3,967 matches
-
căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le‐ am mai găsit. Mă gândeam cu t amă ce‐ o să zică mama când m‐ o vedea fără vaci. Dar nu m‐o certat. e * Primarul Vasluiului, dl. Cristea, o felicită la împlinirea a 100 de ani (24 ianuarie 1909‐24 ianuarie 2008) * Mă simțeam vinovată și noaptea am dormit pe sponci. Nici nu se făcuse bine ziuă, când am plecat spr e pădure, cale de vreo doi kilometri. Când am
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
propria noastră moarte. Toți comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de noroi, apoi udați de furtună, soldații parcurseseră douăzeci de leghe într-o singură zi. — Primul lucru pe care vreau să-l fac e o baie, le spuse Hideyoshi slujitorilor săi. Guvernatorul castelului se prosternă în fața lui Hideyoshi. După ce-l felicită la întoarcere, îl informă că sosiseră doi mesageri, dintre care unul de la Nagahama, cu știri urgente. Mă ocup de el după ce fac o baie. Vreau cât mai multă apă caldă. Ploaia mi-a pătruns prin armură, până la haine. Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oameni și cai, iar aerul se umplu cu miros de sudoare și praf, cu freamătul tuturor acelora care ieșiseră să-și întâmpine seniorul. Poarta din față a templului era acoperită de șirul cailor care nechezau și al oamenilor ce-i felicitau pe noii sosiți pentru că ajunseseră cu bine. Hideyoshi era printre ei. Străbătuse călare scurta distanță din sat, dar, în fața porții, templului descălecă. Dându-i unui servitor căpăstrul calului, privi spre un grup de copii care stăteau în capătul șirului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani. În mijlocul acestei profunde afecțiuni dintre membrii de familie și vasali, numai Katsutoyo era nemulțumit de tatăl său adoptiv și de frații Sakuma. Odată, de exemplu, în timpul sărbătorilor de Anul Nou, când familia și vasalii lui Katsuie veniseră să-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și înaintase respectuos, în genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scăzut. Vasalii îi priveau pe mesageri, care se simțeau amândoi ca reprezentanții unui clan subordonat, aducându-și tributul. Ar fi fost de neconceput să transmită, în acel moment, mesajul din partea seniorului lor. Dar nu aveau ce face. — Seniorul Katsuie vă felicită pentru cucerirea provinciilor Kai și Shinano. Ca simbol al felicitărilor sale, vă trimite aceste daruri. — Seniorul Katsuie v-a trimis aici ca să-mi transmiteți felicitările lui după un răstimp atât de lung în care nu ne-am văzut. Vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-i scape nici o ocazie. Seki Morinobu conducea Castelul Kameyama din Ise. Deși, cu numele, era unul dintre vasalii lui Nobutaka, acum se afla în relații bune cu Hideyoshi. În timpul sărbătorilor, Seki venise în secret, la Himeji, pentru a-l felicita de Anul Nou. În timp ce Seki îl felicita pe Hideyoshi, sosise un mesager din Ise. Castelul lui Seki fusese ocupat de principalul susținător al lui Nobutaka, Takigawa Kazumasu. Hideyoshi plecă din Himeji fără întârziere. Ajunse în aceeași seară la Castelul Takaradera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conducea Castelul Kameyama din Ise. Deși, cu numele, era unul dintre vasalii lui Nobutaka, acum se afla în relații bune cu Hideyoshi. În timpul sărbătorilor, Seki venise în secret, la Himeji, pentru a-l felicita de Anul Nou. În timp ce Seki îl felicita pe Hideyoshi, sosise un mesager din Ise. Castelul lui Seki fusese ocupat de principalul susținător al lui Nobutaka, Takigawa Kazumasu. Hideyoshi plecă din Himeji fără întârziere. Ajunse în aceeași seară la Castelul Takaradera, în ziua a șaptea intră în Kyoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vom retrage mâine. Acest lucru i-a fost raportat deja unchiului meu. Dădu de înțeles că nu mai avea chef să audă nimic pe acel subiect. — Am fost informat. Dosei salută politicos, înainte de a spune pentru ce venise. Apoi, îl felicită călduros pe Genba pentru marea sa victorie de pe Muntele Oiwa, dar Genba nu-i suporta ocolișurile. Unchiul meu te-a trimis aici fiindcă încă mai anticipează probleme? După cum ai dedus, e extrem de neliniștit din cauza planului dumitale de a rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care îl determină să mai spere. Părând fericit de-a binelea, Katsuie continuă să-i felicite pe tată și fiu pentru scăparea lor: — Această înfrângere a fost cauzată, în întregime, de propriile mele greșeli. V-am adus și vouă necazuri și sper să mă iertați, se scuză el. Mă voi retrage până la Kitanosho, unde îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi garanta puterea și se hotărî ca, numai prin simpla sa prezență, să-l convingă pe Sassa să-și schimbe poziția. Între timp, abordă clanul Uesugi cu invitația de a încheia o alianță. Uesugi Kagetasu trimise un vasal ca să-l felicite pe Hideyoshi pentru victorie și să-i răspundă afirmativ la ofertă. Având în vedere relația aparent prietenească dintre Hideyoshi și clanul Uesugi, Sassa Narimasa găsi cu neputință o luptă de rezistență. Prin urmare, își ascunse intențiile și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou jenat, fără a ști ce să facă. Spuse: — Problemele dumneavoastră oficiale par destul de urgente. Să mă retrag? — Nu, nu, nu este nevoie. Termin într-o clipă. Hideyoshi își continuă dictarea. Primise o epistolă de la un membru al clanului Mori, felicitându-l pentru victoria asupra clanului Shibata. Acum, sub pretextul de a relata bătălia de la Yaganase, îi cerea corespondentului să-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare personală și peste măsură de importantă. Kazumasa stătea așezat alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decât expresia ochilor. — Cine e? Naomasa? Intră, intră. Închizând Analectele, Ieyasu își răsuci taburetul în loc. Cei doi țărani raportară că, în aceeași dimineață, câteva unități din armata lui Hideyoshi plecaseră din Inuyama și se îndreptau spre Mikawa. — Bravo vouă, îi felicită Ieyasu. Veți fi răsplătiți! Fruntea lui Ieyasu se înnegură. Dacă era atacat Castelul Okazaki, nu se putea face nimic. Nici chiar el nu crezuse că inamicul ar fi părăsit Muntele Komaki pentru a ataca provincia lui natală, Mikawa. — Chemați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Obata își închisese porțile și se arăta liniștit, dovadă că Ieyasu se retrăsese deja înăuntru și savura calm victoria militară a zilei, în timp ce se odihnea. În toiul complexelor sale trăiri, Hideyoshi bătu din palme fără să-și dea seama, felicitându-l pe Ieyasu: — Ăsta e Ieyasu! Are o iuțeală remarcabilă. Se retrage într-un castel și închide porțile, fără să se fălească nicidecum. E o pasăre pe care n-o vom prinde nici cu lațul, nici cu plasa. Dar fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a Noua și începu să supervizeze administrarea internă și afacerile externe ale Imperiului. Din când în când, întorcea privirea spre munții pe care-i escaladase pentru a ajunge atât de departe, iar, în asemenea momente, nu putea să nu se felicite pentru prima jumătate a vieții lui. În anul următor avea să împlinească cincizeci de ani, vârstă la care omul reflectează la trecut și e îndemnat să mediteze la pasul următor. Apoi, întrucât era om și, într-adevăr, supus patimilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
undeva și pe cea a semnatarului articolului ce ați binevoit a scrie despre volumul dat de I.N. Oprea, consăteanul meu atât de atașat de persoana mea și față de care rămân îndatorat pentru totdeauna. Vă mulțumesc mult pentru aprecieri și vă felicit sincer pentru prodigioasa Dvs. activitate în domeniul literar-artistic ce desfășurați de multă vreme. Respectuoase mulțumiri și deosebita mea stimă. Al. Mânăstireanu *** Mitică și Nenea Iancu la Berlin Roman documentar de Bogdan Bădulescu și Olga Rusu În rândurile ce urmează încerc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Elisabeta. E o sărbătorire apoteotică, unanimă, fiind recunoscut ca cel mai mare creator în viață, realizând o adevărată stare civilă a personajelor sale. Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de excepție. Tache Ionescu îl felicită elogios, Caragiale răspunzând cu elogii la elogiile primite. În „Facla” lui George Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite din viața lui Caragiale” și de la palat primește urări
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ar spune același lucru. Mă bucur că, în general, cartea place, având darul de a fi ușor citită, ca o lectură care nu produce dureri de cap în timpul parcurgerii conținutului. Mâine fiind ziua onomastică a d-lui Oprea, îl voi felicita, făcându-i cuvenitele urări. Aceasta ar fi prima noastră legătură după aproape șaizeci de ani, de când mă aflam la Priponești în activitate. Sunt sigur că, dacă l-aș întâlni nu l-aș recunoaște pentru că, adolescentul de atunci și-a maturizat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
că nu ne vom mai revedea, tocmai de aceea s-a prelungit acea memorabilă vizită, la unul din idolii mei, cărora le-am făcut statuie în inima și sufletul meu. Revenit acasă după vizita făcută prof. Nicola, spre seară am felicitat pe d-na prof. Ioana Triculescu din București de ziua onomastică. E o bună, veche și statornică prietenă a fiicei mele. E o valoroasă autoare de manuale de limba și literatura română pentru clasele 9-12 de liceu. Cândva, consultând manualele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
impresionată de felicitare, d-na mi-a mulțumit de cartea trimisă, promițându-mi că-mi va trimite și manualele de clasele a XI-a și a XII-a pentru a le studia și a-mi da părerea. Am intenționat să felicit și pe prof. Ion Aursulesei, vrând ca în ziua următoare să-i fac o vizită și să-i dau și o carte din partea mea. Am vorbit la telefon cu d-na care a predat la Școala Generală nr.1 în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
unesc apărându-și propriile averi. Corupții de toate culorile politice se unesc împotriva bunului simț și a legilor morale ale societății noastre. În seara de 9 februarie 2007, pe la ora 22, sun la Paris pe scriitorul Andrei Pandrea și-l felicit cu ocazia celor 71 de ani de viață. E plăcut impresionat de telefonul meu, spunându-mi că mi-a citit cartea trimisă prin Mariana, apreciază valoarea stilistică și documentară a celor relatate ca evenimente interne și internaționale, subliniază că nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
multă putere și autoritate. Momentan nu am fi avut nevoie de acest bâlci politic, însă lucrurile se vor aranja. Deși inițial președintele promisese că va demisiona la cinci minute după suspendare, s-a răzgândit și pentru acest lucru l-am felicitat. Am văzut la televizor „Monstruoasa coaliție”, nu aceea care l-a detronat pe Cuza la 11 februarie 1866, ci noua și actuala coaliție stăpânită de o ură neagră și înveninată, capabilă să ucidă de la distanță. Am avut parte de o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Elena. Ascult unele comentarii și dezbateri pe această temă și constat că împăratul Constantin, pe lângă faptul că a fost canonizat ca sfânt, a fost și un mare diplomat în împrejurările date, făcând din creștini susținătorii imperiului roman și nu opozanți. Felicit apoi pe Madily (Elena Monu), precum și pe vecina instalată în casa vecinului Movilă. Dacă ieri am avut o zi relativ calmă, astăzi încă de la ora 730 au venit meșterii care-mi vor pune tablă pe magazie. Ei lucrează cu spor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Când se termină, mi-am lăsat părul să-mi cadă liber pe umerii dezgoliți. Fata aceea minunată pierise În glorie. Acum eram din nou eu, cu vechile mele gânduri și temeri, cu noua mea victorie. Nu știu câți oameni veniseră să mă felicite. Prima fusese Angela, părând extrem de mândră, apoi Maria, care plângea Încontinuu de emoție. I-am zis să se oprească Înainte săși Înnegrească obrajii din cauza machiajului, dar ea plângea și mai tare. Numai o oglindă o făcu să se stăpânească. Adi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
atâtea lacrimi. î„Pentru numele lui Dumnezeu, să fii cuminte! O să trec duminica viitoare“, îmi spusese tata. „Pa, pa, nebuno! Să-mi croșetezi ceva drăguț“, îmi zisese Helen.) Urmărind mașina tatei care părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de droguri! Ce să zic?! Doctorul Billings mi-a întrerupt contemplația, spunându-mi că ceilalți clienți, cum îi numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]