8,147 matches
-
al tatălui meu Începu să-i asigure confortul material. În afară de asigurarea unui vad bun, mai exista o cheie a succesului tatălui meu. O șmecherie sau, În limbajul de azi, o chestie de „firmă“. Frankfurterii de la Ball Park se umflau când fierbeau, dar Hercules Hot Dogs făceau ceva și mai și. Ieșeau din pachet arătând ca niște ca niște crenvurști normali, rozalii ca un uger, dar când se Încingeau se petrecea o transformare uimitoare. Sfârâind pe grătar, crenvurștii se bombau În mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își Întoarse capul și se uită la mine. ― Și mai ai o treabă, Stephanides: să speli putina. Să te cari și să nu te mai prind pe-aici! Și să-ți iei labele de pe sora mea! Deja săream În picioare. Fierbea sângele În mine. Îmi urcase pe șira spinării și-mi trăsese un semnal de alarmă În cap, așa că Într-un acces de furie, l-am pocnit pe Jerome. Era mai mare decât mine, dar Îl prinsesem nepregătit. I-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alegeai unul care se Întâmpla să fie gol. Funcționa o deontologie comunitară. Puștii apăreau acolo sau plecau din tabără tot timpul, mereu alții. Locul era echipat cu toate lucrurile pe care le abandonau: un aragaz de campanie, o oală de fiert macaroane, diverse tacâmuri, pahare de muștar, așternuturi și un disc frisbee fosforescent pe care băieții Îl aruncau de la unii la alții, uneori cooptându-mă și pe mine, ca să fie echipele egale. („Doamne, Lacoste, arunci ca o fată, să mor io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui străbătea ironia, dar așa erau regulile. N-am suficiente Învinuiri contra lui ca să obțin un mandat de arestare. Părea că Îl chema pe Maigret În ajutor, dar acesta nu avu nici o reacție. — Nu-mi place să-l las să fiarbă În suc propriu toată noaptea. Bănuiește că a fost reperat. S-a Întâmplat ceva care l-a Împiedicat să telefoneze. Prezența soției sale la câțiva pași de cabina telefonică mă derutează. Și adăugă, ca un reproș: — Nu spuneți nimic, șefule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
suferința sa. Nici vorbă, stăpâne, se grăbește medicul să-l îmbuneze, dar orice plagă trebuie să se închidă din interior spre exterior. Ceea ce au făcut cei care te-au tratat atunci a fost să pună capacul peste o oală care fierbea. De aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării, învecinat cu Pompeii. Și, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
te mai doare? întreabă plin de compasiune. — Da’ ce-a pățit? se interesează Pusio. — Este un laș! strigă disprețuitor colegul lui. I-e frică să lupte și lanistul a pus biciul pe el. — Nu te mai băga unde nu-ți fierbe oala! intervine cu auto ritate Rufus. Către german: — E doar un boboc, sărmanul, n-a mai apărut niciodată în public. — Da’ eu câte răni am primit până să obțin aceste tesserae? se revoltă Ganymedes. Lovește de câteva ori cu mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
amenajat într-o nișă la exteriorul casei s-a adunat deja întreaga familie. Ca să nu fie auzit, tânărul coboară glasul: — De când ne-a retezat drepturile politice, ne face cadou sarcini administrative... Antonia nu comentează. Își continuă tăcută drumul. Germa nicus fierbe însă. Bombăne înfundat: — Refuz să particip la o astfel de carieră civilă. Mai bine sol dat pe câmpul de luptă, decât sluga lui Augustus. Fără să se oprească din mers, Antonia își admonestează cu tristețe fiul: Dragul meu, mă mâhnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușurat, de parcă i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Poate acum să urmărească în liniște desfășurarea ceremoniei. S-a ajuns la momentul când măruntaiele trebuie pregătite în diferite feluri pentru a fi oferite altarului. O parte dintre ele fierb deja într-o oală plină pe jumătate cu apă. Altele, decupate după o tehnică specială, se perpelesc pe foc, înfipte în țepușe. Tiberius zâmbește furat de amintiri. În copilărie, își ajuta și el tatăl - în calitate de camillus - să oficieze acasă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajutat-o chiar pe Geraldine să scrie despre asta, dar nu am crezut cu adevărat că o să mi se întâmple mie vreodată, dar poate că mă înșel și poate că e sincer nedumerit. ― Păi, ai putea să încerci să-i fierbi. Sau să-i faci în stil italian: să-i dai prin ou și făină și apoi să-i prăjești. ― Ești englezoaică! spune el, luând o poziție mai relaxată. De unde ești? ― Din Londra. ― Bine ai venit în Los Angeles. Ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a lui rouă de plânsori. {EminescuOpI 15} CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÎNIE Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? Brațele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul, Spada ta de sânge dușman fumegând, Și de-asupra idrei fluture
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
parte de îngropăciune. Auzise de la tatăl său că în anii fără rod bătrânii dispăreau dintr-o dată și nimeni nu întreba de ei. Tot toamna avea loc și sărbătoarea Daishiko, atunci când se mâncau mici găluște nesărate înșirate pe iarba sângelui și fierte în oală. În ziua cu pricina, țăranii istoviți de muncă treceau unul după altul să-i ureze samuraiului toate cele bune, mâncau găluștele primite și se întorceau la casele lor. Într-o zi senină sosi porunca pentru clacă despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din temniță, dar acum trei zile a început să vomite și nu s-a mai putut ridica în picioare. Am cerut să ne dea niște leacuri, dar temnicerul ne-a adus doar un vas de pământ cu rădăcini de copac fierte fără măcar să încerce să cheme un doctor. Neavând încotro, eu și Luis Sasada i-am pus părintelui Vasquez pe frunte un ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-mi fie și mie mormânt... Când cade prima zăpadă, oamenii din vale obișnuiesc să facă găluște nesărate, să înfigă în ele câte trei fire de iarba sângelui și să le aducă drept ofrandă lui Buddha. Găluștele de ofrandă se fierb apoi în oală și se mănâncă împreună cu familia. Se spune că la masă acela care scoate cel mai repede gălușca din oală va avea noroc. Și în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu, erau Încă puștile lui și nu și-a mai cumpărat altele vreodată. Nici n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doctorului că apa e fierbinte. Tatăl lui Nick intră-n bucătărie și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick privea cum tatăl său Își freacă mâinile cu săpunul. În timp ce se spăla Îndelung și cu atenție, tatăl vorbea: — Vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe foc și puse ibricul pe grătar. Nu-și mai amintea cum făcea el cafeaua. Își amintea că se certase o dată pe tema asta cu Hopkins, dar nu-și mai amintea ce susținuse atunci. Se hotărî să lase apa să fiarbă. Își aduse aminte că așa o făcea Hopkins. Odată, se certa cu Hopkins pe orice. Deschise o conservă de caise cât aștepta să dea cafeaua-n foc. Îi plăcea să deschidă conserve. O goli Într-o cană de tinichea. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sparge vreun cauciuc o să plece. N-o să-și murdărească el costumul de voiaj. — În fine, nu mă deranjează, atât că nu-mi place cum se-apleacă la viraje. Ieșiserăm dintre păduri. Acum drumul se depărtase de râu și urca. Radiatorul fierbea. Tânărul se uita agitat la aburii și la apa ruginie care ieșeau din radiator. Motorul Începuse să hârâie și Guy apăsa cu ambele picioare pe pedala de viteza-ntâi; mașina urca și urca, apoi se dădea În spate, și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Căci, de la un timp încoace, mama îi dă voie să stea mai mult pe la bucătăria cea mare și - după puteri - s-o ajute. Câte lucruri folositoare a putut învăța Sorina! Cum se face o omletă sau cum se pun la fiert niște ouă, cum se taie pâinea și cum se unge cu gem, magiun sau miere, cum se spală o farfurie, fără să te temi că ai s-o spargi. Iar când treaba în bucătărie e mai grea, iar Sorina nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Alin? Mergi cu atenție, că noi nu ne grăbim. Mai urmeză un deal. Apoi, alte câteva poteci înghețate. În sfârșit se zărește satul. Și tot acolo, casa bunicilor. „Ce bine trebuie să fie la ei! gândește Sorina. Bunica o fi fiert boabe de porumb și acum le îndulcește cu miere” „Ce bine-ar fi să-l găsim pe bunicul acasă! își spune, tot în gând, Alina. Poate, la întoarcere, vine el cu noi. Așa am avea mai mult curaj, dacă am
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să alunec pe canal și mi-e frică, prinde mă. Băiețelul prinde picătura de apă pe o farfurioară. — Îți mulțumesc, Nicule... — De unde știi cum mă cheamă? — Să-ți povestesc... Odată locuiam împreună cu alte picături de apă într-o oală care fierbea pe aragaz. Din cauza căldurii focului, unele picături se prefăceau în aburi. Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa? ai întrebat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Pe fereastra deschisă, aburii fugeau repede afară și se ridicau sus, sus de tot spre soare. În oală rămânea din ce în ce mai puțină apă. — Unde s-a dus apa? ai întrebat-o pe bunica. Ea ți-a arătat cum deasupra apei care fierbe se formează aburi, care se ridică în sus. Prefacută în aburi m-am ridicat și eu din oala aceea. Am trecut pe lângă tine, am ieșit pe fereastră și m-am înalțat spre văzduh. Acolo sus m-am întâlnit cu alte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
este din Sighișoara. Ne-am și împrietenit și-mpreună am construit cel mai minunat castel, cu un turn pe care am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată ca magiunul, pe care-l fierbea bunica în ceaunul ei cel mare. De acuma marea-i neagră, valurile ca de spumă parcă-s căpcăuni cu barbă. Soarele de frica lor s-a ascuns și el în nori. Plouă, plouă, ce furtună! și când tună, bum, bum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei. Erau imuni la ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]