2,105 matches
-
de încălzire prin microunde. Termenul de „triodă” provine din limba greacă: τρίοδος, "tríodos", format din "tri-" (trei) și "hodós" (cale), sensul original fiind locul unde se întâlnesc trei căi (ramuri) de curent. Primul tub electronic, dioda, avea doi electrozi, un filament și anodul. A fost inventată în 1904 de John Ambrose Fleming și a fost folosită ca în aparatele de radio. Primul tub cu trei electrozi a fost unul cu descărcare în vapori de mercur, brevetat la 4 martie 1906 de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
austriacul Robert von Lieben. Independent, în 1906 inginerul american Lee De Forest a inventat tuburi cu trei electrozi, prin adăugarea unui electrod într-o diodă, tuburi numite Audion. Audion este considerată prima triodă. Tubul la care grila era plasată între filament și anod, și care va deveni prototipul triodei, a fost brevetat în 29 ianuarie 1907. La Audion vidul nu era perfect, el mai conținea gaz la presiune scăzută, considerat necesar de De Forest, însă care determina o funcționare neregulată și
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
deveni prototipul triodei, a fost brevetat în 29 ianuarie 1907. La Audion vidul nu era perfect, el mai conținea gaz la presiune scăzută, considerat necesar de De Forest, însă care determina o funcționare neregulată și scurta durata de viață a filamentului. Inventat ca detector, tubul Audion n-a prea fost folosit până în 1912, când a fost observată capacitatea sa de a amplifica semnalele, după care a fost folosit pentru construirea amplificatoarelor și oscilatoarelor pentru aparatele de radio. Diferitele utilizări ca amplificator
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
în locuri unde elementele bazate pe semiconductori au rezultate mai slabe, cum ar fi în etajele de mare putere ale emițătoarelor, la încălzirea prin microunde și la înregistrările sonore de înaltă fidelitate. Triodele au un catod încălzit electric de un filament. În urma încălzirii catodul emite electroni prin emisie termionică. Electronii sunt atrași de anod, aflat la un potențial pozitiv față de catod. Între catod și anod este plasată grila, formată dintr-o plasă prin care electrozii pot trece mai mult sau mai
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
element de comandă al fluxului de electroni prin tub. Electrozii sunt închiși ermetic într-un balon de sticlă vidat, unde presiunea remanentă este foarte mică, de ordinul 10 atm. Schema electrică a unei triode este prezentată în figura alăturată. Deoarece filamentul se poate arde, tubul are o durată de viață limitată. Ca urmare, el este construit ca piesă care poate fi înlocuită, electrozii fiind legați la piciorușe care ies din balon și pot fi inserate într-un soclu. Durata de viață
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
putere de circa 10 000 de ore. Triodele de putere mică au o construcție concentrică, cu grila și anodul ca niște cilindri circulari sau ovali care înconjoară catodul. Catodul este un tub metalic aflat în centru. Prin interiorul lui trece filamentul, format dintr-o spirală de wolfram cu rezistență mare. Filamentul încălzește catodul „la roșu”, adică la 800-1000. Acest sistem, în care filamentul este separat de catod se numește "cu încălzire indirectă". Separarea filamentului de catod permite încălzirea filamentului cu curent
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
mică au o construcție concentrică, cu grila și anodul ca niște cilindri circulari sau ovali care înconjoară catodul. Catodul este un tub metalic aflat în centru. Prin interiorul lui trece filamentul, format dintr-o spirală de wolfram cu rezistență mare. Filamentul încălzește catodul „la roșu”, adică la 800-1000. Acest sistem, în care filamentul este separat de catod se numește "cu încălzire indirectă". Separarea filamentului de catod permite încălzirea filamentului cu curent alternativ, ușor de obținut din sursa de alimentare cu curent
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
circulari sau ovali care înconjoară catodul. Catodul este un tub metalic aflat în centru. Prin interiorul lui trece filamentul, format dintr-o spirală de wolfram cu rezistență mare. Filamentul încălzește catodul „la roșu”, adică la 800-1000. Acest sistem, în care filamentul este separat de catod se numește "cu încălzire indirectă". Separarea filamentului de catod permite încălzirea filamentului cu curent alternativ, ușor de obținut din sursa de alimentare cu curent alternativ a montajului. Însă dacă încălzirea ar fi directă, adică catodul ar
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
aflat în centru. Prin interiorul lui trece filamentul, format dintr-o spirală de wolfram cu rezistență mare. Filamentul încălzește catodul „la roșu”, adică la 800-1000. Acest sistem, în care filamentul este separat de catod se numește "cu încălzire indirectă". Separarea filamentului de catod permite încălzirea filamentului cu curent alternativ, ușor de obținut din sursa de alimentare cu curent alternativ a montajului. Însă dacă încălzirea ar fi directă, adică catodul ar fi chiar filamentul, variația potențialului său față de grilă ar comanda tubul
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
lui trece filamentul, format dintr-o spirală de wolfram cu rezistență mare. Filamentul încălzește catodul „la roșu”, adică la 800-1000. Acest sistem, în care filamentul este separat de catod se numește "cu încălzire indirectă". Separarea filamentului de catod permite încălzirea filamentului cu curent alternativ, ușor de obținut din sursa de alimentare cu curent alternativ a montajului. Însă dacă încălzirea ar fi directă, adică catodul ar fi chiar filamentul, variația potențialului său față de grilă ar comanda tubul cu frecvența sursei, normal de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
de catod se numește "cu încălzire indirectă". Separarea filamentului de catod permite încălzirea filamentului cu curent alternativ, ușor de obținut din sursa de alimentare cu curent alternativ a montajului. Însă dacă încălzirea ar fi directă, adică catodul ar fi chiar filamentul, variația potențialului său față de grilă ar comanda tubul cu frecvența sursei, normal de 50/60 Hz, semnalul util fiind parazitat de un „brum”. Catodul este acoperit cu un amestec de oxizi ai metalelor alcalino-pământoase (calciu, stronțiu, bariu) și thoriu, care
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
Pe o porțiune din partea interioară a balonului se realizează o oglindă prin evaporarea unei mici cantități de bariu, cu rolul de absorbant ("getter") a urmelor de gaz din balon. La triodele de putere mare catodul este „cu încălzire directă”, adică filamentul este chiar catodul, deoarece la puteri mari un catod cu încălzire indirectă nu rezistă. Se folosește un filament de wolfram acoperit cu thoriu. Temperatura de lucru este mai înaltă decât la încălzirea indirectă. Balonul este realizat adesea din ceramică în loc de
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
cu rolul de absorbant ("getter") a urmelor de gaz din balon. La triodele de putere mare catodul este „cu încălzire directă”, adică filamentul este chiar catodul, deoarece la puteri mari un catod cu încălzire indirectă nu rezistă. Se folosește un filament de wolfram acoperit cu thoriu. Temperatura de lucru este mai înaltă decât la încălzirea indirectă. Balonul este realizat adesea din ceramică în loc de sticlă, toate materialele folosite având puncte de topire cât mai ridicate. Tuburile la care anozii disipează puteri mai
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
iar generatoarele în Germania, la firma Siemens-Schucker). Inițial (1908-1909), datorită consumului scăzut generat de prețul ridicat al unui kWh, în locul grupului de rezervă de 420 kW au fost realizate două grupuri de 180 kW. În 1912, după inventarea becului cu filament de wolfram, are loc o creștere a consumului. În acest an dezvoltarea industriei electrice face un pas înainte prin mărirea puterii Uzinei electrice Filaret, instalându-se două noi unități de câte 420 kW. În 1914, la Uzina electrica Filaret, pe lângă
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
sepala posterioară foarte mare, pintenată și petaloidă; din totalul de 5 sepale rămân numai 3 prin nedezvoltare celor 2 sepale anterioare. Corolă dialipetală cu 3-5 petale, petalele laterale sunt concrescute câte 2. Androceul cu 5 stamine episepale, alterne cu petalele, filamentele scurte și anterele concrescute într-un organ care acoperă pistilul ca o căciulă sau o glugă. Gineceul este format din 5 carpele, unite într-un ovar superior cu 5 loji la interior, cu numeroase ovule apotrope și cu un stil
Balsaminacee () [Corola-website/Science/334230_a_335559]
-
la "Pimelea" numai 1-2 stamine), dispuse în 2 cicluri sau rânduri (obdiplostemon), rar într-un ciclu; cele din rândul superior sunt situate în vârful hipantiului, opuse sepalelor, cele din rândul inferior alternează cu cele de sus; antere biloculare, introrse, pe filamente scurte, rar alungite. Gineceu format din 4-5, rar 1-3 sau 8-12 carpele unite, cu ovar superior, afundat în receptaculul tubulos (hipantiu), uneori cu ginofor, 2-4-(5), rar 10-12-locular, în fiecare lojă cu un ovul, axial sau parietal, atârnat în vecinătatea
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
la adult, cu piesele slab chitinizate, nefuncționale, deoarece multe specii adulte nu se hrănesc. Toracele este format din segmente masive homonome, egal dezvoltate, libere. Protoracele este mare, de formă patrulateră. Toracele la unele specii este prevăzut la baza picioarelor cu filamente branhiale simple sau dispuse în tufe. Picioarele sunt deplasate pe marginea toracelui. Aripile plecopterelor sunt mai lungi decât corpul și stau culcate înapoi peste abdomen. Aripile anterioare sunt mai înguste decât cele posterioare. Aripile posterioare sunt mult mai late, prin
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
în zone bine oxigenate, uneori, doar la câțiva centimetri adâncime. Icrele sunt depuse de femelele în mai multe cicluri. După fecundare icrele sunt transportate de curent în jos spre fund și aderă la pietre sau alte elemente ale substratului cu filamentele lor adezive. Icrele rămân atașate de suport până la ecloziune, care are loc în aproximativ 7-10 zile. Specia este afectată de boli virale și paraziți. Dintre paraziți predomină trematodele, cestodele și helminții și diverse specii de fungi. Printre principalii prădători sunt
Porcușor de nisip () [Corola-website/Science/331558_a_332887]
-
Ochii compuși sunt mici sau absenți. La partea posterioară a abdomenului poartă, pe lângă cei doi cerci lungi și puternici, caracteristici, un apendice caudal median între ei, cel putin tot atât de lung cât cercii. Acest apendice caudal median se numește paracerc sau filamentul terminal ("filum terminale"). Cei doi cerci și paracercul servesc la sărit, ca și la colembolele, dar bineînțeles în alt mod. Abdomenul are segmentele complete, în număr de 11 + telsonul, toate fiind dezvoltate la ecloziune (forme epimorfe). Pe partea ventrala a
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
telsonul, toate fiind dezvoltate la ecloziune (forme epimorfe). Pe partea ventrala a abdomenului poartă apendice lamelare: saci coxali și stili scurți, dintre care ultima pereche de stili sunt mai alungiți și puternici. Ei servesc la sărit împreună cu cercii și cu filamentul terminal. Stilii se află pe segmentele abdominale 2-9. "Lepismă" poartă stili pe segmentele 7-9 sau 8-9. Stilii sunt însoțiți de saci coxali, care la lepismatide ("Lepismatidae") lipsesc. Ambele sexe prezintă armatura genitală evidență, femelele totdeauna cu ovipozitor articulat alcătuit din
Tizanure () [Corola-website/Science/332564_a_333893]
-
Districtul Boende, o regiune izolată a provinciei Equateur din Republica Democrată Congo. Virusurile Ebola se numără astăzi printre cei mai virulenți agenții patogeni pentru specia umană. Genurile Ebolavirus și Marburg sunt incluse în familia filoviride (Filoviridae, din latină "filum" = fir, filament), denumită astfel datorită aspectului filamentos al acestor virusuri la microscopul electronic. Asemănările structurii genomului și mecanismele comparabile ale expresiei genetice sugerează că filovirusurile au o origine evoluționistă comună cu familiile Paramyxoviridae (care include virusul rujeolei și virusul urlian) și Rhabdoviridae
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
Republica Populară Chineză, poate infecta oameni, dar nu au fost semnalate până acum cazuri de boală sau deces cauzate de acest virus. Virionii virusurilor Ebola și Marburg la microscopia electronică au o formă unică în lumea virusurilor, cea a unui filament. Cu toate acestea, numeroase configurații, cum ar fi forme în "6", forme circulare, forme în "U" sau în "ac de păr" și forme ramificate sunt frecvent observate atât în culturile de linii celulare, cât și în secțiunile histologice ale organelor
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
în "ac de păr" și forme ramificate sunt frecvent observate atât în culturile de linii celulare, cât și în secțiunile histologice ale organelor infectate. Virusul Marburg are adesea o formă circulară, în timp ce virusul Ebola are mai frecvent o formă de filament lung în formă de "U" sau "6". Virusurile Ebola și Marburg au aproximativ 80 nm (nanometri) în diametru și o lungime variind de la 600 nm până la 1000-1500 nm. Deși virusul Ebola este foarte pleomorf, adesea fiind întâlnite structuri cu lungimi
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
și este constituită din conidiofori subțiri, hialini, cu 3-4 ramificații care ies prin stomate. Conidiile sunt unicelulare, hilaine, ovoidale, de 25-30 x 15-24 µ. Ele germinează numai în prezența picăturilor de apă, formând zoospori (la temperatura de 15C) sau un filament de miceliu în alte condiții. Tuberculii sunt infectați prin intermediul conidiilor care nimeresc în sol fiind spălate de pe organele aeriene. Infectarea tuberculilor are loc prin lenticele, ochiuri sau prin leziuni. Cu cât tuberculii sunt mai aproape de suprafața solului, cu atât ei
Phytophthora infestans () [Corola-website/Science/333688_a_335017]
-
le (Nematocera) (din greaca "nematos" = ață, fir, filament; "keras" = corn, antenă) sau nemocerele (Nemocera) (din greaca "nema" = fir și "keras" = corn) este un subordin de insecte diptere care cuprinde țânțarii și alte insecte asemănătoare. Au antene filiforme, lungi, mai lungi decât capul și toracele, sau cel puțin cât
Nematocere () [Corola-website/Science/332479_a_333808]