchipui în acest decor de mari case cu coloane peste care ulmii își plimbă umbra neliniștită. O Americă de care turistul european nu are habar și care încă se ține deoparte
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
o noutate tipul de discurs, însă la Chivu, naturalețea limbajului, stilul și atmosfera creează o unitate pe care martorii vremurilor o pot oricând recunoaște în amintirile personale. Întotdeauna atrăgătoare la acest tip de roman sunt premedită rile. Copilăria își păstrează farmecul în primul rând datorită premeditărilor. Ele sunt motoarele ce duc la desfătările memoriei esențializate. Adrian Chivu a înțeles foarte bine mecanismul și ne-a oferit o poveste dinamică, la firul ierbii, a dezechilibrelor armonioase din copilăria anilor ’80. Nu-i
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
atelier de remaiat ciorapi: pe un voluptuos picior de damă urcă vitejește, făcându-și de lucru cu acul și cu ața, un croitoraș. Scepticism: „S-ar zice că, printr-o curioasă bizarerie a inimii, femeia iubită îți oferă mai mult farmec decât are.” Autor: Stendhal, bineînțeles. Despre al cărui Lucien Leuwen, Genette scrie că este „minunat de rău stâlcit”. Nu știu dacă tu ești mai deșteaptă, da’ eu sigur sunt mai prost, îi spun lui T. De răspuns, îmi răspunde Genette
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
depărtat de dușmani. Astfel, încrederea în forțele redobândite ducându-ne mai grabnic spre salvare decât slăbiciunea după trudă neîncetată, am ajuns pe a șaptea colină a muntelui. Și iată grădini înfloritoare, cultivate ogoare, livezi roditoare și râuri curgătoare, al căror farmec împrospătează vederea și a căror frumusețe poate tulbura mintea și inima; urechile ni se încântau de melodiile păsărilor, înveselitoare, și cântecelor mișcătoare; respiram miresme care întreceau cel mai minunat parfum de mosc și ambră. Am gustat roadele pomilor, ne-am
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
om „gras” e de fapt o „persoană cu dimensiuni” (detaliu ce amintește de frumoasa întoarcere din condei a lui G. Călinescu în privința corpolenței exagerate a lui Mateiu Caragiale. În opinia criticului, Mateiu avea „demnitate de volum”, expresie care măcar are farmecul ei stilistic, de negăsit în cealaltă parte.) Ca să nu mai spunem că în Franța „femeia de serviciu” e „tehniciană de suprafață” și „grădinarul” e „arhitect de peisaj”. Dacă un asemenea limbaj chiar va prinde în mentalul european, atunci continentul va
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4395_a_5720]
-
că Michnik a pledat întotdeauna, atrăgându-și numeroase antipatii, deși avea autoritatea omului trecut prin închisori, pentru închiderea parantezei comuniste din istoria țărilor noastre. Și-a repetat pledoaria și de data aceasta și a fost convingător, în primul rând datorită farmecului cu care și-a ilustrat, cu exemple din viață, ideea. Totul a luat-o razna după a doua întrebare care i s-a pus din sală și anume dacă nu era normal, dacă am avut denazificare, să avem și decomunizare
Când n-am mai fost de acord cu Adam Michnik by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5750_a_7075]
-
Nicolae se pun crenguțe de pomi roditori în apă, la căldură, iar dacă acestea înverzezc până la Anul Nou, anul care vine va fi mănos. 5. În popor se mai crede că ziua de 6 decembrie semnifică încheierea perioadei de făcut farmece și vrăji (care nu vor mai fi reluate până de Anul Nou). 6. Se spune că nuielușa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă
Zece lucruri pe care nu le știai despre Moș Nicolae by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/57588_a_58913]
-
general Andrei Ianuarievici Vîșinski, o figură sinistră și contradictorie. Cu voce șoptită, el era numit Andrei Jaguarievici. Călău crud și neînduplecat, dar totodată un om instruit și erudit. Contemporanii lui afirmau că era o personalitate charismatică, adăugând că „avea un farmec neverosimil de control și totul îi era îngăduit”. Iată ce scriau despre Vîșinski juriștii ce lucraseră cu el: „Avea un stil riguros, lipsit de politețe, convingerea inițială în vinovăția celor cercetați, față de care exprima deschis disprețul. Vîșinski era modelul de
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
pe un cal negru, adică va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae Începe ziua să se mărească: ”La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziua cu cît se întoarce puiu-n găoace”, zice poporul. De ziua lui se fac vrăji, farmece și pronosticuri meteorologice, se pun crenguțe de pomi fructiferi în apa pentru a înflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozează și rodul livezilor pentru anul viitor. Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara
Sfântul Nicolae. Ce cadouri NU TREBUIE să dai celor dragi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/57721_a_59046]
-
sfîrșitul mileniului doi. Subiectul, bătătorit pînă la indistincție și exploatat pînă la netezire, are totuși parte aici, în paginile volumului, de o tratare „după persoană“: fiecare vorbește despre tranziție dinlăuntrul experienței sale și, din acest motiv, acolo unde există un farmec al protagonistului, acolo tema iese din șablon și atrage atenția. Încă o dată se confirmă regula că o problemă, oricît de banală ar fi, e transfigurată de personalitatea celui care o atinge, că așadar nimic nu e pînă într-atît de tern
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
mai văzut (p. 30). Fără-ndoială, așa ceva nu poate exista decât într-un ipotetic Oraș al Pipelor (p. 32). De negăsit, acesta, decât pe o hartă pentru care protagonistul plătește bani grei unei vrăjitoare puse pe ajustări faciale. Lipsită de farmece, măcar farmec să aibă (p 33). Doar că între timp, micuța se stinge, uitată de toți, dar mai ales de povestitor, pe o bancă, în același nefericit parc Crângași (p. 34). De-acum, aflarea pipei devine, pentru Clovny, o datorie
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
p. 30). Fără-ndoială, așa ceva nu poate exista decât într-un ipotetic Oraș al Pipelor (p. 32). De negăsit, acesta, decât pe o hartă pentru care protagonistul plătește bani grei unei vrăjitoare puse pe ajustări faciale. Lipsită de farmece, măcar farmec să aibă (p 33). Doar că între timp, micuța se stinge, uitată de toți, dar mai ales de povestitor, pe o bancă, în același nefericit parc Crângași (p. 34). De-acum, aflarea pipei devine, pentru Clovny, o datorie de onoare
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață”, supunerea de bună voie și aplicată la tipologii consacrate ori în curs de consacrare conferă poveștii verosimilitate, valabilitate, farmec. Și când e vorba de aventuri, acestea induc ideea posibilei lor reproduceri în realitatea strictă a zilei. Romanul istoric e și el conceptiv atunci când pleacă de la date și statúri de toată lumea (re)cunoscute, iar reînvierea unei epoci și a unor
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
unui răsfăț narcisic: „cine mă iubește mă urmează.” Vraja se destramă când Marie și Francis își declară dragostea - se destramă în regimul certitudinii, și aici filmul lui Dolan devine interesant. Iubirile rezistă doar în regimul ambiguității, al incertitudinii, al imaginarului, farmecul survine din această vânătoare obscură a dorinței care înconjoară ca o bulă magică pe acest efeb intangibil ca și frumusețea sa care face dispensabile orice conținuturi afective. Un exercițiu de demistificare, de dezvrăjire are loc când una dintre dansatoarele care
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
se păstrează. Ea dispare în momentul în care dragostea este comunicată direct, când devine un fapt și nu o posibilitate. Și aici, cei mai rafinați jucători, Francis și Marie, sunt cei care greșesc, cei care strică jocul, iar ceva din farmecul lui Nicolas se risipește deopotrivă. Pentru că singurele împlinite sunt iubirile imaginare, cele care nu se împlinesc, dacă acceptăm paradoxul, cele alcătuite din promisiuni irealizabile, din proiecții fragile și dorințe suspendate.
Chagrins d’amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5846_a_7171]
-
în volumul Cei trei regi, care va apărea, însă, în 1935. Tabloul din visul părintelui Mantu pare relatarea de la fața locului a unui reporter genial: „De pe bastionul porții, un steag se-nchină de trei ori; procesișuneța se oprește, ca prin farmec; muzicile și uralele amuțesc. Rar și solemn bate de trei ori tunul puternic al cetății, căreia de trei ori pe rând îi răspunde imnul: Trăiască regele! O clipă, tăcere. Toată lumea ascultă pătrunsă până-n fundul rărunchilor; toți caii stau drepți, nemișcați
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
Ce-am căutat pe drumuri, găsește stând pe loc,/ Și, adâncind pământul aceluiași noroc,/ Cu zeci de ramuri ține în brațe fericirea.” (Castanul cel mare). Filosofie trivială, veți spune. Poate, însă pusă pe versuri delicate, muzici în re minor, capătă farmecul de neatins al marilor adevăruri și marilor regrete. Care, puse în circulație ca ilustrate dintr- un loc cu o anume identitate geografică, nu scapă de acel fond ireal, pe care doar un soi aparte de privire îl adună și-l
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
n’ai zărit, ia seamă,// Pe-albastra depărtare a luncii de demult,/ Trecutul meu ce arde sclipind în râul Doamnei - / N’ai auzit, deodată rupând tăcerea toamnei,/ Vrrr... timpu’n sbor, pe care cutremurat l-ascult.” (Străinul). Năluci capricioase și farmece de-o clipă stăpânesc acest ținut trăind sub apăsarea singurului basm fără nuntă. Sau pregătind, fără putință de scăpare, nunta necesară a fiecăruia, fie el fecior de crai, neascultător, sau cioban. Iată, în Lumină, iarna, pastel care n-are nimic
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
și Adela Sterp-Crăciun, apoi pe Francisc Strnad (Contele) și pe Anca Strnad (Bathilde) cât și câteva balerine constănțene integrate actului doi. Împreună, sub bagheta lui Pavel Rotaru, dansatori ai trupei și invitați, au remodelat, pentru publicul sibian, lumea de intens farmec poetic a acestui balet.
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
ștergerea trimiterilor docte. Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii care nu
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
așteptat, la miturile locului, printre care și la acela al „nimfei dunărene” Chira Chiralina. Evocarea Brăilei istratiene recheamă propriile amintiri dintr-o lume prin care și el trecuse și care îl urmărește afectiv. Îi apare acum plină de culoare și farmec, tangentă cu fabulosul, cu feericul: „...peisajul acesta dunărean, de un exotism autohton totuși, cu portul, vadurile, cu forfota căruțașilor, cu interminabilele cortegii ale salahorilor săltând pe schele elastice, cu bietele culegătoare de gozuri, printre linii, cu ceainăriile și lipovenii cu
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]