2,684 matches
-
165.000 kilograme de aur curat și 331.000 de kilograme de argint îngropate sub râul Sergetia (Cassius Dio 68. 14). Decebal și mulți dintre oamenii săi au scăpat de legiuni în timpul asediului. Ei au fugit spre est, probabil spre fortificația de la Ranisstorum, a cărui localizare exactă nu se mai știe astăzi, doar pentru a fi prinși de către cavaleria romană. Cunoscând tratamentul adesea brutal pe care îl sufereau prizonierii de război luați de romani, Decebal s-a sinucis pentru a evita
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
din cutii port-bandă, cât și direct cu benzi de cartușe. Benzile aveau de obicei 50 de gloanțe, însă puteau fi îmbinate între ele pentru a executa foc susținut. Benzile cu 250 de cartușe erau livrate în general mitralierelor instalate în fortificații (precum buncărele). Încărcătoarele-tambur aveau de obicei o bandă cu 50 de gloanțe sau 75 de gloanțe în varianta dublă (care avea forma unei șa). În cazul în care era folosit un încărcător-tambur, arma necesita unele modificări pentru a putea fi
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
vor fi tratați ca atare. Celor care refuză li s-a dat patru zile să plece din oraș. Ca urmare, circa 500 de locuitori (200 britanici și 300 canadieni) s-au alăturat forțelor defensive. Carleton a tratat punctele slabe ale fortificațiilor orașului: a ridicat două baricade și palisade de bușteni de-a lungul malului fluviului Sfântul Laurențiu, în interiorul ariei de acoperire a tunurilor; și-a pus forțele pe poziții defensive de-a lungul zidurilor și baricadelor interioare și s-a asigurat
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
folosită pentru a trage înspre oraș, dar avariile produse au fost de mică anvergură. Montgomery a realizat că este într-o situație foarte dificilă, întrucât pământul înghețat împiedica săparea tranșeelor, iar în lipsa armamentului greu este imposibil să se pătrundă prin fortificațiile orașului. Contractele soldaților lui Arnold expirau la sfârșitul anului, iar din coloniile rebele nu venea niciun fel de muniție. Mai mult, era foarte probabil ca întăririle britanice să sosească în primăvară, astfel încât el trebuia fie să acționeze, fie să se
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
un nou plan; acesta impunea două atacuri diversioniste asupra zidurilor vestice ale Quebecului, conduse de Jacob Brown și James Livingston, în vreme ce vor fi pregătite două atacuri complexe în periferiile orașului. Arnold avea să conducă un atac pentru a trece prin fortificațiile din nordul orașului de jos, iar Montgomery avea să urmeze cursul fluviului Sf. Laurențiu la sud de oraș. Cele două forțe urmau să se întâlnească în periferiile de jos ale orașului și să lanseze un asalt combinat în orașul de
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
și oamenii săi și ai lui Livingston au început să tragă către țintele ce le fuseseră asignate. Montgomery și Arnold, văzând semnalul, s-au îndreptat spre orașul de jos. Montgomery și-a condus oamenii pe poteca abruptă și înzăpezită către fortificațiile exterioare. Furtuna era foarte intensă, iar înaintarea era extrem de dificilă. Oamenii lui Montgomery au sosit în cele din urmă la palisada exterioară, unde un grup avansat de tâmplari și-au tăiat cu fierăstrăul drum prin zid. Montgomery însuși a ajutat
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
de tâmplari și-au tăiat cu fierăstrăul drum prin zid. Montgomery însuși a ajutat la tăierea celei de-a doua palisade, și a condus 50 de oameni pe o stradă către o clădire de două etaje. Clădirea făcea parte din fortificațiile orașului, și era de fapt un blochaus ocupat de 15 voluntari din Quebec înarmați cu tunuri și muschete. Aceștia au deschis focul de aproape, iar Montgomery a murit pe loc, împușcat în cap de o salvă de mitralii. Puținii oameni
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
a fost construit în anul 1842, pe locul unuia mai vechi. Suprafața de 10.400 metri pătrați a conacului care cuprindea pe lângă conacul propriu-zis și o serie de dependințe (locuințe pentru îngrijitori, grajduri, beciuri și hambare) era înconjurată, după modelul fortificațiilor marilor reședințe feudale, de un zid din piatră nefasonată cu turnuri circulare de apărare la colțuri, datând din epoca medievală. Tradiția locală atribuie atât turnurile de la colțurile zidului de piatră împrejmuitor, cât și stejarul secular de lângă conac perioadei de domnie
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
construite deasupra și dedesuptul ferestrelor. Tot în 1963 s-a refăcut acoperișul bisericii. În prezent, din vechea bazilică se mai păstrează doar fragmente din fațada de vest, parte din portalul nordic, peretele de sud, precum și stâlpii dintre nave, iar din fortificația ce înconjura odinioară biserica se mai păstrează numai câteva tronsoane la sud și vest de biserică.
Biserica fortificată din Șura Mică () [Corola-website/Science/320790_a_322119]
-
au arhivolte în arc frânt și s-au construit contraforții care sprijină pereții bisericii. Într-o cu totul altă etapă s-a alipit sacristia pe latura nordică a corului, pentru ca în anul 1838 să fie adăugat portalul nordic cu portic. Fortificația este construită din piatră de râu și de carieră, înaltă de 6 metri și este prevăzută cu două rânduri de metereze. De asemenea se pot vedea urmele unui drum de strajă în consolă. Intrarea se face prin vest, pe sub un
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
murit la Atena pe 29 ianuarie 1941 și nu a mai apucat să-și vadă țara invadată de Germania Nazistă în timpul Bătăliei Greciei. Succesorul lui a fost Alexandros Koryzis. În timpul invaziei, trupele germane au depășit cu mare dificultate Linia Metaxas, fortificațiile construite în timpul în care dictatorul elen sa aflat la conducerea guvernului de la Atena. Ioannis Metaxas a rămas o figură controversată a istoriei elene. Dacă unii dintre greci criticat pentru conducerea dictatorială, este admirat de alții pentru politica sa populistă, patriotismul
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
care a fost obligată să le evacueze în urma tratatului de la Versailles. Conform articolelor 42, 43 și 44 din tratatul de la Versailles din 1919—impus Germaniei de Aliați după Primul Război Mondial—Germaniei i se interzicea „să păstreze sau să construiască fortificații pe malul stâng al Rinului și pe malul său drept la o distanță mai mică de cincizeci de kilometri de Rin”. Orice fel de încălcare a acestui articol urma să fie „privită ca act ostil... cu intenția de a perturba
Remilitarizarea Renaniei () [Corola-website/Science/320931_a_322260]
-
Comnenul și a venit în fire și a rămas. Bizantinii și au vândut scump viețile: seldjiukizii, cu totul istoviți, nu mai erau în stare să continue lupta. Dimineața, kilidj Arslan a consimțit să încheie pace, cerând doar să fie dărâmate fortificațiile de la Dorylaion și Sublaion. Ziua, Manuel a condus retragerea prin locul bătăliei din ziua anterioară: "Priveliștea care s-a înfățișat ochilor era de plâns sau, mai bine zis, nenorocirea era atât de mare, încât era cu neputință s-o deplângi
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
localitatea Alexandrovskaia, si strâmtează încercuirea trupelor sovietice prin înaintarea până la Urban. La ora 7.30, după o pregătire de artilerie de 20 de minute, trupele române primesc misiunea de a cuceri Nalcikul. Luptele au continuat și a doua zi, toate fortificațiile și sistemele de apărare au fost distruse; (atac executat de batalioanele 10 și 16 Infanterie Montană). Pe 29 octombrie, Statul Major al Diviziei Române s-a mutat în interiorul orașului (după lupte grele) iar comandant al garnizoanei Nalcik a fost numit
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
senior de Ancenis. Acestuia i-au succedat Maurice, Guihenec II sau Guihenoc II, Geoffroy I, Guihenoc III si 6 Geoffroy. Proprietate a baronilor de Ancenis, castelul a intrat în posesia lui Henric al II-lea, regele Angliei, care a mărit fortificațiile și i-a încredințat garda lui Maurice de Craon. Philippe-Auguste a reluat locul care a fost din nou adus în 1213/1214 sub Philippe de Dreux. Castelul a fost asediat de englezi în 1214, apoi din nou de armata franceză
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
ca din povești, ferme fortificate, biserici și mănăstiri, catedrale și citadele. Aflându-se în calea a numeroase bătălii, unele dintre satele din regiune au fost fortificate înca din secolul XII î.e.n. Secolul al XII-lea a văzut apărând aici primele fortificații din piatră. Odată cu trecerea anilor, castelelor construite în Evul Mediu timpuriu li s-au adăugat elemente suplimentare în funcție de evoluția tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau în caz de pericol, turnuri înalte, crenelate, pentru veghe și pentru a adăposti arcașii
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
Sur Seine sau prin ferestrele frontonului de la castelul Fontainebleau. Valea Loarei este una dintre cele mai romantice regiuni de pe glob și are arhitectura medievală cea mai interesantă. Deși castelele au devenit fastuoase palate-conac, ele și-au păstrat intact aspectul de fortificație. Este foarte greu să afli numărul exact al castelelor din Franța. În Valea Loarei, există în jur de 50, 60 de astfel de reședințe medievale, dar conceptul de “castel” este atât de interpretabil, încât numarul lor se poate dubla sau
Valea Loarei () [Corola-website/Science/315470_a_316799]
-
1204 părea acum lichidată. Existau încă multe principate latine în Grecia, dar nu mai existau principate grecești dizidente în Peninsula Balcanică: vechile state separatiste erau reunite imperiului sub formă de provincii. În anul 1336, Paleologul a poruncit să fie dărâmate fortificațiile Galatei. Însă aceste succese erau efemere. Vecinii, în primul rând, sârbii, tulburau mereu posesiunile din Europa ale Imperiului, iar, pe celălalt mal al Propontidei, cumplitul stat otoman prindea puteri, cu fiecare an, și, în pofida zdrobirii unei expediții militare de proporții
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
Numele de Kuholom face referire la roca pe care a fost ridicata: bazaltul. Documente din secolul al XV-lea menționează cetatea ca fiind un important centru comercial și meșteșugăresc, cu 12 bresle. Cetatea a servit de-a lungul timpului ca fortificație dar și refugiu pentru populația ce locuia dealurile și valea din împrejurimi, așezarea ei fiind strategică: la îmbinarea drumurilor ce făceau legătura între Transilvania, Moldova și Țara Românească prin pasurile sud-estice. , ridicată pe Dealul Cohalmului, dominând de sus orașul, a
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
piatră"). Numele roman fiind cel mai probabil legat de faptul ca cetatea este construită pe un masiv de bazalt. Numele roman a dat și numele localității de astăzi, formată în jurul dealului: Rupea. Castrul roman Rupes făcea parte din centura de fortificații romane pentru apărarea zonei comerciale și a rutelor ce legau Valea Târnavelor, Valea Oltului, Râșnov și Hoghiz. Mai târziu, pe vestigiile dacice se formează localitatea prefeudală: prin construirea cetății de sus, în secolul X-XIII, și cea medievală, ulterior, prin construirea
Cetatea Rupea () [Corola-website/Science/317327_a_318656]
-
primele jafuri importante ale lui Razin a fost distrugerea convoiului naval care transporta tezaurul patriarhului Moscovei și ale unor negustori bogați moscoviți. Razin a navigat mai apoi spre sud la comanda unei flote de 35 de galere, cucerind mai multe fortificații și devastând zona pe care a străbătut-o. La începutul anului 1668, cazacii de sub comanda lui au înfrânt forțele de sub comanda voievodului Iakov Bezobrazov trimise împotriva lui din Astrahan, iar în vara aceluiași an, ei au întreprins o expediție de
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
1669 la Astrahan și a acceptat o fertă de grațiere a țarului Alexei Mihailovici. În 1670, Razin, care se îndrepta în mod oficial spre cartierul general al cazacilor de Don, a atacat și cucerit Cerkassk, Țarițîn și alte localități și fortificații, pentru ca pe 24 iunie să cucerească chiar Astrahanul. După ce i-a ucis pe toți cei care i se opuseseră, după ce a jefuit bazarul local, a transformat Astrahanul într-o „republică” a cazacilor. Populația a fost organizată după modelul căzăcesc în
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
a început să dea semene de slăbiciune, a mai durat aproximativ șase luni până la încetarea luptelor, iar prestigiul lui Razin a scăzut treptat. Până chiar și tovarășii săi cei mai apropiați din Saratov și Samara au refuzat să deschidă porțile fortificațiilor lor în fața trupelor lui Razin. După ce patriarhul Moscovei l-a anatemizat pe Stenka Razin, cazacii de pe Don au încetat să mai fie aliații lui. Stenka Razin și fratele lui, Frol Razin, au fost luați prizonieri la Kaganlîk, ultima fortăreață pe
Stenka Razin () [Corola-website/Science/317447_a_318776]
-
întregii organizații militaro-administrative a armatei cazacilor zaporojeni. Siciul Zaporojean fost la început o tabără militară fortificată, a cărei fundații a fost pusă în 1556 pe insula Khortytsia de Dmitro Vișnevețki. Hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi a ordonat cazacilor să construiască aici primele fortificații de pământ cu ziduri din bușteni. Acestui sistem defensiv format din valuri de pământ și trunchiuri de copaci i s-au adăugat o abatiză (zid din trunchiuri de copaciî nfipți în pământ, aplecați spre exterior). Substantivul „sici” este derivat din
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
zid din trunchiuri de copaciî nfipți în pământ, aplecați spre exterior). Substantivul „sici” este derivat din verbul ucrainean сікти ("sikti") „a tăia”, cu sensul de a tăia pădurea pentru ridicarea unei tabere, sau de a tăia copaci pentru construirea unei fortificații. Protecția acestei locații era asigurată atât de pragurile Niprului și de izolarea ei geografică. Armata zaporojeană era condusă de un hatman, care era secondat de un secretar, un judecător, un arhivar și de un consiliu legislativ - Rada Siciului. Unele surse
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]