2,832 matches
-
au regretat foarte mult că au decis să-și lase copiii pe tărâmul morții. Însă într-o zi, un tânăr plin de viață, foarte curajos și credincios, pe nume David, s-a gândit să pornească la drum în căutarea copacului fermecat cu speranța că își va recupera mama, a cărei libertate se află acum în mâinile unui tâlhar vestit despre care toata lumea știa că este un om care nu are pic de credință în Dumnezeu și tocmai de aceea punea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
toiag presărat cu mii și mii de cristale strălucitoare. Bună, dragul meu călător! Ce te aduce pe tine aici, prin mijlocul acestei păduri? Cu toate că această ființă nu prea îi inspira încredere voinicului nostru, acesta răspunde: Am venit să caut copacul fermecat! Știam eu! Cum te numești? David! răspunse băiatul cu vocea tremurândă. Dar tu cine ești? Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nostru, acesta răspunde: Am venit să caut copacul fermecat! Știam eu! Cum te numești? David! răspunse băiatul cu vocea tremurândă. Dar tu cine ești? Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să ai încredere în mine și vei vedea. Știu că nu prea par de încredere, spuse creatura cu o privire dubioasă, dar am puteri magice. Bine atunci, să mergem la drum! Pe zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Zânei, a continuat să meargă mai departe având alături sabia și toiagul magic. Deodată, la o cotitură, o lumină orbitoare săgetează din cer ca o scânteie în miez de noapte și îi luminează voinicului nostru o cărare scurtă către copacul fermecat. Era atât de mirifică culoarea și blândețea florilor din copac! Mireasma lor se strecura lin pe sub nările sale, părea ca o mângâiere caldă care îi încărca sufletul cu viață. Însă această priveliște minunată este uitată cu ușurință de către tânărul voinic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe Zâna Codrilor și a Pădurilor? Desigur! E prietena mea cea mai bună! Dar nu e timp de pierdut! Mama ta are nevoie de tine. Așa este! Și acum ce trebuie să fac? Nimic. Ai făcut destule. Acum eu, Copacul Fermecat, îți voi îndeplini dorința! Și iată că David s-a întors acasă, fiind apreciat de toată lumea pentru ce a făcut, dar ceea ce a fost cel mai important pentru el a fost că și-a recuperat mama, iar codrul cel întunecat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mai important pentru el a fost că și-a recuperat mama, iar codrul cel întunecat s-a transformat acum în unul frumos și plăcut. Și așa se sfârșește povestea unui voinic curajos, pe nume David, și a unui copac fermecat, care acum probabil că nici nu mai există în cazul în care ați vrea să vă puneți o dorință. Crivăț Octavian, clasa a VIII-a Colegiul Național „Costache Negri” Galați profesor coordonator Ciobanu Cristina Valea timpului Stăteam, mă gândeam cum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de odinioară să-i răspund: „E acum”. Privesc oglinda și,oricât mi-aș trece cu mâna peste părul cărunt, imaginea de pe sticlă rămâne aceeași: o fetiță cu fundițe cu alai de fluturi în păr,cu stele în palmă, cu baghete fermecate, cu zâne și povești, cu păduri și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă magică pe care o aveam cu toții ascunsă într-un ungher de cameră. Nu e nevoie decât s-o privim și tot ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cârlescu Maria Eu sunt... eu? Marea era liniștită, ici colo ivindu-se câte un val mic care se spărgea de țărm în mii și mii de cioburi de apă. Luna de argint se oglindea în apa cristalină. O adolescentă privea fermecată peisajul mirific. Era frumoasă...părul îi era blond parcă poleit cu aur, aranjat într-un coc foarte ordonat și elegant, ochii, de un albastru superb, erau ațintiți asupra ceasului de la mâna, fața era albă, ca de porțelan și obrajii trandafirii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca profesor coordonator Gabor Elena Maria Mama cel mai frumos cuvânt...!!! Despre mama se poate scrie mult și multe lucruri. Este un subiect vechi de când lumea, dar mereu de actualitate. Mama acest cuvânt magic si frumos cu putere fermecată,reprezintă ființa cea mai iubită de mine de pe pământ. A fi mamă este un înger trimis din cer pentru a mă ajuta să trec mai ușor peste greutățile vieții, fiindu-mi alături atunci când am nevoie de sprijin. Eu am știut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu stric eterna liniște
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ăăă... sigur! Ce ai, agent 00? Agent 00? Nu mai fă pe prostul și înarmează-te. Plecăm la New York. Eu nu sunt agent 00. Eu sunt Prâslea, știi, fiul cel mic al împăratului. Cel care avea în grădină un măr fermecat care făcea mere de aur. Eu nu știu să lupt decât cu zmeii cei răi. Ce glumeț ești, agent 00! Săracul Prâslea nu mai putu spune nimic, deoarece era dotat cu o mulțime de mecanisme. El luă un mecanism care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și ghionturi în timp ce-și aminteau cum fugeau din grădina mamei lor ca să se joace cu mielușeii. Se ajutau unul pe altul în a-și aminti numele câinilor - Negruțul, Pătatul și mai ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
larg, într-un fel de plecăciune ciudată. Apoi s-a îndreptat, s-a uitat la fiecare dintre noi în parte și a zâmbit ca un copil prins cu o smochină furată. Wenrero era și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele pentru vasul cu măsline, brânză și pâine proaspătă care-i fusese lăsat. Înainte de a mânca, a spus o rugăciune într-o limbă care suna ca țipătul de uliu. Am râs la auzul ei, crezând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
risipi brusc cînd Îi recunoscu scrisul. E a noastră, dragostea mea, voiam să-ți fac o surpriză. Fotografia Înfățișa eleganta casă de pe țărm pe care, Împreună cu Christian, o vizitase cu cîteva luni mai Înainte. „Casa viselor mele!“ Îi spusese ea, fermecată. O năpădi un val de tandrețe. Dragul de el, Își bătuse capul cu punerea asta romantică În scenă, cu siguranță că o așteptase, nerăbdător și mîndru de surpriza lui, apoi plecase, dezamăgit de absența ei la Întîlnire. Strecură poza În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Cola direct din sticlă și T.S. Eliot te‑a privită oripilat. Ravelstein povestea fără jenă acest lucru despre el. Și despre răposata doamnă Glyph. Aceasta se născuse Într‑o familie foarte Înstărită și soțul ei era un mare orientalist. - Oamenii fermecați de ei Înșiși Își inventează singuri o semnificație specială, comenta Ravelstein. Țes În jurul lor fantezii orbitoare. Se prefac În niște libelule grațioase și zumzăie Într‑o atmosferă de perfectă irealitate. După care se apucă să scrie eseuri, poeme, cărți Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ne-am vorbit coerent unul altuia. — Bună! mi-a zis ca. — Bună! i-am zis eu. — Bun venit acasă! a zis ea. Sfârșitul capitolului 643 În dimineața următoare peste oraș cerul era urât, compact și strălucitor, arătând ca o boltă fermecată care s-ar sfărâma la o atingere sau ar răsuna ca un clopot mare de sticlă. Helga mea și cu mine am ieșit din hotel cu pași vioi. Eram deosebit de darnic în curtoazia mea, iar Helga nu era mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vicarul tot planta ceva în straturi. Uitându-mă în sus, la mulțimea de crengi, am simțit cum mi se învârte capul de amețeală, în timp ce lumina soarelui se revărsa prin frunziș. Pentru o clipă, m-am simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
jur aproape ca un halou, și care nu păreau nici animale, nici minerale, ci un straniu hibrid al ambelor. Fâșii de iederă argintie erau înfășurate în jurul lor și prin ele, astfel că păreau niște meteori care căzuseră într-o pădure fermecată și se prinseseră în mreje. E minunat, zise Janey, încă ținându-mă strâns de mână, în timp ce luminile se schimbară devenind mai bogate și mobilele înălțară, transformându-se în candelabre; pe scenă năvăli un șuvoi de oameni. O clipă, mi i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ciudat, parcă fără sfârșit, făcut din tot felul de bunătăți și de pietre prețioase. Copacii din acadele îi zâmbeau Soniei cu bunătate. Aceasta se duse la un copac și îl întrebă: Domnule copac, unde mă aflu? Te afli în pădurea fermecată! Aici totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
copac, unde mă aflu? Te afli în pădurea fermecată! Aici totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și porni pe cărarea strălucitoare de diamant, care șerpuia în fața ei, pentru a explora minunata pădure fermecată. Începu să adie vântul. Acesta împrăștia, prin toată pădurea, miresme îmbietoare, se amestecau astfel, în aer, aromele tartelor cu gutui, căpșuni, caise, mere și pere. Fetița își continuă drumul, tot mai uimită, dorind să ajungă la locul de unde veneau miresmele
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
argint, una de aramă și una de aur. Am luat cheile și am început să caut ușile pe care trebuiau să le deschidă. Cheia de argint se potrivea la o ușă pe care scria mare „M”. Înăuntru era o grădină fermecată, toată în alb și negru. Florile erau mari și albe, iar trunchiurile negre ale copacilor se conturau frumos sub crengile argintii. Cheia de aramă se potrivea la ușa pe care era desenată litera „A”. Când am deschis-o, am zărit
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
ceru părinților ca el să plece în căutarea fetelor dispărute. Merse el ce merse, până dădu de un pod foarte mare. Traversându-l, deodată auzi o bubuitură puternică și căzu într-un gol adânc. Se trezi. Era într-o lume fermecată unde totul era făcut din dulciuri. În copaci creșteau bomboane de tot felul, tufișurile erau din budincă, iar străzile erau din turtă dulce. Dar, totuși, ceva îl deranja. Se uită în jos și observă că era într-un lac din
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
față, soarele, trezit din somn, parcă, de Îmbietorul buchet, al vinului din găleata care-i mai aștepta, pe cei doi vecini de treabă, prinse a se ridica, tot mai insistent, spre Înaltul senin al cerului de toamnă târzie. Lo - căluțul fermecat Sărut mâna, doamnă educatoare! Sărut mâna! De ce mă priviți așa? Nu mai semăn cu cel de altă dată? Cu care cel de altă dată? Cu Lo, cu care, oare, altul, decât cu micuțul și cu mutalăul de Lo, de la grădinița
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai bistrouri, oameni cumsecade, fiul la doi pași, fete care Îți făceau cu mîna, dacă ieșeai noaptea singur. Un bătrîn care avea un con fermecat din oțel putea să te vindece de orice boală, dacă i-ai fi cerut; În oraș era cald, plăcut, nimic din frigul danez, da, tot mai bine, dacă ar mai fi băut un GB, dar și mai grozav ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se descotorosi de șocul optic în care îi azvârlise orbecăiala. Pe ecran apărură - de parcă ochii destrămați ai tuturor ar fi fost scăldați în apă fermecată și vindecați - pete alburii, strîngîndu-se, 23 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când își reperă ciudatul client, matahala rânji și călcă frâna. Străinul îi inventarie șoferului obrajii slăninoși de nuanță cenușiu-gălbuie, provenită dintr-o funcționare defectuoasă a ficatului, ca urmare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]