12,672 matches
-
Dacă lipsește o singură persoană, responsabilitățile ei cad pe umerii celorlalți și nu prea e bine să rămâi „dator“. În ziua cu pricina aveam 370, febra scăzuse mult în comparație cu zilele de dinainte. Cu toate astea, tușeam îngrozitor. Pentru că am avut febră multă vreme, mă dureau toate articulațiile. Luasem o duzină de medicamente. Ceea ce a făcut mai greu de depistat simptomele intoxicării cu gaz sarin... Aveam poftă de mâncare. Mâncam bine la micul dejun. Altfel, nu mai pot gândi limpede și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înainte de 8:00, deci am două ore la dispoziție. În acest timp citesc, mă uit la televizor. După ce mă întorc seara acasă, sunt deja obosită și nu prea pot face astfel de lucruri. Dar, în ziua aceea mai aveam încă febră și, deoarece știam că somnul este important, m-am trezit la 06.30. Cu o oră mai târziu decât de obicei. 20 martie era o zi importantă pentru mine. Tocmai în ziua aceea primisem responsabilități noi la muncă și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de călătorie e extenuantă, de aceea nu a venit cu noi. Am mers doar noi trei. Copiii mei sunt foarte energici și s-au dat de nu știu câte ori cu schiurile. Eu nu mai schiasem de mult, în plus am făcut febră musculară și am stat jos cam patruzeci de minute. Oricum, a fost distractiv. Ne-am trezit în zori, ne-am urcat în tren și, de la 9:30, am început să schiem. Ne-am simțit bine toată ziua. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au mai ținut șase luni. Și când munceam la firmă aveam durerile astea de cap. În spital aveam dureri întreaga zi, apoi s-au mai rărit - le aveam numai după-amiaza. Era o durere acută. Nu era chiar insuportabilă, însă aveam febră și mă simțeam rău. Aceleași simptome cu cele prezentate la ședința victimelor atacului de la televizor. Nu aveam febră mare - 370C cu câteva liniuțe. Îmi era rău. Era un sentiment de disconfort. Pe la 18.00 durerea se retrăgea ca la reflux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dureri întreaga zi, apoi s-au mai rărit - le aveam numai după-amiaza. Era o durere acută. Nu era chiar insuportabilă, însă aveam febră și mă simțeam rău. Aceleași simptome cu cele prezentate la ședința victimelor atacului de la televizor. Nu aveam febră mare - 370C cu câteva liniuțe. Îmi era rău. Era un sentiment de disconfort. Pe la 18.00 durerea se retrăgea ca la reflux. Ciudat! Doctorul de la spital mi-a spus: «Domnule Utsumi, vă rog să mai așteptați o jumătate de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și starea mea s-a îmbunătățit oarecum. Deși la început eram grav afectat, simptomele s-au atenuat incredibil și mi-au spus că mă vor externa mult mai devreme decât se așteptau. Dintr-odată, în a patra zi, am făcut febră 390C și două zile temperatura nu mi-a scăzut. Ficatul funcționa prost. Nu aveau cum să-mi dea drumul acasă. Eram surprins să aud așa ceva. În fiercare an îmi făceam analizele de la A la Z și toate îmi ieșeau perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acasă. Dimineață soția a venit cu schimburi. Toate hainele mele au fost duse la poliție. Nu, nu mi-a fost rău cât timp am stat în spital. Am avut poftă de mâncare, am adormit. Cum am ajuns acasă, am făcut febră. Spre seară m-a luat o stare ciudată. Nu mi-am luat temperatura, dar aveam în jur de 380C. Am stat în pat. Mi-a fost greu. Două zile la rând am stat așa. Nu aveam poftă de mâncare. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am stat în pat. Mi-a fost greu. Două zile la rând am stat așa. Nu aveam poftă de mâncare. Ziua respectivă și următoarea, adică marți și miercuri, am stat în pat. Sigur au fost simptomele sarinului. De miercuri seară febra a început să-mi scadă. Am luat medicamente. Pentru că nu fusesem bolnav niciodată, toată familia era îngrijorată pentru mine. Mi-au cumpărat suplimente alimentare lichide. M-au îngrijit. Mi-au acordat toată atenția. Mi-au spus că ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
socoteli complicate, e pe cale de a demonstra cine știe ce secret ai universului și care se încurcă, din pricină că la un moment a înmulțit greșit pe 7 cu 8. Atunci mă revolt: cum nu mi-am dat seama că Ioana avusese tot timpul febră și că nu e capabilă să-mi suporte jeluirile? Nu pot însă să admit că ea depinde în întregime de boala ce o minează. Pot explica așa plecarea ei cu altul, dar nu și reîntoarcerea la mine. Și chiar în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne vândă. A găsi gheață este așa de complicat, punem atâta panică înainte și atâta bucurie după ce o găsim, încît avem impresia că numai de ea depinde vindecarea lui Viky, În sfârșit, doctorul Petroff a spus un nume de boală: febră tifoidă. Cuvântul e înspăimîntător, dar, în sfârșit, cunoșteam contra cui trebuie dusă lupta. Nesiguranța medicilor fu-sese oribilă, cu atât mai mult cu cât ea se întîmpla în timp ce termometrul era mereu aproape de 40 de grade. Avusesem impresia că în târgul acesta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceasta enervați și pe el. Și dânsul n-a găsit decât să exclame: "Fir-ar al dracului!" Pe doctorul Petroff aproape l-am certat, și a suportat cu o mutră imbecilă tot scandalul nostru. Apoi, tot așa bîiguind: "Eu tot febră tifoidă cred că este. Am toată încrederea în analiza făcută la Constanța (bulgar ipocrit!), dar cine știe ce s-a întîmplat, poate că nu s-a găsit nimic în momentul acela, căci am trimis noi prea degrabă sângele. Simptomele sunt ca la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tifoidă cred că este. Am toată încrederea în analiza făcută la Constanța (bulgar ipocrit!), dar cine știe ce s-a întîmplat, poate că nu s-a găsit nimic în momentul acela, căci am trimis noi prea degrabă sângele. Simptomele sunt ca la febra tifoidă: temperatură mare, stare generală de prostrație, lipsă de poftă de mîncare." Suntem exasperați contra lui. Vrasăzică, iar încearcă să ne aducă bănuieli. Nici măcar să nu reușim să avem certitudinea că tifosul este exclus! După ce pleacă, îl batjocorim între noi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc Cu cinste pe platforme. * „Praf în ochi” ne dă guvernul, Deși drama e pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum vrei să treacă clipa Mai iute în trecut Când nu se înfiripă Nimic din ce-ai făcut? Mai bine-n loc rămână, Să buchisești ce-a fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
rămână, Să buchisești ce-a fost, Bilanțul într-o rână La mare preț de cost. Și-atuncea vei pricepe, Fără de tratate, Că bine-i a se-ncepe Cele ce-s ratate. De ne-am judeca pe noi Cum gândesc sub febră, Am scăpa de rău altoi, De umbra tenebră. Mirabila-ți făptură Te va uimi nespus; Sub rugă din Scriptură, Uita-vei ce-ai de spus. 3 mai 2005 CA UN CIUDAT MISCELANEU Mă simt ciudat în propriul eu; Ce a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
fermă unde își va petrece restul vieții îndeletnicindu-se cu lucruri vii și roditoare, silindu-se să regăsească și să se reintegreze în străvechea comunitate portugheză. Scurta domnie a lui Don Pedro V a fost plină de nenorociri; holera și febra galbenă au secerat zeci de mii de vieți; un ultimatum al lui Napoleon III, precedat de două vase de război franceze la gura Tagelui, umilește încă odată demnitatea Portugaliei; masoneria și jacobinismul dezlănțuiesc, aproape, un război civil în jurul grupului de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
călugărițe, Surorile de Caritate, pe care Guvernul e silit, în cele din urmă, să le expulzeze; în sfârșit, în 1861, întorcîndu-se dintr-o călătorie prin țară, întovărășit de frații săi, Monarhul vede pe unul din ei, Don Fernando murind de febră tifoidă. El însuși moare câteva zile mai târziu, iar după o lună cade victimă aceleiași boli al doilea frate, Don Joîo. Regina, Dona Ștefania de Hohenzollern Sigmaringen, cu care se căsătorise în 1858, murise un an după nuntă, fără moștenitori
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tunica i se zdrențuise și era murdară de pământ, iar pe pântece, de mici pete de sânge. Retrăgându-se astfel, se apropia de fratele ei, care, imobilizat lângă stâncă, îl fixa pe Balamber cu ochii ieșiți din orbite, arzând de febră. Luând-și privirea de la copilă, hunul se apropie de el și, apucându-l brutal de mâna cu care căuta să-l îndepărteze, se aplecă asupra lui și se apucă să-i cerceteze chipul palid și umflat. Tânărul îl privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ieșea pe poarta sihăstriei pentru a se preda, nebunul acela năvălise în spatele său, cerând cu putere să-i împărtășească soarta, și nu putuseră cu nici un chip să-l despartă de el. Balamber îl văzu, înfrigurat și cuprins parcă de o febră, în rasa sa călugărească toată sfâșiată, prăbușindu-se deodată la picioarele sale. — Te rog, îl imploră călugărul, demonule exterminator, sabie răzbunătoare: nu-l lăsa să mă umilească așa. Eu sunt cel mai demn. Ia viața mea! Canzianus, căruia Mandzuk îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce i se dădeau; apoi însă, după ce-și potolise foamea incredibilă, începuse să privească în jur mai întâi pe sub sprâncene, apoi fără nici o teamă, trecând în revistă chipurile războinicilor hiung-nu cu ochii săi întunecoși și arzători, cărora o ciudată febră interioară le transmitea o lumină tulburătoare. Cu toate că, firește, nu înțelegea nimic din dialectul hun, îi păruse oarecum atrasă de cruzii războinici ce o înconjurau și atentă la fiecare cuvânt al lor, la fiecare gest, cu fiecare clipă tot mai curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Proștii se împart în una: răi. Atitudinea ironică în fața vieții este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viața. În amor omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic. Amorul este o febră a sufletului. Același început, aceeași criză, același sfârșit și aceeași imunitate, - căci nimeni nu iubește a doua oară pe femeia de care a scăpat. Când nu mai iubești pe o femeie, nu poți înțelege deloc pentru ce ai iubit-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sărac, stângaci, fără putință de a avea trecere la femei") nasc un adevărat supliciu, în care se instalează cazuistic și cu plăcerea idealizării fetei. Faptul trimiterii unei scrisori de dragoste capătă proporții exagerate, prilej de supoziții numeroase. Îndoielile produc o febră a analitismului, o bogată imaginație a deliberării (topos structurant în Adela). Când spiritul s-a epuizat în atâtea amețitoare presupuneri, printr-un efort de curaj exasperant al timidului, trimite scrisoarea. Evenimentul cosmic se produce stârnind din nou o ploaie de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de moarte decât bărbatul. Orice opinie contrară o ofensează, suferința bărbatului, ca și inteligența lui, o lasă indiferentă. De aceea, geniile abstracte, spre deosebire de geniile artistice, "nu simt, de obicei, nimic pentru femeie" (173). Iubirea, acest egoism în doi, este o "febră a sufletului", care se bazează pe iraționalitate, pe instinct (107, 134). Ea nu se poate motiva rațional (107, 135). " Cînd poți reuși să spui pentru ce iubești pe o femeie, n-o iubești cu adevărat" (135). Sau: " Dacă nu ți-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zâmbind flegmatic, Încercând s’o alunge pe Atena din memoria lui filozofând: desigur, o aventură ca ori care alta, este adevărat - puțin mai fierbinte - pe care Însă, va trebui s’o dau uitării...!! VII AJUNUL CRĂCIUNULUI Se apropiau sărbătorile Crăciunului. Febra pentru acest Însemnat eveniment intrase În faza finală.Orașul cunoștea o forfotă continuă, simbolizând tradiția unor vechi obiceiuri, respectată de toată suflarea creștinătății În care nașterea lui Isus Hristos se Împletea armonios cu zilele de meritată odihnă, cu speranța de mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să vadă totul, dar ca prin vis, visători, ca drogați. Era un gagiu pervers, spunea Angela. Cu doctorul Cosbie vorbea de sport. Interesul lui Wallace față de acest subiect nu era obișnuit. La el toate interesele erau neobișnuite. Îl apuca o febră sfâșietoare. Cai, fotbal, hochei, baseball. Știa media jucătorilor, recordurile, statisticile. Puteai să-l testezi după almanah. Doctorul Gruner spunea că stătea până la patru dimineața memorând tabele și notând cu stânga la viteză maximă peste corp. La aceasta se adăugau fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
A, da, Wallace. Unii erau excentrici, unii erau histrionici. Probabil Wallace era chiar țicnit. În cazul lui era nevoie de un efort puternic pentru a deveni interesat de evenimente obișnuite. Poate de aceea statisticile sportive Îl aruncau În așa o febră, de ce atât de des părea să fie În spațiul cosmic. Dans la lune. Ei, măcar nu-l trata pe Sammler ca pe un simbol și se părea că nu Îl interesează preoții, judecătorii ori duhovnicii. Wallace spunea că ceea ce aprecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]