2,317 matches
-
A. și de vizitele pe care, din când în când, i le făceam se leagă și amintirea celei mai negre nopți - la propriu - din viața mea. Era un întuneric incredibil, „să-ți bagi degetele în ochi nu alta”. Purtând un felinar, domnul A. m-a condus până la un punct, după care mi-am continuat drumul singur. Pentru un tânăr neobișnuit să se afle „departe de casă” (exact: la 40 de km), printre străini, care stătea în gazdă în condiții pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu felinarul pentru contra lupilor în brațe, credeam c-am să îmbătrânesc numărând pe metri, pe pași, pe talpă la talpă drumul. Dar n-a fost să fie așa. Nu știu ce mă îndeamnă într-o zi, atunci când am dus la contabilitate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prin comuna Cariacica, mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. și iată că, la sfărșitul orei s-a auzit lătratul de câini și s-au luminat ferestre. Am ajuns acasă la Feodor Andreev, gospodărie frumoasă și cu felinar în curte. Bătrâna, mama lui sau a ei, nu știu, ne-a așezat masa iar cineva din familie a luat caii și i-a buciumat, adăpat, și i-a dus în grajd. Frumoși oameni, frumoasă gospodărie. Pe masă, conform obiceiului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai îmbunătățeam rețeta și cu două-trei ouă și un bob de drojdie, fericirea era deplină. Mai puțin însă ne descurcam cu uleiul. Cel de floarea soarelui fiind foarte scump apelam la cel de feroviar, uleiul de rapiță, materie primă la felinarele de la gară. La nalangâte veneau în puhoi musafirii: Ignatie Cravcenco și fiii, preotul Țurcanu și tot așa. Musafirii veneau și cu materia primă dar și cu vinul atât de necesar taifasului. Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
improbabile comori. Intențiile cumulative, pe termen lung, erau rare, Spații pe o corabie din secolele al XVII-lea-al XVIII-lea, de dimensiuni medii : cabina comună a echipajului de sub punte (repere : mesele atârnate de frânghii, hamacele, tunul scos prin sabord, felinarele, grinzile carenei) ; ciocul de deasupra etravei, la prova (se zăresc grătarul de protecție, bompresul, cavilele pentru agățat parâme, toboganul de lemn folosit ca wc, cu scurgere direct în mare) ; cabina mare a căpitanului, de la pupa, servind drept careu al ofițerilor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
direct în mare) ; cabina mare a căpitanului, de la pupa, servind drept careu al ofițerilor (masă comună, cufere, dulapuri, ferestrele pupei, parâmele cârmei, pe tavan) ; dunetă, pupa (se zăresc tambuchiurile de acces dedesubt, cu grătare, timona, ghiul randei, câteva parâme, un felinar) (commons.wikimedia.org). în rândul tâlharilor de mare, dispuși, adesea, să-și riște libertatea sau viața pentru mărunțișuri accesibile și sigure, iar nu pentru valori bănuite, incerte. Crimele gratuite erau o excepție, echipajul jefuit era lăsat, de obicei, în pace
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
puteai merge decât frânt de mijloc. Pe pereții de piatră se vedeau zgârieturi ciudate, semne făcute de pirați cine știe de ce. Din loc în loc erau desenate ciolane și capete de mort care rânjeau hâd și păreau că mișcă în lumina felinarelor. De jur-împrejurul pereților zăceau sipete, baloturi, saci, covoare, arme vechi, arămării, aruncate claie peste gră madă, ca lucrurile scăpate de la foc - zăceau într-o încăpere amorțită, mustrătoare și plină de tristețe, de parcă ar fi simțit pustiul și întunericul din jur. În
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de pe Corso 30, rămas de secole neschimbat la dreapta și la stînga, cu excepția Viei Condotti care se voia, prin calitatea vitrinelor, un fel de Rue de la Paix31 magazinele deveneau niște dughene, iar gazul, dat cu zgîrcenie, lumina vitrinele cu niște felinare exterioare semănînd cu platoșele unor coleoptere gigantice: peste tot plutea un miros de prăjeală, de portocale și de brînză cacciocavallo 32. Tramvaiele, pe multe din linii, erau trase de cai care, vara, purtau pe cap pălării de paie; trăsurile înguste
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trebui să intrați în castel. Nu vor fi nici servitori și nici alte indiscreții. Maiestatea sa vă va primi în parc. Vă va aștepta pe o bancă de pe aleea principală de la intrare, îmbrăcat într-o mantie de catifea, cu un felinar la picioare!". Dacă momentul nu ar fi fost atît de grav, acest scenariu de roman foileton sau de film pentru cinematografe de mahala, în stilul Fantomas, mi s-ar fi părut de cel mai înalt comic, punînd o ultimă tușă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
le-ar fi putut produce această sumă de competențe și de oameni binevoitori. Argetoianu, care dusese pînă la diplomă studiile sale de medicină la Paris unde, tovarăș de spital cu Leon Daudet și alte figurii notorii ale lumii medicale, spărsese felinare și dormise la arest, nu se jena să-și judece colegii de minister ca un clinician, punînd diagnostice feroce. Despre Primul-Ministru îi spunea Ministrului Franței: "Știu cum să-l mînuiesc, am fost șase luni extern la Salpétrière"231. Așa cum era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tot orașul suprimată. Primarul a fost impresionat de vechiul simț de grupare din Babilonia, unde toți elefanții de piatră ai unei regiuni erau puși alături pe două rânduri, ca să păzească intrarea în templu. Ceea ce izbutise deocamdată era fericitul ansamblu al felinarelor pe care le-a transportat din municipiu pe un deal, lipind lămpile una de alta." Adevăratul nucleu al pretinsului roman Cimitirul Buna-Vestire este capitolul despre învierea morților, ce pare a fi inspirat din cazul de la Maglavit și conține atitudinea scriitorului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
atunci scăparea este într-un Crin grandios, sau, bolnav, își caută vindecarea în extirpațiune: Mi-e bolnav cugetul și-aș vrea să-l rup - Cum rupi unui păianjen un picior! Aci întunecat, spiritul merge în noapte ca pe corăbii cu felinare verzi, aci purificat, alunecă pe o luntre serafică cu un crin la cârmă. Viața poetului este astfel o veșnică trecere din negru în alb (dispozițiune romantică), din crunte melancolii în extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Trebuie să înțelegem că una este a sufla în lumânare, cum mai facem azi de ziua cuiva ori prin biserici - și a sufla în luminare este alta, adică poate să se refere la sursa luminii în general: flacără de lampă, felinar, lemn, gaz aerian, lumânare etc. În Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai întâi, însă, să ne aducem aminte de atmosfera din poezia Noaptea (1871, cu 10 ani înainte). Edițiile curente, de astăzi, au: Lumânarea-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pe acoperișul ud, Ploaia și anchetatorul (Teatrul „Constantin I. Nottara”), Cine a fost Adam? (Teatrul Național din București), Fortul (Teatrul „Ion Vasilescu”) ș.a. E un teatru de atmosferă, întrucâtva în genul teatrului absurdului, scris în stil poetic. Volumul Podul fără felinar (1974) cuprinde piesele Evadarea, Dialog nocturn, Alex, Podul fără felinar, altă culegere, masivă, Excelsior (1981), include piese noi, între care Cabana, Excelsior, Cina cea de taină. În 1980 i se acordă Premiul Academiei pentru piesa Ploaia și anchetatorul. În drame
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
Cine a fost Adam? (Teatrul Național din București), Fortul (Teatrul „Ion Vasilescu”) ș.a. E un teatru de atmosferă, întrucâtva în genul teatrului absurdului, scris în stil poetic. Volumul Podul fără felinar (1974) cuprinde piesele Evadarea, Dialog nocturn, Alex, Podul fără felinar, altă culegere, masivă, Excelsior (1981), include piese noi, între care Cabana, Excelsior, Cina cea de taină. În 1980 i se acordă Premiul Academiei pentru piesa Ploaia și anchetatorul. În drame precum Flacăra de seară, T. se arată „nu amator de
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
barbare (1980), culegere de poeme pline de dramatism, autorul recurge la un stil insolit, la versuri-refren sau la repetiții ce subliniază credințele și trăirile proprii. SCRIERI: Frunze galbene pe acoperișul ud, București, 1969; Dramaturgia lui Cehov, București, 1972; Podul fără felinar, București, 1974; Evadarea, București, 1977; Cântece barbare, București, 1980; Motelul, Iași, 1980; Catharsis, Cluj-Napoca, 1981; Echinox, București, 1981; Excelsior, București, 1981; Povești despre Irina, București, 1985. Traduceri: A.P. Cehov, Piesă fără titlu, în Teatru, pref. trad., București, 1970; F.M. Dostoievski
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
-l cu amândouă mâinile de gât) Mizerabile! Cetățeanul: Nu mă zgudui (sughite) că amețesc... Zoe: Lasă-l, Fănică, să vedem. Cetățeanul: Lăsați-mă să vedeți. Când am găsit-o, de curiozitate am deschis-o și m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine... și haț! Pe la spate, d. Cațavencu dă să mi-o ia. Tipătescu: Și (desperat) ți-a luat-o? Zoe: (același joc) Ți-a luat-o? Cetățeanul: Aș! Am băgat-o în
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Unde petrec la vin bând / Și împreună cântând“ (Anton Pann, Scrieri literare, ediție îngrijită de Radu Albala și I. Fischer, Ed. pentru Literatură, București, vol. I, 1963, pp. 72- 73). 248. Până în anul 1871 străzile Bucureștilor au fost iluminate cu felinare care foloseau lumânări de seu (din ce în ce mai rare) și lămpi cu petrol; la 31 octombrie/12 noiembrie 1871 a fost inaugurată în apropierea Parcului Libertății de azi Uzina de gaz, care a asigurat iluminarea Capitalei cu gaz aerian produs din cărbune
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
măsuri în contra prostituției. El obligă ca femeile înregistrate să circule pe stradă cu un semn distinctiv, o lentă 58 în eșarpă. Iar toate casele de toleranță să aibă la intrare un număr mare, lesne de văzut de departe, și un felinar roșu. Pe vremuri s-au făcut multe zeflemele asupra acestor inovațiuni care, de altfel, nu s-au putut împământeni. Acțiunea pentru alegeri începe. Partidul roșu se organizează cu scopul de a dobândi majoritatea absolută. În București se ține în sala
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era clar ce anume. Am mijit ochii și mi-am dat seama că era un cap de om. Purta și el manta de ploaie și ochelari fumurii, iar gluga neagră îi era trasă bine pe cap. În mână avea un felinar mic, de tipul celor care se vând la magazinele cu articole sportive. Striga ceva, dar nu auzeam din pricina zgomotului apei. Pentru că era prea întuneric, nici nu-i puteam citi pe buze. Pentru... deoarece... Da, de aceea. Dacă nu... nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici un pericol, așa că am aprins lanterna și am îndreptat-o spre fața mea, ducând degetul la ureche pentru a-i arăta că nu se aude. Omul a dat de câteva ori din cap în semn că a înțeles. A pus felinarul jos și și-a băgat mâinile în buzunare. Vuietul din jurul meu a slăbit, asemenea valurilor mării în descreștere. Am crezut că leșin. Mi-am imaginat că nu mai aud zgomotul pentru că eram pe punctul de a-mi pierde cunoștința - nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
butoane și ușa s-a deschis încet, spre interior. — Am ajuns. Te rog, intră. A pășit în urma mea și a încuiat poarta. — A fost greu? întrebă el. — Nu chiar atât de greu, am răspuns eu evaziv. Bărbatul izbucni în râs. Felinarul atârna de o sfoară, gluga și ochelarii erau la locul lor încă. Ce râs straniu! Încăperea în care am intrat arăta ca un vestiar, iar pe rafturile de acolo am văzut câteva seturi din articolele pe care le purtam: pelerine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
puteam decât să le fim recunoscători. Altfel am fi stat mult și bine și-am fi privit lumea de-afară fără să ne putem mișca. Imediat lângă ieșirea rotundă am văzut un fel de cutie pătrată în care se depozitaseră felinare de semnalizare și alte echipamente folosite în subteran. În spațiile de beton dintre liniile de metrou erau înfipți niște stâlpi mici de care erau prinse felinare la intervale regulate. Acele luminițe, care de pe peron par palide de tot, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lângă ieșirea rotundă am văzut un fel de cutie pătrată în care se depozitaseră felinare de semnalizare și alte echipamente folosite în subteran. În spațiile de beton dintre liniile de metrou erau înfipți niște stâlpi mici de care erau prinse felinare la intervale regulate. Acele luminițe, care de pe peron par palide de tot, mi se păreau de-a dreptul sclipitoare după atâta bâjbâială prin întuneric. — Hai să stăm puțin aici până ni se obișnuiesc ochii cu lumina, zise ea. Zece-cincisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de membrii unei „miliții” calmâce pronaziste) în condițiile retragerii în fața înaintării trupelor sovietice. Deținuții - localnici și evrei comuniști din România -, siliți să îngenuncheze în celule, au fost omorâți prin împușcare cu revolverul, noaptea, în grabă, la lumina săracă a unui felinar de vânt. Câțiva dintre ei - printre care și G. - au scăpat cu viață: doar răniți ori teferi, dar șocați, s-au prăbușit printre cadavrele celorlalți și au fost crezuți morți; ceva mai târziu au reușit să fugă din închisoarea care
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]