54,757 matches
-
mereu ceva interesant an comportamentul lor și reprezintă cu arta acel ceva. El ne surprinde și la un moment dat chiar ne șochează prin talentul său și nu prin ceea ce crede cu naivitate că ne șochează. Oamenii că jucării stricate Ființele omenești evocate de Dan Lungu și-au pierdut omenescul din cauza promiscuității vieții din cartiere, din cauza blocurilor an care sunt obligate să trăiască, din cauza umilinței la care sunt supuse când fac armata, din cauza lipsei de orizont intelectual și din multe alte
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
Al. Rosetti află an acele zile de propria-i demitere de la direcția "Fundațiilor regale". Doar indispensabilul și mereu loialul Ion Petrovici inventează o mică editură, căreia ai transfera fonduri suficiente pentru punerea sub teascuri a lucrării lui Vianu. Astfel ia ființă "Editură Contemporană", ănainte că, nervos și moral, Vianu să fie pus an mare ăncurcătură. Surmenajul atroce ce marchează, pentru amandoi, ănceputul lui 1942, cu internarea an spital a lui Călinescu și o ușoară hemoptizie la Vianu, ai obligă la un
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
grămadă de personaje care nu rezistă, defel, să nu fie prezente în bătaia luminilor rampei. Pînă una, alta, să pomenim și proliferarea a tot felul de generatii: generația cutare... generația cutare... Ficțiuni. Adevărul e printre noi, laolaltă cu noi. Aceste ființe tinere și înzestrate protestează împotriva învățării matematicii în vederea unor examene, ba își arogă dreptul (prin delegați aleși) de a stabili cum anume să fie prezentată și însușita "Istoria României", iar noul an universitar îl încep printr-o... grevă, după ce au
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
și numai pentru a parcurge întregul eseu al lui Marin Tarangul. Merită.) * Hazardul face ca, după revista sibiana, să le vină rîndul la lectură "caietelor botoșănene" HYPERION nr. 4, unde peste ce titlu dăm? Orgoliul, structura liniștită și neagresiva a ființei mele - asa se definește Ilie Constantin într-un dialog cu Gellu Dorian. Întrebat printre altele cum privește retrospectiv "concurență" să cu Nichita de la începutul anilor '70, cînd critică îi așeza pe același podium, Ilie Constantin răspunde: "O luptă pentru primul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
admirat nespus - știam o mulțime de poeme ale sale pe dinafara! Locul lui natural era în fruntea noastră. În plan intelectual, dacă eu învățăm mult și repede, Nichita Stănescu știuse dinainte!/.../ Am pomenit și orgoliul - structura liniștită și neagresiva a ființei mele. Încă de la debut, important pentru mine a fost să fiu un poet demn de acest nume; nu cu orice preț întîiul, dar nici pierdut în serie. N-am ascuns niciodată că - iluzie, sau nu - mă consider egalul celor mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
a ambelor române este cea erotică. De fiecare dată, protagonistul - intelectual între două vârste, fixat într-un mariaj minat de rutină - trăiește revelația acută a amorului pentru o femeie mult mai tânără. Interesant e că declanșatoarele acestor pasiuni ardente sunt ființe comune, socialmente condamnate la o existență mediocra, lipsită de orizont, alături de copilul pe care și-l cresc singure. Datele lor fizice, deloc de neglijat, sunt și ele similare, până la a părea interșanjabile: blonde, fragile, cu ochi albaștri, corpuri zvelte, învestmântate
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
spune notița, - nu este exact ceea ce se poate numi o femeie interesată sau ăntretinută, dar are o demnitate a ei, că bărbatul să se ruineze pentru ea... Prin natura ei, aceasta blondă, albă și plăpânda este an primul rând o ființă dedata placerilor. Când ea alege un bărbat, nu-i scăpa, căci Diana știe să-i cucerească pe toți cât ai clipi, făcând pe ăngerul romantic sau pe femeia emancipata... Ea - se mai spune - ași ăncoronează carieră printr-o lovitură măiastra
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
calomniata, desi toți cei ce o foarfecă nu spun decât purul adevăr. Și nu se știe dacă d'Arthez, combătăndu-i, apărăndu-si iubita, nu este convins că adversarii spun adevărul; dar, cănd iubești cu adevarat, trebuie să dai un credit nelimitat ființei iubite. E, poate, ce simte ănsăsi prințesa, ăn final, cănd iubirea ce i-o poartă acum scriitorului pare să fi trecut prin probele cele mai aspre sau mai greu de acceptat... D'Arthez e Balzac. Este, putem spune, un soi
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
et fonctionemment de l^inconscient, 1946: "Acest rapel al laturii tenebroase a personalității, a energiei pe care o reprezintă și a rolului ei în pregătirea eroului pentru luptele vieții este o tranziție esențială...". Repetăm, geniul este imanent fiecărei persoane, simbolizînd ființă spirituală (v. Pierre Grimal: Dictionnaire de la mythologie grecque et romaine, 1963). Fiecare om avea un genius al său ale cărui natură și semnificație exactă sînt controversate, afirmă Jean Beaujeu (Leș Grecs et leș Romains, 1967, în colaborare cu J. Defradas
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Vechea Scriptură Îl așteaptă, Îl proclama (profeții sînt heralzii Lui), iar El, la rîndul Său, și-o asumă, o transpune în actualitate. Creația geniului se află în această prestație legată de arhetip. Alt unghi de abordare: geniul reflectă androginul, acea ființă primară, nediferențiata sexual, care ne instiga la creație. Caracterul dramatic al androginiei este astfel surprins de Mircea Eliade: "Omul se simte slab și singur; iar acel ceva, orice nume i-ar da, este puternic și e total (mai precis: totalizat
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Ele pot fi mai mult sau mai putin expresive, vorbitoare sau mute și pentru mine mai mult sau mai putin consistente. Dar ce este de fapt consistentă? O mai mare sau mai mică putere de a gândi, de a cuprinde ființă lucrului în propria ta gândire, în prezentul ei. În niciun caz o însușire a lui, a lucrului. Dar fizionomia, percepția mea despre alt lucru este probabil și propria să percepție despre el însuși, într-un fel oarecare. Ceea ce exprimă el
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Cel putin o parte din lumea "inanimata" ne aparține și gândirea ei nu se deosebește de cea despre oameni. De fapt vorbim despre aceiași gândire care se exercită pe planuri diferite, cu puterea ei din prezentul observației. Lucrurile gândesc despre ființă lor în acest proces perpetuu de perseverare în existența. Reacționează la soarta lor aleasă sau impusă și exprima prin fizionomie ceea ce este deosebit și particular, adică faptul că nu pot cu nimic fi confundate. Posesori ai unui singur mod de
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
fapt încearcă să evite necunoscutul din persoană ta, adică ceva care există împotriva voinței tale. Remodelarea este un act nefiresc pentru că îți lipsește puterea de a te înțelege pe tine, de a fi în stare să treci de la dorința la ființă. Chiar dacă cunoști modul și mișcarea care ar putea exprimă frumosul "personal", efortul acesta exprimă mai degrabă durerea de a nu fi frumos tot timpul decât satisfacția clipei în care printr-o minune și prin efort ai dobândi virtutea asta. Astfel
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
altceva decât dorești și numai grația unei clipe izolate ți-ar putea satisface dorințele tale de "nobil" și "frumos". Acel "altceva" este "străinul" din tine și din lume. El, adversarul permanent al eului tău și-a găsit loc în însăși ființă ta venind de undeva din afara și asta pentru că tu ai rămas pe locul tău încleștat în tine. El vorbește lumii de la fereastra deschisă a obrazului, împotriva voinței tale! Povestește tot, despre secretele tale, care sunt deziluzii și dureri acute sau
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
tarănci coafate, cu unghii făcute cu oja (chiar și la picioare), cu tocuri." Firește, e greu sa ămpărtăsim entuziasmul retoric pentru frumusețea stării de babă, ăn schimb săntem ăntru totul de acord cu discriminările "sexiste" de tipul:"Femeile șanț niște ființe infinit superioare nouă[...] Remarcați că la bărbați eroismul e ăntotdeauna ăncordat și glorios. Și de obicei mediatizat, chiar an epoci an care nu există media[...] Eroismul la femei e atat de cotidian și de natural, ăncăt nici nu mai este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
nu ezită să vorbească din experiența, făcând elogiul obișnuinței, care nu uzează ci adâncește iubirea: "obișnuință e cel mai formidabil afrodisiac. Ea funcționează și târziu de tot, cănd nimica nu se mai poate face[...] De obicei, femeia bătrână este o ființă, care chintesențiază tot ce este feminin. Adică, nu mai e nici atracția trupeasca, nici darul de geneză, nu mai e nimic decât bunătatea inteligenței. Și asta se vede foarte bine mai ales la femeile bătrâne. Și la moșnegi, nici vorbă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
cănd scriitorul a avut aproape revelația posibilităților de a relua unele personaje, si de a le urmări destinul de-a lungul mai multor generații. Vorvorenilor s-au adăugat Cozienii, apoi diverșii Lascari, cativa Negruzzi și o ăntreagă societate aristocratica lua ființă aevea. ăncet, ăncet s-a constituit o vastă rețea de relații umane, creatorul fiind, ăn final, de-a dreptul uimit de soliditatea punților aruncate ăntre 24 de episoade. La apariția Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o stare efectiv
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
bambino!” Acest „bambino”, așa de melodios și de jucăuș, i-a făcut cunoscută energia dulce a limbii italiene și a dat un nume primilor săi ani de viață. Bambino! sonoritate care stă ca un scut în calea declinului fatidic al ființei umane. Bambino! decizia aproape nebunească de a se dedica muzicalității limbilor ca un protest, venit dintr-o dorință, aproape inconștientă, de a nu pierde amintirile copilăriei, de a ține timpul în loc. Tânărul din fața mea a plecat. Pregătesc volumul pentru autograf
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Poetul orădean face parte din randul acelor autori care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice. Veacuri esențiale/ am intrat pe drumul de țară/ printre bețiile ierbii/ la mine an sat...// E o dulce lumină care ma
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
care ăncearcă a integra an mecanismul voit modern al imaginii simțămintele bucolice, reminiscențele agreste. Efectul nu e de contrast, ci de complementaritate. Dacă lirismul fiziologic pe care l-am semnalat oglindește evoluția ființei an sine, lirismul dublu, modern-traditionalist, probează evoluția ființei sociale: " Cerul fardat cu idei/ cu simfonii/ care bat cămpiile cosmice. Veacuri esențiale/ am intrat pe drumul de țară/ printre bețiile ierbii/ la mine an sat...// E o dulce lumină care ma loveste-n rețină/ un bob de sudoare care
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
rămase/ de o parte și de alta a poemului care trece/ dintr-o mana ăntr-alta!" (Ioan mă strigă). Sau sensibila-i raportare la o pisică: "Doamne ce orbitoare e viața silabisita a ăntelegere/ a cuprindere a totul an preajma unei ființe.../ Pisică noastră e surda. Pisică noastră e muta./ Mai deunăzi era chiar moartă an curte!" (Pisică noastră). Sau un acord duios ănchinat cărtitei și cainelui: "Naufragiul premiul/ Marele premiu/ ar putea fi cărtita care ma trezește/ cu săpăturile ei de
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
scăpare a eului an lume și printre oameni", se cuvine a ține seama de ămprejurarea că aceasta singurătate implică o anume comunicare, chiar dacă una dureroasă, traumatizanta, a celor doi factori. Solitudinea nu e decât o nostalgie a lumii ce exclude ființă prin incompatibilitate. Grație simțământului an cauza, lumea capătă o proiecție specială, deformat-idealizatoare, de o distorsionare afectiv-plastică ce divulgă o apropiere măcar difuza. Așadar conceptul de solitudine trebuie ănteles cum grano salis. Nu se află an cauza o excludere totală a
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
strâmbătate a raporturilor cu acesta, o inaderenta ce răzbate dramatic, chiar si an aspectele solidarității intime, ale căldurii morale absolutorii. Până și-n prietenie și an dragoste, continuă autorul Omului fără ănsusiri poetul simte suflul de antipatie care ține fiecare ființă departe de celelalte". Pentru că Henry Miller să pună punctul pe i, precizând că "omul e cu atât mai solitar cu cât e mai ănconjurat de cei din rasa lui". Se află an chestiune, așadar, o solitudine de un tip special
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
rasa lui". Se află an chestiune, așadar, o solitudine de un tip special, deosebită de cea biologică, răspunzând an visul ănalt al unei integrări interzise, echivalent cu un vizionarism moral. an lirica Marianei Marin se frământa această aspirație contrariata a ființei spre lume, care este, ăn esență, singurătatea. Nemulțumită de sine, poeta ăntelege a poza cu inocentă, retusăndu-si chipul pentru a oferi lumii o imagine mai convenabilă: "Te uiți ăntr-o bună zi prostit/ la propria ta viața,/ ai mai retușezi o
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
face abstracție de lume, prin prisma căreia se legitimează, se definește, chiar an actul violent al rupturii, o mimează cameleonic, extrage din sine trăsăturile peisajului abhorat. E un prim moment al repulsiei-atractie care pune an mișcare o atare poezie a ființei ce nu se poate exprima decât an impulsurile sale contradictorii. Ființă recurge la o exteriorizare specială, care țâșnește din interior. ăncearcă "a păcăli" realul, substituindu-i propriile-i metafore, emoții, reflexe, stupefacții, neăndurări, care par a se confundă cu priveliștea
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]