119,707 matches
-
funcție de individualizare. Cum multe din exemplele mai vechi înregistrate în DA pentru cogeamite (ditai și ditamai se găsesc în partea de dicționar încă nepublicată) apar cu substantivele nearticulate sau cu articol nehotărît - coșcogea buchet (Alecsandri) o cogemite mămăligă (Gane), cojgogea fiu de bei (I. Negruzzi), coșcogea gligan (Vlahuță), gogeamite casă (Brătescu-Voinești) - ba chiar și în postpunere - fete mari coșcogea (Alecsandri); o vulpe coșcogea (Contemporanul), ajungem la concluzia că în acest caz s-a accentuat cu timpul comportamentul atipic al unor adjective
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
ciudat, că, în 1938, Stelian Popescu îl numește pe Fîntîneru redactor-șef la a treia serie a Universului literar (mai trecuseră pe acolo, în același post, Camil Petrescu și Perpessicius). Va rămîne aici pînă în 1941 (cînd îi ia locul fiul patronului, Victor Popescu). Fîntîneru, cîtă vreme a deținut demnitatea de redactor-șef al revistei, a fost și cronicarul ei literar, scriind o cronică sagace, dreaptă, dar o vreme, cum i-a reproșat Șerban Cioculescu, prea aplecată spre teologal. Aici fiind
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
noi înșine. Cioran era covârșit de rușine, aplecat cu tot trupul său firav și viguros sub povara unei neînțelegeri, a unei vini neexprimate, a unei teribile și false fundături a istoriei, oh, istoria acestui secol bântuită de atâtea false perspective! Fiu de preot ardelean, Cioran, în dureroasa-i sensibilitate poetică prost mascată de cinismul său decorativ, provocator și naiv ca o pâlnie de crin voia - și reușea! - să sufere și să-și asume întreaga suferință a neamului său; niciodată o vină
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
una din replicile filmului, pe care Kieslowski trebuie s-o fi scris cu mare plăcere). Azi, filmul poate fi citit ca o mereu actuală parabolă a intoleranței. Premiul pentru regie i-a revenit unui tînăr croat, Vinko Bresan (n. l964, fiul scriitorului Ivo Bresan), pentru Mareșalul. O comedie savuroasă în acreala ei, plasată azi, într-o insulă patriarhală din Adriatica, unde se zvonește că ar bîntui fantoma mareșalului Tito; drept care toți bătrîneii comuniști nostalgici din vechea gardă se trezesc din letargie
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Interesant și instructiv prezentat e episodul Ateneului Cultural băcăuan (1925-1928) de care s-a ocupat mai mult Gr. Tăbăcaru, celălalt conducător decît poetul nostru și a venit apoi, în 1918, căsătoria cu Agatha Grigorescu (după ce poetul avusese, mai înainte, un fiu natural, nerecunoscut legal). Agatha e bine considerată de biograf "o ambițioasă fără scrupule". Dar pe soți îi apropia nu atracția sau averea ci poezia. Soția, mai tînără cu 14 ani decît marele poet, a luat, de la început, comanda cuplului, protejîndu-l
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
apărîndu-l pe Bacovia, rezolvîndu-i, prin stăruința ei ambițioasă, toate cîte se cereau soluționate într-o căsnicie în care soțul era un abulic cam dezaxat și băutor de nădejde. Au conceput și un băiat, pe Gabriel. Și cine vedea mama și fiul, cum erau și cum se comportau, realizau, instantaneu, drama lui Bacovia. Dar ea, Agatha, arivistă și bătăios răzbătătoare, și-a transformat viața în cauza existenței lui Bacovia. Dl. Constantin Călin a scris o carte bună, informată pînă la infinitul mic
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
mai puțin evidente. O primă observație: romanul nu conține decît un personaj de sex masculin, Kikuji. Tatăl său i-a lăsat drept moștenire, pe lîngă bunurile materiale, o rețea de încurcături sentimentale: două foste amante (Ota și Chikako) își revendică fiul fostului iubit, fiecare în stil propriu (Chikako intră în rolul unei mame cicălitoare, posesive; Ota îi devine amantă). Complexitatea psihologică a situației este redată perfect prin intermediul unor "analize" asemănătoare cu cele din proza occidentală. Așadar, un bărbat și cîteva femei
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
altui mare Stanca, Radu, și se corectează în chip decisiv un articol de dicționar, singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează doar că Dominic Stanca e fiul unui medic, a practicat actoria, a scris povestiri, versuri și teatru, pastișînd "în linia lui Păstorel Teodoreanu", cum se spune în dicționarul lui Marian Popa, apărut la sfîrșitul anilor '70; se mai vorbește acolo despre stil cronicăresc, erotism auster și
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
într-un seif din Elveția, unde au stat cîteva decenii bune. Mama d-nei Christina Zarifopol-Illias, prietenă bună cu strănepoata Veronicăi, a depus infinite stăruințe pentru restituirea acestui fond epsitolar extraordinar. Pînă la urmă, s-a lăsat convinsă. Mai ales că fiii săi (doi la număr) se consideră italieni, nemaiștiind românește. Se pierdea, în acest fel fatal, interesul (în familie) pentru acest tezaur documentar. Încît, probabil și din cauza aceasta, strănepoata Veronicăi s-a lăsat înduplecată pentru a se restitui literaturii și culturii
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
cuvintelor/ E amurgul cel mai nimerit pentru dragoste" (Distanțe). O atare amnezie voită e însă un semnal în răspăr al unei memorii pe care artistul e nevoit a o lua în considerare: "Stai în fața mea. Meridianul zero se tînguie" (Întoarcerea fiului). Oricum, materia din care se confecționează extravaganțele e una comun umană, e viața însăși supuse unei radicale reciclări, însă fără a-și pierde semnalele inițiale. S-ar putea zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme dintr-un
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
haina lor în care se strecoară vînători/ răufăcătorii disperării/ farmecul lor Fii liniștită nu este farmecul tău/ alunecînd prin tăieturile grozave/ prin golurile de aer mulțumite ca gurile canalelor de aur/ capetele mele/ de diavol de ocnaș de ucigaș de fiu rătăcitor/ mă părăsesc/ și ierburile de pe pămînt ascund feline fără cap/ și revoluții tunse bănci distruse/ avioane libelule dulci pentru o seară și pentru o singură femeie oarbă/ acestei inimi i-ar trebui o lungă și frumoasă gură/ acestei lumi
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
partenerii săi de discuție, Michael Heim construiește un colage fascinant compus din narațiuni personale (cu personaje memorabile, precum bunicii săi unguri, tatăl, patiser celebru între războaie, cu școala făcută la Viena, mama, o femeie frumoasă și inteligentă, pasionată ca și fiul ei de literatură, dar care nu ajunge să se împlinească profesional deoarece trăiește într-o lume care domesticește femeile, America jumătății de secol), evocări ale personalităților pe care le-a cunoscut (Hrabal, Roman Jakobson, Danilo Kis), comentarii despre America de
O hagiografie modernă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16972_a_18297]
-
în chip de preț, mențiunea atrăgătoare: "Prețul acestei cărți după inima omului și după iubirea lui Cilibi Moise". Broșurelele s-au risipit și se găseau arareori. Este meritul cărturarului Moses Schwarzfeld care, în 1899, după multe osteneli, (ajutat și de fiul lui Cilibi Moise) reușise să adune opera lui Cilibi și să o publice într-o ediție rotundă (lipsindu-i doar cărticica din 1864) cu titlul Pildele și apropourile lui Cilibi Moise. I-a închipuit, din informații culese cu migală, și
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
Cineva este în plus, recăsătoria, sau fantasma recăsătoriei (adică a transformării mamei în mamă rea, în mașteră) pretextează gelozia acestei maștere care vede cum crește o fată mai frumoasă decît ea. Sentimentul de concurență atrage un conflict, gelozia surorilor, concurența fiului cu tatăl, gelozia mamei care, fără să fi citit neapărat pe Hegel, știe că de regulă copiii sînt moartea părinților. De unde alungarea, expulzarea, abandonul, plecarea însoțită uneori de o sarcină imposibilă impusă ființei lipsită de mijloace. Mama vitregă ca figură
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Manuela: Eu, ce? Esteban: Ai fi în stare să te prostituezi pentru mine? Manuela îl privește fix, foarte serioasă. Tonul ei devine grav. Manuela: Eu am fost deja în stare să fac orice pentru tine (blîndă, conciliantă). Mănîncă! Mama și fiul mănîncă în liniște, cu ochii pe ecranul televizorului. 2 și 3 - Televizor , living Manuela. Interior. Noapte. O scenă cu Eva, pe ecranul televizorului, dublată în spaniolă. Se respectă acel tip de sunet distant, care nu are niciodată aerul că iese
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
supraveghează scrisul adolescentului. Deasupra ei apar celelalte personaje, Nina Cruz și Mario del Toro, ca și titlul piesei, Un tramvai numit dorință, de Tennessee Williams. Fața lui Blanche acoperă toată fațada. Apare Manuela. Se plimbă prin fața teatrului, căutîndu-și, cu privirea, fiul. Esteban o vede și continuă să scrie în carnetul lui. De acolo de unde se găsește el, ai impresia că Manuela se plimbă pe figura lui Blanche, făcînd corp comun cu ea. Noaptea se anunță ploioasă, și Manuela s-a îmbrăcat
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
opțiunea sa politică: " Este oarecum de mirare cum un poet talentat și un om de cultură [...] a subscris de îndată la comunism, cântându-l pe Stalin în versuri dintre cele mai proaste [...] și să compună șsic!ț un kilometric poem, Fiul patriei, odată cu nenumărate ode închinate partidului și lui Ceaușescu până aproape de anul morții, survenită cu câteva luni înainte de spectaculoasa prăbușire a acestuia din decembrie 1989." Aceste revizuiri n-ar fi însă lucrul cel mai grav. în fond, autorul chiar avea
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
rînjetelor noastre. cu deosebită plăcere îi/ recompuneam noi gura din cîteva rotunde/ măiestre silabe pînă cînd și rujul ei saliva de/ plăcere - de măsura lungimilor noastre./ pînă cînd diminețile aprindeu istoviri/ albastre pe la adevărații arnoteni.// și - din chiar acel moment - fiii telegrafului/ s-au preacurvit în vreo două-trei limbi/ moarte" (pulpenisula șvorba lui pirguț). E o zbenguială dizgrațioasă de verbe și atît. Dar ceea ce dă gust picant acestui discurs este forma aparte a sociabilității lui Paul Vinicius pe care o reprezintă
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
se contaminează de fapt de o iubire care le conține pe toate celelalte din roman: pe a lui Oki pentru Otoko, pe a lui Otoko pentru Oki, pe a soției lui Oki, Fumiko, pentru bărbatul ei, chiar și pe a fiului pentru părinții săi, Oki și Fumiko. În final ea este cea care piere, consumată de aceste iubiri suprapuse, care se contestă și se generează reciproc. Există, totuși, ceva care scapă înțelegerii mele în acest roman, ceva care mi se pare
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
de subțire. Ochii săi albaștri priveau aiuriți în jur. Zîmbea în neștire și zîmbetul lui inocent demonstra că era departe de a realiza grozăvia ce o făptuise și pentru care se adunase atîta lume... - Acest elev, tuna directorul Iordache, este fiu și nepot de chiabur. Crescut într-un mediu nesănătos, dușmănos față de orînduirea noastră, l-a citit pe Mark Twain și, lăsîndu-se influențat de haimanalele capitaliste numite Tom Sawyer și Huckleberry Finn, a încercat să destabilizeze școala și unitatea noastră de
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
următorul răspuns: Problema ridicată [...] mi s-a pus și mie, după semnalarea de către D. Bălăeț, în 1972, a romanului anonim Catastihul amorului și La gura sobei, atribuit de el lui Radu Ionescu. Reluată și amplificată în monografia Radu Ionescu, un fiu al fantasiei (1985), demonstrația mi se pare fragilă. Ni se vorbește despre un "registru larg de apropieri de ordin biografic, ideologic și stilistic", dar, în fond, la ce se reduc acestea? La semnalarea faptului că, "în intimitatea sa, Radu Ionescu
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
de vedere logic, pe oarecare; nu e vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e, de altfel repetată ceva mai departe, cănd Babă își evocă fiul mort: "Un fiu oarecare, vestit în mulțime/ Prin luptele sale"... - deci, și el notoriu (vestit), iar nu anonim. Versul scurt al celor 6 strofe din partea a doua a poemului transmite plăcerea de a rosti în rime, pe ritmuri strânse. Și
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pe oarecare; nu e vorba de un ins anonim sau fără importanță (un "oarecare"), ci de Mihnea însuși, "tiranul" ce ne va fi divulgat îndelung. Eroarea e, de altfel repetată ceva mai departe, cănd Babă își evocă fiul mort: "Un fiu oarecare, vestit în mulțime/ Prin luptele sale"... - deci, și el notoriu (vestit), iar nu anonim. Versul scurt al celor 6 strofe din partea a doua a poemului transmite plăcerea de a rosti în rime, pe ritmuri strânse. Și aici, G. Călinescu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
ea!), în plin demers vrăjitoresc de chemare a victimei pe flacăra: Tot răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare surprinsă de sosirea lui Mihnea; dacă nu pe al lui, ce alt nume rostise? Poate pe cel al fiului defunct, într-un elan care o umanizează - dar atunci, de ce răscolește vâlvătăile focului? Cine știe, magiciana se ocupă de vreun alt "caz" profesional când omul "curagios" se arătă din proprie inițiativă... Înaintea lui Bolintineanu, din cât se poate deduce, Iancu
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
versuri dintre cele mai neinspirate. Autorul încearcă să înnobileze prin teroare un prim vers plat: "S-aude un zgomot de pași pe aproape/ Cum calcă strigoiul când vă să dezgroape/ O tânără față..." Astfel intrăm în "scenariu": babă avea un fiu care se înrolase în oastea "tiranului barbar" Mihnea. Ca să-și facă odrasla "ferice și mare", aprigă mama semnase pactul faustic: "Am dat al meu suflet la negrul tartar". Fiul va fi pierit în lupta (căci "era vestit în mulțime/ Prin
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]