3,170 matches
-
În casă. La sașii aceia din Reghin, unde se duce cu plutele, tatăl tău va găsi papuci (ghete) de cei cu tureacul Înalt și piele moale ca bumbacul. Lada de zestre va trebui să fie plină cu de toate. Nici flăcăii nu erau de neglijat. Câteva cămăși cu altiță cusută sau țesută la poale, pe umăr, musai să li se facă pentru când vor ieși la horă. Și apoi gulerul numaidecât trebuia bătut cu mărgele iar șnurul de legat la gât
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
fac, dragă, cu ăsta nu mă pot pune, că-i nebun după aia. Era acesta semn că feciorul a biruit. Iugărele de pământ, casa, ograda plină de orătănii și grajdul cu animale, acestea erau valuta forte cu care se mândrea flăcăul. Mai era și câte un Ion al lui Rebreanu care-i sucea capul la vreo Anuță din familii de mari gazde. Nu aveau până la urmă toți comportamentul acestuia. Hărnicia și spiritul de chiverniseală erau totuși apreciate de colectivitate. Flăcăul nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mândrea flăcăul. Mai era și câte un Ion al lui Rebreanu care-i sucea capul la vreo Anuță din familii de mari gazde. Nu aveau până la urmă toți comportamentul acestuia. Hărnicia și spiritul de chiverniseală erau totuși apreciate de colectivitate. Flăcăul nu-și privea victima cu ochi de lup sau cu ochii pisicii când pândește vrabia. În lumea satului nu erau atâția ariviști ca acum. Oamenii aveau frică de Dumnezeu și le era teamă de blesteme. Tinerii din sat se cunoșteau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
și Îi Îmbia pe cei aflați la coarnele plugului să prindă curaj. Sâmbătă seara avea loc jocul care se ținea de obicei Într-o șură, unde veneau ceterașul și dobașul. Și jocul ținea până a doua zi În zori. Acum flăcăii trăiau fiori ținând strâns mijlocul fetelor și simțindu-le sânii dați În pârgă. În pauză, pe după clăile de fân le mai furau câte un sărut, iar lor nu se poate spune că nu le plăcea. Vara erau clăcile de cosit
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
posturile lungi, acum, În vremea câșlegilor, idilele și vizitele nocturne la fete acasă se Îndeseau. Diseară o-i merge la tine, Todosâie, mi-i primi? Cum să nu? era răspunsul de acceptare. Începea o promisiune ... sau poate chiar mai mult. Flăcăul era primit În odaia cea curată unde Întârzia până către miezul nopții. Feciorul se dezbrăca de șerpar și de suman și se așeza lângă Todosâia, o țuca și chiar Îi mângâia coapsele. Dacă Îndrăzneala lui continua, i se spunea franc
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
o pune popa pirostiile pe cap, n-am să fiu a ta! Aveau ei fete bătrâne prin sat sau văduve și acolo erau primiți În grațiile lor unde le frământau trupurile până În zori. Până la urmă se măritau și acestea cu flăcăi mai trecuți sau cu văduvoi. Nu se putea vorbi despre o fidelitate conjugală la modul absolut. Pentru multe neveste tinere căsătoria era doar o convenție. Întâlnirea lor la ceasuri de taină cu fostul drăguț, era un prilej de dăruire totală
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
al mamelor. Așadar, iată că amorul aici, În satul de munte nu era chiar atât de grav cenzurat. Însă, dacă o fată mare năștea un prunc din flori, cu greu se mai mărita. Victimă a propriei slăbiciuni și a cutezanței flăcăului, fata suporta rușinea satului. Despre avorturi și anticoncepționale În acea vreme nu se știa. Totuși erau și foarte multe situații când flăcăul spăla rușinea fetei luând-o În căsătorie la timp, altfel, era socotit de sat o fleandură. Soacra ei
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mare năștea un prunc din flori, cu greu se mai mărita. Victimă a propriei slăbiciuni și a cutezanței flăcăului, fata suporta rușinea satului. Despre avorturi și anticoncepționale În acea vreme nu se știa. Totuși erau și foarte multe situații când flăcăul spăla rușinea fetei luând-o În căsătorie la timp, altfel, era socotit de sat o fleandură. Soacra ei Însă nu uita că nora a născut la doar câteva luni de la nuntă. De acum depindea care era mai tare, soacra sau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Acolo se practică virgeluitul. Cătunul numaidecât avea și un ceteraș. Oamenii veneau la Virgel cu mâncare și băutură. Mesele erau Întinse cu bucatele și cu băutura tuturor și toate conflictele și certurile erau acum uitate. Tineri și bătrâni, fete și flăcăi jucau până a doua zi În zori, beau și mâncau. La miez de noapte, când se trecea În Noul An, se Îmbrățișau și se Împăcau toți, cerându-și iertare pentru relele săvârșite În timpul anului: că așa-i omul la mânie
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe ladă. Iată și o chiuitură a druștelor: Hai aici și vă uitați, / Hainele le numărați. Ziceți una, ziceți două / Hainele-s făcute nouă / Ziceți două, ziceți trei / Făcute de mâna ei. Pe drum, până la casa mirelui se tăia drumul. Flăcăii din sat tăiau un copac și blocau drumul. Deblocarea nu putea să se facă decât dacă mirele le dădea acestora de băut din ploscă vinars de cel mai bun. Uneori puteau fi mai multe astfel de Închideri de drum. Odată
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Își lăsau urma pe chipul celor căsătoriți. Ca semn al unei prietenii durabile, tinerii și tinerele de odinioară, se legau să fie surate sau fârtați, adică surori sau frați de cruce. Legământul trebuia să fie pe viață. Ritualul era simplu: flăcăii sau fetele care Își făceau un astfel de legământ, crestau pe mâna stângă semnul crucii cu o lamă de cuțit după care puneau mâinile astfel crestate una peste alta Încât sângele lor să se amestece, apoi beau Împreună un pahar
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
amploare. AMINTIRI DIN COPILĂRIE I. p. 153, r. 4 : „stau câteodată și-mi aduc aminte” nostalgia amintirilor văzută ca efect al unei acțiuni repetate a omului care se ancorează în trecut; r. 14 15 : „gospodari tot unul și unul, cu flăcăi voinici și fete mândre, care știau a învârti hora, dar și suveica, de vuia satul de vatale în toate părțile” vrednicia oamenilor din sat și a tinerilor care știau să se distreze, dar și să muncească; îmbinarea datoriei cu divertismentul
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneș decât alte sate” orgoliul sătenilor de a nu fi catalogați drept inferiori din considerente gospodărești aparente; r. 16 17 : „așa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste...” stagiul militar era mai mult decât o obligație, era mai degrabă un supliciu, de care fugeau toți tinerii, din această cauză trebuiau prinși cu vicleșug; p. 158, r. 18 19 : „De plăcinte râde gura, de vărzare, și mai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de monstruozitate. Cu mult înainte de Rabelais și de autorii de scrieri științifico-fantastice care au realizat portretele (20) și (25), Ch. de Troyes descria astfel o ființă de pe alt tărîm, întîlnită de un cavaler, în cursul unei expediții 1: (33) Un flăcău negricios, cu înfățișare de maur, mare și hidos peste măsură era o ființă atît de urîtă încît nu găsesc cuvinte să o înfățișez ședea pe o buturugă, ținînd în mînă un ciomag. Mă apropiai de el: avea țeasta mai mare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic al referinței, construirea unui element absent din prima descriere a "noului venit" (paragraful 4 din Doamna Bovary): (40) Rămas în colț, după ușă, unde de abia se zărea, noul venit era un flăcău de la țară, de vreo 15 ani, și mai înalt decît oricare dintre noi. Avea părul tăiat drept pe frunte, ca un țîrcovnic de sat, un aer de băiat cuminte și foarte fîstîcit. Cu toate că nu era prea lat în spete, surtucul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în 1930, în Giurgioana erau 88 de clădiri, cu 331 suflete, la zece ani mai târziu 337. Să amintim că marele cutremur din 1941 n-a afectat prea mult casele localnicilor, din păruială și lut, ci doar zidurile bisericii, că flăcăii satului au participat la al doilea Război mondial și unii și-au pierdut viața (Vasile Dorin mort în Siberia), alții au fost răniți (Vasile Marin, la Țiganca, la primul asalt, pe 21 iunie 1941, Titi Tătărăscu, rănit, a rămas fără
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
turmele de oi sau cirezile de vaci. Tablourile din pastelurile lui I. H. Rădulescu sau G. Coșbuc se potriveau exact perfect înserărilor din Giurgioana și Răcușana: Care cu poveri de muncă Vin încet și scârțâind; Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. De la gârlă-n pâlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de vară) Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
o sută de calități va purta pentru mult timp însemnele trupelor tale... Aici vei inspira cu nările multă tămâie și te vei bucura de cântece de liră și de flaut frigian și de cimpoi; Aici de două ori pe zi flăcăi cu tinere virgine lăudându-ți numele, cu piciorul candid precum Saliile în cele trei temple vor bate pământul...333 Îl lăsăm pe Horațiu să se emoționeze la gândul că cei cincizeci de ani ai săi nu-i mai permit să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Marile adunări populare pe care le itinerează în întreaga țară prin periodicele "vizite de lucru", cu corolarul inevitabil al unui lung discurs solemn, declină neobosit principalele teme politice, și dezvoltă o scenografie inedită care le transformă în mari tablouri vivante: flăcăi și fete în costum popular oferind stereotip pâine cu sare și flori, covoare de flori în calea "înalților oaspeți", voievozi călări, spătari și plăieși predându-i cheile Cetății, buciumași, fluierași, bătrâni sfătoși, o horă în care se prind chiar EL
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cerb s-arătat, C-acolo el știe Locul unde paște, Unde iarba crește, Crește, se-mpletește, În opt găitănește. Unde el s-adapă, Frumos apa-mi cură, Pietrele răsună. Dar voinicul Voinea Pe cerb l-auzea.... Cerbul îl provoacă pe flăcău să încerce proba vînatului voinicesc. În cealaltă calitate, de purtător de dar și acolit al fetei frumoase, Cerbul este acela care întîmpină obstacolele grele: Vine Jiul tulburat, Cu plăvii amestecat. Dar plăvii ce mi-și aduce? Tot brazi nalți și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
interioare, să-l cheme în gînd pe Nechifor-Gheorghiță, improvizînd „împreună” cîte un crîmpei de dialog. Asta se întîmpla în momentele de singurătate, de criză lăuntrică și de insomnie: „- Gheorghiță, șopti ea asupra vedeniei, să-mi răspunzi dacă ești cu alta. Flăcăul se răsuci și deschise ochii. -Ai spus ceva, mămucă? -N-am spus nimic, răspunse ea, cu ochii ațintiți asupra geamului”. La plecarea din Călugăreni căpătase convingerea deplină că Lipan-Gheorghiță al ei murise. Primise, se vede treaba, răspunsurile de trebuință la întrebările
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Întoarse fruntea și-și căută în sîn naframa, ca s-o dezlege și să plătească vinul. După ce încălecară, Gheorghiță salută pe crîșmar: -Rămîi sănătos, domnu Macovei, și noroc bun! -Mergeți sănătoși. Să găsiți paguba! -Acuma și tu, bombăni femeia cătră flăcău. De unde știi că-l cheamă Macovei? -Cum să nu știu, dacă așa-i scris pe firmă, deasupra ușii? Dumitru Macovei. -Văd că toți sunteți cu cap și cu învățătură. Numai eu îs o proastă. Flăcăul tăcu. Uneori îi era lehamite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și tu, bombăni femeia cătră flăcău. De unde știi că-l cheamă Macovei? -Cum să nu știu, dacă așa-i scris pe firmă, deasupra ușii? Dumitru Macovei. -Văd că toți sunteți cu cap și cu învățătură. Numai eu îs o proastă. Flăcăul tăcu. Uneori îi era lehamite să se mai uite la obrazul maică-sa”. Într-adevăr, femeia lui Nechifor-Gheorghiță se arăta bombănitoare și rea „la vedere”. Dar asta pe-o anumită linie de portret, destinată să schițeze o latură a personalității
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bea întocmai ca la nuntă. La români, mai mult încă, în unele părți (precum în comuna Bălăceana-Bucovina) vătăjeii trag focuri de pușcă tot drumul pînă la groapă, datină caracteristică nunții. Iar la acestea se adaugă lăutarii, prezenți la moartea unui flăcău sau a unei fete mari”. Și la S. Fl. Marian se găsește consemnarea potrivit căreia, la moartea unui nenuntit, se tocmesc druște și vătăjei, pentru a da ceremoniei aspect marital. Ar fi „primul” strat din istoria alegoriei, punctul de plecare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu pricepe tocmai bine. Grăbi cît putu spre Păltiniș, pe urmă spre Dîrmoxa, pe urmă spre Broșteni. Numai cînd vedea căluții sfîrșiți, se îndupleca să facă pentru dînșii popas. Acum începeau să ardă ochii ei și să se stingă ai flăcăului. Caii ronțăiau cu mulțămire orzul, vîrîndu-și adînc boturile în trăistile aninate pe după urechi; se scuturau, pufneau, așteptau apa, ca să prindă în ei puterea pămîntului. Flăcăul începea să doarmă mai puțin și să se tragă la față. - Așa îți șade mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]