2,868 matches
-
Omul, care nu avea o statură mai înaltă ca un copilandru, își ținea capul vag dat pe spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat de mare în raport cu trupul firav al tribunului îl privea în extaz, păstrând doar o eșarfă peste coapse, dar uitând, în culmea admirației, să-și acopere sânii. Nu scrie ? întrebă Fandarac, cu aerul că nu-și mai pusese problema asta până acum. Sub lumina lunii, bronzul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te lăsau să bănuiești o privire întunecată, sporită de rădăcina puternică a nasului acvilin. Părul negru curgea moale, de o parte și de alta a feței, ca urma lăsată de o bidinea groasă, apăsată de la creștet spre tâmple. Îl credem firav, cu umerii aduși, dar nu face niciun efort să și-i îndrepte. Numai fruntea îi rămâne înaltă, iar capul ușor dat pe spate, pentru ca ochii, îndărătul pleoapelor căzute, să lase totuși senzația că privesc, pe direcția celui de-al treilea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alb, îl mângâie cu podul palmei, până când, trezindu-se, dădu la iveală un căpșor care, pe jumătate orb, adulmecă aerul. Se aplecă atât cât putu peste gard și lăsă ghemotocul să cadă. Apoi privi cum dintr-însul ies niște proptele firave și lăbuțele de cățel o pornesc, cu un mers clătinat, spre pragul ușii și se încovrigă, scâncind, pe covorașul de la intrare. În acest fel, povestea noastră se reînfiripă, chiar înainte să fi început. Și tot din acest motiv, bărbatul își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște pâlnii, vărsaseră, de-a valma, vocile în trupul lui firav, făcându-le să se lovească de marginile încheiate prea din scurt. — Am plecat, îi anunță Golea. A venit Farmacistu’ din Germania. Să auzim ce mai zice. Și vezi c-am adus niște saci, pune-i bine. O să facă rost băieții
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avea și un gust nou, ciudat, parcă ar fi fost petale pisate de flori de primăvară. Povestea începea cu propoziții lungi, leneșe, care, după două-trei pagini, începură să se legene. Literele se alungeau, începuturile încolțeau, crescând neînchipuit, ca niște tulpini firave, apoi cât niște trunchiuri, cu scoarța încrustată. Florile strivite erau ale unui cais ori ale unui migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii sleiți abia dacă-i puteau umple scobitura pieptului. Gura era însă neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă ca să poată trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ține granița dintre tărâmuri. Buzele roșii îi zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căzătura, când armăsarul îl scutură din șa, fu pe măsură. Veni, apoi, Bunelu. Își dădu ochii peste cap, avea în loc de pupile două pietre albe de râu, precum statuile bătrânilor greci. Lângă el răsări, ca din pământ, Magdalena. Cu silueta ei firavă, aplecată, cu mâna lui odihnindu-i-se pe umăr, părea un copil și așa avea să rămână până la sfârșit, căci nu va avea prilejul să îmbătrânească. Bunelu întinse mâna cealaltă, implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
caracterologică și spre umanitatea canonică"... Dinu PILLAT, Itinerarii istorico-literare, București, Ed. Minerva, 1978, p. 280-281. În Bietul Ioanide (1953), complexiunea lui Pomponescu, față de toate celelalte personaje ale romanului, vine din antipatia creator disimulată a aceluiași autor pentru eroul său. La fel de firave uman, concepute tot atât de unilateral, mai diferențiat însă și mai subtil comice (deoarece situațiile comice sunt aici mai diversificale), personajele din Bietul Ioanide au o substanțialitate conferită de însuși mediul intelectual căruia îi aparțin. Superiori primitivilor din Enigma Otiliei, eroii din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu mai e nimic de făcut, întrebarea "ce e de făcut?" se pune, înseamnă că este totuși ceva de făcut. Înseamnă că se pare că nu mai e nimic de făcut, înseamnă că am renunțat prea devreme, înseamnă că ceva firav, ascuns, neînsemnat, ceva care pesemne că nici nu are aparența facerii - mai este de făcut. Ceva modest, ceva palid, ceva nespectaculos, ceva care ne-a scăpat din vedere tocmai pentru că era atât de neînsemnat, ceva la care lumea nu se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
neclintitului centru, ci însuși centrul trăit ca mister și ca dramă a sentimentului autentic. Orice sentiment autentic se desfășoară ca dramă. Prea delicat pentru noi, el poate să se destrame în urzeala calculelor menite să apere liniștea lui "aici"; prea firavi pentru el, el poate să ne destrame, neputincioși cum sîntem să-l adăpostim până la capăt în noi. Nimeni nu poartă până la capăt povara darului venit de sus. De-abia l-am dobândit și, temîndu-ne că l-am pierde, am vrea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
incursiune în istoria semnificației lui Aristotel pentru destinul celor mari de la Renaștere până astăzi. Punctul doi, filozofia esopică, filozofia celor care au filozofat din resentiment, a bolnavilor și malformaților din istoria filozofiei. "Pînă și Aristotel avea ulcer și era mai firav, și Platon, la bătrânețe, venea acasă plângând din pricina răutăților sale filozofice. Marii esopici ai filozofiei sânt însă Malebranche, Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche, Sartre și Jaspers, cred, din lectura Autobiografiei căruia mi-a și venit ideea unui esopism existent în istoria filozofiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
această imagine este împinsă la limită, oarecum "idealizată", pentru că dacă toate aceste relee culturale ar fi integral și definitiv atinse, răul ar obține puritatea de cristal a lumii basmelor. Ceea ce este încă viață, sănătate, valoare se instituie însă mereu agonic, firav, uneori aleatoriu, alteori prin fente și manevre excesive sau, pur și simplu, frizând nebunia - nebunia firescului. 10 octombrie 1980 Orice carte, o dată născută, ascunde în ea propria ei rețetă. Poți deveni autor de îndată ce ai aflat acest lucru; poți deveni adică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu disperare crescândă apropierea secerătorilor. Îmi amintesc, de asemenea, că îmi era rușine să plâng și aș fi vrut ca mama să nu își dea seama ce se întîmplă cu mine. De aceea, în clipa în care a rupt zăgazurile firavei mele voințe, ieșind la suprafață într-o cascadă de sughițuri și cu o violență neprevestită de nimic, plânsul meu a luat-o prin surprindere. Ființa mea se prăvălise pur și simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca toți cei care se complac în a da o imagine a interbelicului dominat de ideologia extremei drepte să citească notele Gabrielei Omăt pentru ca să vadă cum arăta epoca. Recent, în 22, până și Alina Mungiu, vrând să arate cât de firavă era intelectualitatea democratică la noi, se rezumă să-i citeze pe Stahl și Golopenția, personaje foarte brave, dar de rang secund. Dar unde sânt Lovinescu, Zarifopol, Zeletin? Pur și simplu omiși. Iar din generația mai tânără Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bursiere au cunoscut o cădere drastică la nivelul anului 2008, urmate de un reviriment relativ la nivelul anului 2009. În consecință, valoarea de piață a multor companii s-a redus dramatic în anul 2008, pe când revirimentul din 2009 a fost doar firav, de cele mai multe ori el neavând o dinamică stabilă. Din aceste motive, aplicarea unor metode econometrice care fac apel la modelul CAPM trebuie făcută cu o atenție deosebită. Reacția pieței este evidentă, dar modelarea ei este dificil de pus în ecuații
PERFORMANŢA GRUPURILOR. Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
apucați-o-n palma toată!”130 Devine un povățuitor direct al femeilor, vizând situații concrete pentru care oferă alternative de viață: femeii puternice fizic îi recomandă o atitudine defensivă în fața agresiunilor verbale ale unui soț ce se dorește autoritar, celei firave îi prescrie un atac verbal, care poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face naratorul chaucerian unui preot modest, dintr-un târg obscur, vine să sublinieze că resurse de puritate mai există, ele trebuiau doar descoperite și cultivate. Acesta era învățat, sărac, de o modestie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum apare portretizată în Legenda femeilor virtuoase, pentru că reprezintă un simbol al obedienței, al acceptării supremației masculine, al abordării tăcerii. Donna demonicata va fi mult mai vulcanică, mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
societatea care restricționează prin legi și cutume menite să ofere imaginea unei respectabilități necesare.1053 În această societate patriarhală cei doi scriitori atrag atenția asupra nebănuitelor valențe ale principiului feminin, se convertesc în veritabili filogini, chiar dacă notele ironice mai ascund firave urme de misoginism. Aspectele antifeministe pe care le am evidențiat în scrierile lor nu fac decât să contureze un portret mult mai credibil, mai autentic a ceea ce reprezintă feminitatea. Dacă ar fi fost totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i mai puțin adevărat căavem totuși pretenția ca vocea și cuvintele ei să fie Întru câtva asemănătoare cu declamațiile care se aud la teatru, În apropiere de altarul lui Dionysos. Mai pretindem să nu fie neplăcute la auz, nici prea firave. Se mai cere ca vorbirea ei să păstreze cadența ritmului În armonie cu amploarea și modulațiile vocii, folosind figuri de stil acompaniate de sunetele flautului. 23. Dacă astfel de condiții sunt Îndeplinite, ce-aș putea spune despre Pythiile de altădată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și de zel, dar stau și mă Întreb dacă nu cumva argumentele aduse de el nu se nimicesc unele pe altele. Aduce argumentul că cele cinci corpuri despre care vorbește nu se alcătuiesc concomitent. După părerea lui, corpul cel mai firav, a cărui componență necesită un efort minim, există cu prioritate. Pe deasupra, ca un al doilea principiu care s-ar putea ivi din primul, și nu l-ar contrazice, el presupune că nu Întreaga materie scoate la iveală mai Întâi corpul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
părintele lor. Mărturisesc că n-am fost niciodată mai fericit și mai stăpân pe munca mea de învățător, ca în momentul când, prin anul 1958, la clasă fiind, un copil de vreo 7-8 anișori, cu mânuța ridicată cu două degete firave, dorind să răspundă la lecții, a exclamat: „tată, tată!”. În clasă s-a așternut o liniște deplină și zeci de perechi de ochi s- au îndreptat spre Adrian - așa îl chema. Mi- am dat seama imediat de situația creată și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
apucați-o-n palma toată!”130 Devine un povățuitor direct al femeilor, vizând situații concrete pentru care oferă alternative de viață: femeii puternice fizic îi recomandă o atitudine defensivă în fața agresiunilor verbale ale unui soț ce se dorește autoritar, celei firave îi prescrie un atac verbal, care poate fi la fel de eficient și la fel de dur împotriva dominației masculine, celor frumoase le îngăduie expunerea publică spre o admirație generală, iar urâtelor, risipa și flirtul, și toate acestea numai spre a-i tulbura pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face naratorul chaucerian unui preot modest, dintr-un târg obscur, vine să sublinieze că resurse de puritate mai există, ele trebuiau doar descoperite și cultivate. Acesta era învățat, sărac, de o modestie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]