6,812 matches
-
al norocului și dezastrului, se simte tot mai singur, după ce, la jumătatea secolului, Îi dispar mare parte din cei apropiați: Chopin, Chateaubriand, Balzac, Doamna de Récamier. Înainte de a se stinge din viață, În 1857, Își lasă prin testament toată averea fidelului de Sainte-Barbe, care Însă Îl urmează la doar câteva luni. Un om cu destin tulburat, ca al multora dintre Eleganți, pe care Baudelaire Îl pomenește În proiectata carte despre dandysm ca pe un „scriitor prețios”, Însoțit mereu de o neșansă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și Înfrumusețat printr-o dublă idealizare; dar asta nu Înseamnă că nu este sincer și, pentru acea vreme, el a fost exact. Charles Baudelaire a avut momentul său de frumusețe supremă și de deplină Înflorire; o constatăm din această mărturie fidelă. Se Întâmplă rar ca un poet, ca un artist să fie cunoscut sub fermecătoarea sa Înfățișare din tinerețe. El Își dobândește reputația mai târziu, când oboselile studiului, lupta vieții și chinurile pasiunilor i-au alterat fizionomia, lăsând În urmă doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a predominat frecvent asupra luptei Împotriva ocupanților, Ins... nu au r...mas neutri. Pentru ei, singurul șef al rezistenței iugoslave era Draza Mihailovici, promovat ministru de r...zboi În guvernul regalist aflat În exil la Londra. Stalin a r...mas fidel acestei alegeri. Abia din vara anului 1943 a Început s... bat... vînt prielnic pentru Țîțo și abia la Începutul lui 1944 Aliații, impresionați de sporirea trupelor și de succesul lor, le-au acordat sprijinul. Astfel c... a putut Începe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
București, 1960, p. 133. 555 Adam Smith, Avuția Națiunilor, Editura Universitas, Chișinău, 1992, vol. 5, p. 20. 556Astfel, exista "Obiceiul de a se lega sistemele de calcul, de monedele cu adevărat reale. În centrul tulburărilor monetare, înseși calculele și contractele fidele etaloanelor tradiționale fac concesii atitudinii realiste. Cei mai îndrăzneți creează indexări, chiar clauze de reziliere. Suntem în 1421, în plină criză. Livra se prăbușește. Nimic nu lasă să se întrevadă că inflația va înceta curând. Se prevede, deci, că munca
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
vol. I, Groupe Terence, Éditions d’Organisation, Paris, 1993, p. 16. footnote>. Diferitele modele manageriale se concep și se practică pe baza unui tip specific de resurse umane. Astfel, managementul taylorist-fordist, tratând pe lucrători doar sub aspectul lor de executanți fideli și disciplinați ai dispozițiilor venite de la conducere, a apreciat și utilizat doar unele dintre capabilitățile lucrătorilor, anume cele privind forța și rezistența fizică, disciplina, memoria, motivarea prin câștig, aspirația pentru o muncă mai simplă, repetitivă și de răspundere redusă. Această
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umane este redusă la aspectele sale concrete, practice, cu deosebire cele privind metodele de proiectare și de ocupare cât mai corespunzătoare a acestora, ca și când ar exista un singur mod de a le concepe, totul reducându-se la „respectarea” cât mai fidelă a unor „reguli” și „tehnici” general admise. Așa cum am mai avut ocazia să subliniem, managementul resurselor umane (în general managementul, în ansamblul său) nu se învață ca și când ar consta din adevăruri bine elaborate și probate, esențialul constând în a „aplica
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
un sistem ritual. Ceea ce Înseamnă că ritul reprezintă un sistem generic de modelare a comportamentului, este omniprezent, difuz, neasociat unor momente, locuri, situații excepționale. Astfel, eticheta, protocolul, „bunele maniere”, formele de „etalare” a persoanei nu ar fi altceva, pentru cercetătorii fideli modelului lui Goffman, decât o subclasă a manifestărilor rituale. Faptul că aceste manifestări formalizate au ca principal rost facilitarea comunicării În interiorul unor grupuri sociale le apropie (În plan funcțional) de așa-numitele ritualizări ale comportamentului animalelor. Aplicarea termenului ritual la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
gărzile regale. Apoi este intonat un alt cântec de condamnare a regelui. Brusc, acesta este Întrerupt de strigătul preotului: „Afară cu străinii”, referindu-se la orice persoană care nu se supune și nu aduce omagii regelui. Înconjurat numai de susținători fideli, regele scuipă leacuri sacre spre est și vest pentru a distruge vechea epocă și a anunța Începerea unui nou ciclu și este lăudat cu formule sacre precum „Leul”, „Taurul nostru”, „Ființă a cerului” sau „Marele munte”. Acest ciclu de laude-condamnare-laude
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
étrangers envers elle, quelle qu'elle soit. Par exemple, dans le cas de la phrase suivante : La pluie est une compagne en Saône-et-Loire, la moitié fidèle d'une vie. une traduction du type : Ploaia este o soție 151 în Saône-et-Loire, jumătatea fidelă de o viață. est superficielle, puisqu'elle se réalise au niveau strictement linguistique, sans dépasser leș dénotations des termes. Pour le locuteur roumain, l'énoncé cible est dépourvu de sens. Le choix du traducteur ne peut s'expliquer que par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la vie, leș occupations, etc. "), trăit compatible avec le contexte. Une traduction compréhensible de la phrase ci-dessous est le résultat d'une paraphrase intralinguale admise par le contexte en question : Ploaia te însoțește pretutindeni în Saône-et-Loire, așa cum te însoțește și jumătatea fidelă de o viață. On remarque donc que la traduction ne se limite pas au niveau dénotatif, strictement linguistique des termes, mais elle prend en compte également le sens connotatif, voire métaphorique des énoncés. Une traduction purement linguistique est exclue également
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte source ". Blaga se permet de prendre certaines libertés pour dépasser des difficultés d'ordre technique : Rimă are o eflorescenta abundență în Faust. În privința rimei m-am călăuzit îndeobște după original. Am crezut însă că pentru a reda cât mai fidel substanță textului, îmi pot permite o rarefiere a rimei. Respectarea abundentei de rime, proprie originalului, mi-ar fi creat dificultăți tehnice grave, ce ar fi avut repercusiuni nefavorabile asupra redării substanței poetice. [...] Traducerea se desfășoară în orice caz în cadența
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
o viață latină, fiindcă era o credință populară a acestor regiuni. Dar alături de erezie, datina ortodoxă este prezentă și ea la romanicii nord-danubieni, ei fiind separați de împăratul eretic, Valens (364-378). Astfel, la Tomis, avem o serie întreagă de episcopi, fideli ortodoxiei niceene. Acești numeroși și modești episcopi locali, "asemenea cu stareții din primele timpuri ale vieții noastre naționale" (Iorga), corespund chor episcopilor, "episcopi de țară" (sate), al căror rol a fost mare, nu numai în sud-est, dar și în Noricum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nici după sinodul IV. Solicitat de împăratul Leon I (457-474) să-și spună părerea despre hotărârile sinodului, episcopul Teotim răspundea în scris că primește fără rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, încă o probă că ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe. Timp de o jumătate de veac, nu mai avem informații despre despre biserica din Scythia, dar într-o inscripție anterioară anului 518, este amintit un episcop Paternus. Numele lui este asociat de unele dispute hristologice ale vremii, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regale-acestea înglobau pe lângă domeniile regale, și pe cele nobiliare și bisericești. Pe teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu misiunea de cruciadă împotriva Bulgariei pe regele Ungariei, Bela IV, acordându-i și dreptul de a anexa țara-cu acest act, s-a trecut la aplicarea pe scară mare a transferului de stăpânire de la "schismatici" și "eretici" la credincioșii fideli scaunului roman. Așa începea faza cea mai acută a prozelitismului catolic în rândurile românilor "schismatici" aflați sub dominația regatului ungar. Din 1234, papalitatea va constrânge conducerea regatului ungar să adopte o politică de asimilare confesională a supușilor ei, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
traseul expediției, istoricul consideră că regele n-a pătruns în țară pe la Severin, pentru a străbate atâta cale până la Argeș, ci a coborât din Ardeal prin pasul Bran, spre acel Câmpulung din Muscel, întemeiat de coloniști străini, unde avea supuși fideli și o biserică catolică. Putem presupune, adaugă el, că toate acțiunile (evenimentele) campaniei s-au petrecut în această regiune de drumuri înguste, printre dealuri împădurite. Argeșul în care ajunge armata regelui, zice Iorga, nu este Curtea de Argeș, ci cetatea din munte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se bazează pe cunoașterea surselor lor posibile și se concretizează într-o serie de acțiuni concertate pentru a simplifica organizația și funcționarea sa, astfel încât apariția costurilor să fie evitată; - o abordare reactivă, care se traduce în contabilizarea lor cât mai fidelă, concomitent cu eliminarea sau contracararea acestora. 1.1.2.2. Costurile de creșteretc "1.1.2.2. Costurile de creștere" Eticheta „cost de creștere” este utilizată în management prin asociere cu un fenomen descris de Penrose (1959). Acest fenomen constă
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Populare a Societății de Radiodifuziune, a fost membru al Societății Scriitorilor Români și membru, alături de Perpessicius, Vladimir Streinu și Pompiliu Constantinescu, în juriul Premiului „Baudelaire”, pentru traduceri, instituit de Ion Pillat. C.-S. se număra, de altfel, printre prietenii intimi fideli ai lui Ion Pillat. Ca poet, C.-S. nu a arătat virtuți deosebite în Tainele lui Moș Crăciun; inabilitățile, uneori flagrante, ale versificației intensifică impresia de subțirime și sărăcie a inspirației. Doar câteva fabule (unele fiind prelucrări) mai pot stârni
CONSTANTIN-STELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
totuși, traducerile prezente în C. selectează mari scriitori (Turgheniev, A. N. Ostrovski, Dostoievski, Flaubert, Zola ș.a.). Notabil este, de asemenea, interesul arătat creației populare. Sunt inserate informații etnografice, se traduc lucrări teoretice, apar câteva studii care indică drept necesară culegerea fidelă (I. Nădejde, M. Schwarzfeld), se publică folclor din mai toate provinciile românești, sunt tipărite câteva poezii populare comunicate de I. Creangă, deși, tot aici, prolificul Th. D. Speranția pune în circulație o serie de anecdote îndoielnice, pe care le dă
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
azi). Îmbracă rasa între timp, la Munkać, într-un vestit așezământ monastic, schimbând prenumele Gheorghe în Gherontie, apoi îndreptându-se spre Blaj, unde se stabilește în 1747, spre a sluji în confreria mănăstirii-catedrale „Sf.Treime”. S-a ilustrat aici printre fidelii colaboratori ai episcopului Petru Pavel Aaron, ale cărui proiecte (culturale, monahale) le susține, în calitate de concionator (preparator) la Seminar și ca vicar general episcopal, între 1754 și 1765. Contând în schimb ca opozant al noului vlădică Atanasie Rednic (hirotonit în scaunul
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]
-
existență frământată, aventuroasă și totuși învăluită de discreție. Prin convingeri și profesie s-a îndreptat cu o generozitate de misionar spre oamenii săraci, bolnavi, abrutizați, avântându-se chiar în utopice proiecte de reformare a vieții unor colectivități. În scrierile sale, fidele reprezentări ale mozaicului de întâmplări și moravuri cunoscute, se întâlnea cu una dintre tendințele sfârșitului de secol, ce îndruma scriitorii spre medii ignorate până atunci. A publicat în numeroase periodice, începând cu revista „Contemporanul”, unde între 1884 și 1890 îi
CRASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286478_a_287807]
-
limbă și literatură, utile în aflarea unei orientări comune. B. este un discipol al lui Petru Maior, ceea ce îl determină să se îndepărteze de purismul latinist și să aibă, în general, o atitudine moderată. Tot el recomandă culegerea, cât mai fidelă, de obiceiuri vechi, povestiri, cântece, „frazuri, proverburi și ziceri originale românești”, descântece etc., indicând astfel un program de adunare a creațiilor populare, văzute, herderian, ca însemne ale identității etnice și lingvistice. Cu vremea, scrie și despre muzică și coregrafie, port
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
în manuscris a rămas o piesă de teatru, Floarea morții, care urma să intre în repetiție pe scena Naționalului ieșean. Înainte de a descoperi viața, ca prozator, B. a avut imaginea ei fixată prin grila maeștrilor pe care, într-o admirație fidelă, i-a urmat toată viața: Maupassant, M. Sadoveanu, I. L. Caragiale. Cartea de debut, Chipuri de la mahala, vădea influențe venind din Caragiale. Ele se situează la nivelul cel mai vizibil: în limbajul personajelor, imitat pentru efectul de ridicol hilar, nu ca
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
revelatoare, derulate cu patos evocator, figura monarhului pare să fie, în această scriere, aceea a unui personaj dramatic, marcat lăuntric de o chinuitoare contradicție între firea sa (de om modest, timid, retras) și comportarea impusă de obligațiile de suveran. Discipolă fidelă a lui Chateaubriand, scriitoarea tinde de multe ori să-și învăluie personajele într-o aureolă romantică. Este și cazul eroului titular din Destinul lordului Thomson of Cardington (1932). Prin acumularea detaliilor sugestive, realizată cu un adânc simț al nuanțelor, atașatul
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
Vlad Țepeș și narațiunile germane și rusești asupra lui (1896) -, dar și scrieri legate de relațiile cu alte culturi sau de istorie a vechilor instituții românești. B. rezolvă problema dificilă a transpunerii în românește a textelor vechi, realizând o tălmăcire fidelă, de coloratură arhaică a Letopisețului de când s-a început Țara Moldovei, a Letopisețului de la Putna ș.a. Pentru a stabili însemnătatea istorico-literară a textelor, B. întreprinde o analiză detaliată, urmărind, concomitent, soluționarea unor controversate chestiuni de datare, localizare și paternitate. Dacă
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]