5,981 matches
-
, Dan (13.V.1931, București - 14.IV.2008, București), critic și istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Tomescu) și al lui Vasile Grigorescu, funcționar. Urmează Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma în limba și literatura engleză în 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
V.1931, București - 14.IV.2008, București), critic și istoric literar, comparatist și traducător. Este fiul Ecaterinei (n. Tomescu) și al lui Vasile Grigorescu, funcționar. Urmează Colegiul „Sf. Sava” din București (1942-1950), apoi secția de filologie germanică a Facultății de Filologie din cadrul Universității din București, obținând diploma în limba și literatura engleză în 1954. Lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954-1958), muzeograf la Muzeul de Artă al R. S. România (1960-1963) și ca redactor-șef la
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
ca redactor-șef la Editura Meridiane (1963-1968). În 1968 este numit director al Direcției Artelor în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. În paralel, încă din anul 1961, predă la Catedra de literatură universală și comparată a Facultății de Filologie din București, unde va fi titularizat profesor în 1990, fiind și șef de catedră între anii 1980 și 1984 și după 1990. În acest răstimp, în 1969, își susține doctoratul cu teza Shakespeare în cultura română modernă. În 1970-1971 este
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
, Gheorghe (15.IV.1906, Galați - 15.XII.1994, București), istoric literar și traducător. Obține licența magna cum laude la Facultatea de Filologie a Universității din București în 1928 și predă apoi limba latină la licee din Târgoviște, Cluj și București. Conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar „Titu Maiorescu” din capitală, desfășoară aici o activitate didactică meritorie, pentru care în 1966 este distins cu
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
HÂNCU, Andrei (3.VII.1929, Mateuți, j. Orhei), folclorist. Este fiul Olimpiadei și al lui Simion Hâncu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1957) și a obținut doctoratul în filologie (1962) cu teza Balada populară „Miorița”. Din 1962 devine colaborator științific în secția de folcloristică a Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
HÂNCU, Andrei (3.VII.1929, Mateuți, j. Orhei), folclorist. Este fiul Olimpiadei și al lui Simion Hâncu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1957) și a obținut doctoratul în filologie (1962) cu teza Balada populară „Miorița”. Din 1962 devine colaborator științific în secția de folcloristică a Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Publică la „Limbă și literatură moldovenească”, „Revista de etnologie” ș.a. A făcut parte
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
, Ioan (11.II.1917, Sebeș - 1.I.1998, Roma), eseist. Este fiul Rafilei și al lui Iosif Guția. Licențiat al Universității din Cluj (1940), G. se specializează în filologie modernă în Italia, la Universitatea din Cagliari (1941) și la Roma (1942-1945). Este membru al Școlii Române din Roma și profesor de limba română la Facultatea de Științe Politice a Universității „La Sapienza” din Roma (1958-1987). A condus colecția de
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
lui Stelian Iațentiuc; 16.IV.1933, Arbore, j. Suceava - 16.X.1996, București), prozator și poet. G., care se trage dintr-o familie de țărani, a absolvit Liceul Comercial din Suceava (1952), iar după trei ani urmați la Facultatea de Filologie a Universității din București (1952- 1955) a făcut, ca bursier, studii de slavistică (1955-1959) la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev. Lector la Catedra de literatură ucraineană a Facultății de Limbi Slave a Universității bucureștene, este autorul unui curs de istoria
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
particulare de latină și elină din banii de buzunar). Va absolvi Liceul „Dimitrie Cantemir” din București în 1944 și va urma în paralel dreptul și literele, luându-și licența în ambele domenii în 1948 (cu mențiunea magna cum laude pentru filologie clasică). Angajat în învățământul universitar, din pricina originii sociale ca și a atitudinii sale politice este dat afară din facultate în 1952, rămânând o vreme șomer. Spre sfârșitul anilor ’50 va fi cercetător la Institutul de Arheologie din București, dar în urma
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
în orașul natal, la Academia Mihăileană, absolvind, în 1837, clasa de filosofie a lui Eftimie Murgu. În același an este numit profesor pentru clasele începătoare. În 1845 i se încredințează Catedra de filosofie de la Academia Mihăileană, urmând să mai predea filologia română, retorica, poetica și mitologia. Partizan al reformelor moderate, nu participă la mișcarea revoluționară de la 1848. G., care a fost, din 1849, cel dintâi bibliotecar al Academiei Mihăilene, a mai îndeplinit funcțiile de inspector, director al Departamentului I al școlilor
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
HANȚĂ, Alec (16.VI.1931, Soveja, j. Vrancea - 31.I.2008, București), critic și istoric literar. Este fiul Marinei (n. Oprea) și al lui Nicolae Hanță, țărani. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1955), devine preparator la Catedra de istoria literaturii române, promovând toate treptele didactice până la gradul de profesor universitar. În anul 1963 a efectuat un stagiu de specializare în domeniul literaturilor medievale la Universitatea din Rennes (Franța
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
literaturilor medievale la Universitatea din Rennes (Franța), sub îndrumarea profesorului Charles Foulon. A funcționat ca lector de limba, literatura, istoria și civilizația poporului român în Franța, la Toulouse (1964-1966) și la Montpellier (1968-1969). În 1970 obține titlul de doctor în filologie, cu teza Idei și forme literare la români (până la Titu Maiorescu). A fost decan al Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea din București. A debutat în revista „Tânărul scriitor” (1956), colaborând, în continuare, la „Amfiteatru”, „Analele Universității București
HANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287411_a_288740]
-
, Irena (12.VIII.1933, Grudzia¸dz, Polonia), traducătoare poloneză. Născută într-o familie de juriști, H. urmează Facultatea de Filologie la Universitatea „C. I. Parhon” din București, ca bursieră a statului polon, trecându-și examenul de diplomă în 1956, cu o lucrare de istorie a literaturii române. Angajată ca traducătoare-corespondentă la Agerpres, se înscrie la aspirantură, susținând în 1963 teza
HARASIMOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
Este fiul Ioanei (n. Dobre) și al lui Dumitru Guțan, țărani. Urmează școala primară în comuna natală (1946-1953), liceul la Balș (1953-1956), iar cursurile universitare la București, în cadrul Facultății de Limba și Literatura Română (1958-1963). În 1979 devine doctor în filologie, cu teza Simbolurile operei lui Tudor Arghezi. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la liceul din Tălmaciu (1963-1968) și la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu (1968-1971). Ulterior este asistent universitar și lector la Facultatea de Filologie din Sibiu
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
doctor în filologie, cu teza Simbolurile operei lui Tudor Arghezi. Funcționează ca profesor de limba și literatura română la liceul din Tălmaciu (1963-1968) și la Liceul „Octavian Goga” din Sibiu (1968-1971). Ulterior este asistent universitar și lector la Facultatea de Filologie din Sibiu (1971-1987), iar după desființarea acesteia funcționează ca profesor de gimnaziu. După 1990 este conferențiar și profesor (din 1995) la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu (între 1994 și 1996, șef de catedră, iar
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
literară”, „Roza”, „Gândirea”, în al cărei ultim număr, din iulie 1944, G. încheie, cu Balada omului însingurat, prima etapă a creației sale literare. În perioada preelectorală din 1946 semnează în „Dreptatea”, cu pseudonimul Zadig, poezii satirice. Licențiat în filosofie și filologie modernă al Universității din București (1948), urmează, o vreme, cursurile Institutului Teologic din capitală și activează în organizația ortodoxă Oastea Domnului, care urmărea, în condițiile noului regim, să mențină spiritul religios al românilor. Organizația fiind desființată oficial în 1949, G.
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
ani (1951-1953), Liceul „Gh. Barițiu”, continuând învățătura la liceul din Gherla (1953-1955). Angajat ca funcționar la Gherla, trece, în clasa a X-a, la secția fără frecvență a liceului din Dej. În toamna anului 1957 devine student la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Începe să scrie și să publice poezii. Cunoaște personalități ale vieții universitare și literare din oraș (Iosif Pervain, A.E. Baconsky, Leon Baconsky, D. R. Popescu ș.a.) De asemenea, îi întâlnește pe Ion Agârbiceanu și pe
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
1987, Cluj-Napoca), poet. Este fiul Rozaliei (n. Oltean) și al lui George Gurghianu, țărani. Absolvent, în anul 1945, al Școlii Normale din Blaj, lucrează trei ani ca învățător în satul natal, iar între 1948 și 1952 urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. Din 1959 până la moartea sa, este redactor-șef adjunct la revista „Steaua”, unde, mai ales în deceniul șapte, alături de A.E. Baconsky, Victor Felea și Aurel Rău, duce o semnificativă bătălie pentru recuperarea criteriului estetic în
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
sub patronajul Societății, revista „Limbă și literatură română pentru elevi”, pe care o conduce până în 1996, fiind în același timp și redactor-șef al publicațiilor „Limbă și literatură” și „Buletinul Societății de Științe Filologice”. În 1968 își ia doctoratul în filologie cu teza Sămănătorismul (Geneză, ideologie, reprezentanți). Colaborează, în afara publicațiilor pe care le conduce, la „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „România literară”, „Tribuna învățământului” ș.a. Debutează cu volumul De la tiparnița lui Macarie la Combinatul Poligrafic (1959), un scurt istoric al
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
HÂRLAV, Constantin (14.V.1950, Bilbor, j. Harghita), critic și istoric literar, editor. Este fiul Elenei (n. Tofan) și al lui Gheorghe Hârlav, țărani. După Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie, secția română-italiană, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1973). Este redactor la „Muguri”, revista elevilor din Liceul „Andrei Șaguna”, redactor și secretar general de redacție la revista „Echinox” (1971-1973), redactor-șef (1975-1977) și secretar general de redacție la „Napoca universitară”. Devine
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
, Grigore (27.IX.1933, Târgu Bujor - 13.II.1985, București), poet. Fiu de țărani, termină liceul în localitatea natală. În 1952 intră la Institutul de Teatru din București, de unde este exmatriculat după un an, urmând apoi cursurile Facultății de Filologie (1955-1960). După absolvire lucrează mai întâi în redacția ziarului „Drum nou” din Galați (1961-1962). Devine apoi redactor la „Gazeta literară” și la „Luceafărul”. Ca poet, a debutat în 1950, în revista „Tânărul scriitor”. Prima carte, Autoportret în august, apărută în
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
GROȘAN, Ioan (3.X.1954, Satulung, j. Maramureș), prozator, eseist și dramaturg. Este fiul Adelinei (n. Lupean), învățătoare, și al lui Gheorghe Groșan, funcționar. A absolvit în 1973 Liceul „Gh. Șincai” din Baia Mare, iar în 1978, Facultatea de Filologie a Universității din Cluj-Napoca, cu o lucrare de licență având un titlu premonitoriu pentru viitoarea sa formulă de proză: Filmul și literatura română. A făcut parte din grupul de scriitori tineri școliți de revista „Echinox” (al cărei secretar de redacție
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
în țară, păstrate cu pioșenie și nu o dată folosite. Moștenind și transmițând spiritul iscoditor, înflăcărat și bizar, frenezia și orgoliul creației, obsesia celebrității, aplecarea spre exagerare și mistificare, H. este un cărturar care explorează domenii variate - botanică, drept, filosofie, istorie, filologie, folcloristică, literatură -, fără a reuși să-și ducă la capăt proiectele. Majoritatea lucrărilor sunt scrise în limba rusă, dar izvorăsc din conștiința apartenenței și contribuției la cultura românească. Cea mai statornică preocupare este lectura, din diferite unghiuri, a istoriei și
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
volum ce selectează o parte din lucrările mai vechi, la care se adaugă noile contribuții, dar acesta va fi editat postum: Studii de istorie literară (1970). Lucrările elaborate în anii studenției relevă o temeinică pregătire științifică, dar și ezitarea între filologie și istorie literară; ulterior, H. optează pentru cea din urmă. Într-un articol din 1906 asupra unei cărți a lui Gh. Alexici, el punctează just problemele istoriei literaturii române, amintind în treacăt și discuțiile privitoare la principiile și metodele disciplinei
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
HĂULICĂ, Dan (7.II.1932, Iași), eseist. Este fiul Lucreției (n. Pascalide) și al lui Nicolae Hăulică, funcționar. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din Iași, a făcut studii de istoria artei la București, devenind cadru universitar la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București. Din 1971 este redactor-șef al revistei „Secolul 20”. În 1981 a fost ales președinte al
HAULICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]