8,103 matches
-
poet, prozator, dramaturg, publicist și traducător. Este fiul Șaroltei (n. Ercsey) și al lui Ioan Guga, medic. A început școala la Oradea în 1946, fiind elev al Liceului „Emanoil Gojdu”. Rămas orfan de mamă, își urmează tatăl la Cluj, unde frecventează, timp de doi ani (1951-1953), Liceul „Gh. Barițiu”, continuând învățătura la liceul din Gherla (1953-1955). Angajat ca funcționar la Gherla, trece, în clasa a X-a, la secția fără frecvență a liceului din Dej. În toamna anului 1957 devine student
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
, Otto (22.VIII.1876, Dijanes, Croația - 26.V.1944, Blindendorf, Austria), istoric literar și traducător austriac. H., descendent al unor germani din Ungaria stabiliți în Croația, a frecventat școala la Zagreb, Modra și Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi orientale (îndeosebi persana și araba). În timpul primului război mondial este mobilizat, fiind
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
26.V.1944, Blindendorf, Austria), istoric literar și traducător austriac. H., descendent al unor germani din Ungaria stabiliți în Croația, a frecventat școala la Zagreb, Modra și Maribor, studiind apoi (fără a urmări obținerea vreunei diplome) la Universitatea din Viena; frecventează mai ales cursurile de teologie protestantă și de limbi orientale (îndeosebi persana și araba). În timpul primului război mondial este mobilizat, fiind detașat o vreme în redacția periodicului „Belgrader Nachrichten”. Activează, din 1900, ca scriitor liber profesionist în capitala Austriei, temporar
HAUSER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287421_a_288750]
-
școlarității. La opt ani termina clasele primare, la unsprezece, cursul secundar al Liceului „Sf. Sava” din București, iar la șaptesprezece, după ce urmase cursurile Colegiului Sévigné din Paris, își lua bacalaureatul în litere la Sorbona, înscriindu-se apoi la facultate și frecventând, concomitent, École des Hautes Études. Studia limbile clasice, literatura clasică și modernă, istoria, filosofia. Lua lecții de desen, pictură, muzică (făcuse armonie și canto și la Conservatorul din București). Scria mult, de obicei în limba franceză, proiectele literare, conservate cu
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
, Franz (27.IX.1944, Sibiu), traducător. Fiu al unui învățător, H. a frecventat liceul german din orașul natal și a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția germană-română. După terminarea studiilor a fost redactor la Editura Dacia din același oraș. În 1992 se stabilește în Germania, unde trăiește ca
HODJAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287437_a_288766]
-
și-a câștigat repede un statut aparte în viața intelectuală a exilului românesc. Colaborează săptămânal, o bună perioadă, la postul de radio Europa Liberă - și încearcă să organizeze viața culturală românească la Paris. În locuința sa ființează un cenaclu literar, frecventat de majoritatea scriitorilor români refugiați la Paris, de la Mircea Eliade și Emil Cioran la Virgil Ierunca, Monica Lovinescu și Constantin Amăriuței. Figura cu totul remarcabilă a acestui cerc literar va fi Paul Celan, invitat să adopte pentru prima dată o
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
umbră (1913). În Cuvinte despre oameni (1916) strânge mai multe portrete ale unor scriitori și oameni politici, cu scopul de a realiza o „imagine” culturală a Iașilor. Printre cei portretizați se numără G. Ibrăileanu, ale cărui cursuri de literatură le frecventase, M. Sadoveanu, profesorul de drept Matei Cantacuzino, Al. A. Bădărău. Ariana și Miros de iarbă, două scrieri dramatice, au fost de asemenea publicate în volum, ambele în același an, 1915. Ar mai fi tipărit, prin 1910, împreună cu fratele său, ziaristul
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
1929 licența în farmacie, iar în 1931, cu mențiunea magna cum laude, licența în litere și filosofie), publică versuri, cronică literară și plastică în „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Cuvântul”, „Radical”, „Vitrina literară”, „Bilete de papagal”. A frecventat cenaclul de la „Literatorul” și a făcut parte din Gruparea Generației Tinere (1929). Îi apar volumele de versuri À la manière de... (1926) și Bolta bizantină (1929). În 1930 redactează „Gândul Vrancei” și scoate, împreună cu I.M. Rașcu și alți tineri scriitori
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
dintre figurile marcante, ca prefect de legiune, ale revoluției transilvănene de la 1848. Își începe învățătura în localitatea natală, pentru a se perinda apoi pe la școlile din Baia de Criș, Brad, Brașov și Blaj, afirmându-se ca un elev strălucit. Va frecventa universitățile de la Viena și Budapesta, studiind patru ani medicina, pentru a urma, din cauza unor „împrejurări familiale neprielnice” (probabil moartea, în același an, 1880, a tatălui și a bunicului său), cursurile Facultății de Filosofie și Litere. Ca membru al Societății „România
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
HURUBĂ, Dumitru (26.X.1944, Călnaci, j. Harghita), poet, prozator și publicist. Este fiul Anei Hurubă. A frecventat școala primară în satul natal (1951-1955), apoi clasele gimnaziale în Subcetate (1955-1958) și liceul la Toplița (absolvit în 1963). Practică diverse profesiuni, iar în anii ’70 se stabilește la Deva, unde o vreme este impiegat la Întreprinderea de Transporturi Auto
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
școala primară în satul natal (1951-1955), apoi clasele gimnaziale în Subcetate (1955-1958) și liceul la Toplița (absolvit în 1963). Practică diverse profesiuni, iar în anii ’70 se stabilește la Deva, unde o vreme este impiegat la Întreprinderea de Transporturi Auto. Frecventează, începând din 1973, cenaclul literar Ritmuri din Deva, iar între 1982 și 1985 este președintele cenaclului. După 1989 lucrează în presă, fiind secretar literar la publicația satirică „Râsu’ lumii” (1990-1991), redactor la ziarul „Glasul Ardealului” (1991-1992), redactor-șef al publicației
HURUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
aceste școli au Înlocuit școlile organizate mai Înainte la nivel de landuri (Ländesparteischulen), În urma reformei administrative. Destinate funcționarilor medii, programul lor de Învătământ era apropiat de cel al cursurilor de un an de la Parteihochschule Karl Marx (perfecționare). În 1953, deja frecventaseră asemenea școli 1.650 de cadre. d. Școală Superioară de Partid Karl Marx și Institutul pentru Științe Sociale. Începând din 1953, Parteihochschule Karl Marx a fost recunoscută că Înaltă școală de stat (Hochschule), cu drept integral de acordare a diplomelor
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de partid În universități pe Întreg parcursul anilor ’50. Facultățile pentru muncitori și țărani (ABF) reuneau 6,5% dintre studenții Înscriși În 1947, În majoritate la școlile tehnice superioare. Din 1949 până În 1963, anul Închiderii lor, 33.729 de persoane frecventaseră Arbeiter und Bauern Fakultäten. Partidul impunând recrutarea proporțională pentru accesul la studii superioare a tuturor categoriilor sociale și căutând să asigure pregătirea unei noi intelectulități, facultățile muncitorilor și țărânilor, asemenea școlilor de partid, au avut În esență rolul claselor pregătitoare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
membri ai ȘED -, ca proveneau din «marile familii» fondatoare ale RDG, de Înalți funcționari ai regimului anterior, că-și făcuseră studiile universitare În școlile puterii (studii de drept pentru Gregor Gysi, studii de relații internaționale pentru André Brie), precum și că frecventaseră mediile opoziției (Gysi fusese avocatul mai multor disidenți, printre care Robert Havemann și Rudolph Bahro) sau ale artelor și literelor (André Brie scrisese texte de cabaret politic). Dintre toți, André Brie, responsabilul PDS pentru programul partidului (Grundsatzkommission) și pentru pregătirea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
circumstanțe excepționale - de la colocvii la petiții și manifestații. Fapt ce conferă exilului aparentă unui grup social „de hartie”, care nu dispune de un spațiu sau un teritoriu comun sau ale cărui spații comune sunt puțin frecventate, iar cei ce le frecventează nu pot revendică o adevarată reprezentativitate. Totuși, tocmai acest exil intelectual „inutil” a favorizat apariția În țară a unei culturi alternative, „secundare” (omoloaga conceptual „societății secunde” ori „economiei secunde”), fără a constitui neapărat și din punct de vedere politic o
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
face primii ani de școală la București. Înainte de a termina liceul, fuge cu trupa fraților Vlădicescu la Buzău. În 1883 joacă la Teatrul „Dacia”, iar după o stagiune îl va urma pe Grigore Manolescu. Angajat la Teatrul Național din București, frecventează concomitent, din 1885, Conservatorul de Artă Dramatică. Numele de Leonida nu a fost pe placul profesorului său, Ștefan Vellescu, care îl preschimbă în Leonescu. În 1897 L. este înaintat societar al Teatrului Național. Adept al manierei romantice, cu gesturi largi
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
, Aurel (13.IX.1911, Cogeasca, j. Iași - 3.X.1996, Iași), gazetar, poet și prozator. Este fiul Profirei și al lui Constantin Leon, învățător. După ce urmează școala elementară în comuna natală, frecventează la Iași cursurile Liceului Internat (1923-1928) - ultimele două clase în particular -, susținând bacalaureatul la Liceul Național (1933) și concomitent (1931-1933) fiind student la Academia de Muzică și Artă Dramatică (clasa Agatha Bârsescu). Între 1934 și 1937 face studii de drept
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]
-
din ce în ce mai limpede un poet format, un bun tehnician al versului. Influențe bacoviene și argheziene continuă să se regăsească nu numai la nivelul motivelor (spleenul, oboseala, moartea), ci și în imagini, în construcții sintactice, în versificație. Poezia socială este și ea frecventată cu perseverență, avându-și, desigur, punctul de plecare în condiția socială a poetului, dar și în observarea unor diferențe sociale supărătoare, însă fără notele protestatare din modelele pe care uneori le urma. Volumele publicate după 1960 - Treptele anilor (1962), Versuri
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
tânărul de nici douăzeci de ani un viitor „luceafăr genial în domeniul științei”. Numit în aprilie 1890 profesor de limba latină la Ploiești, nu își ia postul în primire, întrucât i se acordă o bursă pentru continuarea studiilor în străinătate. Frecventează din octombrie 1890 cursuri la École Pratique des Hautes Études din Paris și începe documentarea, în biblioteci și arhive, pentru lucrarea de diplomă. Concomitent depune eforturi pentru învățarea cât mai multor limbi străine. Specialist în greacă și latină, cunoscător al
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
divorțează mai puțin (Huber, Spitze, 1988). Cu privire la religie, în SUA, cea mai mare rată a divorțurilor o au protestanții, urmând descrescător catolicii și evreii. O corelație puternică există între frecventarea serviciilor religioase și divorț: dintre bărbații albi, cei care nu frecventează aceste servicii divorțează de trei ori mai mult decât cei care o fac cel puțin o dată pe lună (Bryjak, Soroka, 2001). 2. Cercetările concrete care au urmărit efectul variabilelor de investiție s-au concentrat în jurul capitalului domestic (locuință, bunuri), copii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
RICHTER, Konrad (28.II.1872, Berlin - 10.I.1941, București), traducător. Este fiul unui comerciant. Studiază filologia germanică la Universitatea din Berlin (va frecventa un semestru și la München), obținând titlul de doctor în 1893, cu o „analiză istorico-critică” despre variantele germane ale legendei Sfântului Cristofor, publicată în 1896 la Berlin. Candidează cu succes pentru ocuparea unui post de preparator de limbă germană la
RICHTER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289282_a_290611]
-
Roman. Elev la Liceul „Sf. Sava” și licențiat al Facultății de Drept de la Universitatea din București, R. își începe activitatea gazetărească în adolescență, fiind unul dintre redactorii „Revistei literare a Liceului «Sf. Sava»”, înființată în martie 1927. În anii liceului frecventează uneori, după propriile mărturisiri, cenaclul lui E. Lovinescu, fără să fi citit însă vreodată din producțiile sale literare. La șaptesprezece ani e prezent cu versuri și proză în „Bilete de papagal” (martie 1928). Tot atunci, la îndemnul lui Petru Comarnescu
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
preot. Urmează Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1923-1930), face studii de filosofie și filologie clasică la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din același oraș. Obține licența în 1935, devenind profesor la Câmpulung Moldovenesc și în alte localități bucovinene. Frecventează cenaclul revistei „Junimea literară”, în care debutează cu versuri în 1932. Colaborează la „Iconar”, „Însemnări sociologice”, „Junimea literară”, „Orion”, „Spectatorul”, „Glasul Bucovinei”, „Tribuna”, „Răboj”, „Buna Vestire” ș.a., fiind prezent cu versuri proprii, dar și cu traduceri din Baudelaire, Verlaine și
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
primară la Săliște, liceul mai întâi la Sibiu, absolvind la „Andrei Șaguna” din Brașov. Aici îl cunoaște pe Lucian Blaga, cu care se împrietenește pentru o viață. În 1914 intră amândoi la Seminarul Teologic din Sibiu, iar în anii 1917-1918 frecventează împreună Facultatea de Filosofie a Universității din Viena. După un popas la București, din 1919 urmează Facultatea de Litere și Filosofie la Sorbona (licența în 1921), apoi, tot la Paris, École des Sciences Politiques (diploma în 1922). În capitala Franței
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
contabil la Bacău, pregătindu-se să-și dea bacalaureatul la Suceava. Sigur este că în toamna lui 1869 a plecat la Berlin. Cu bacalaureatul luat, după ce se înscrie aici la Facultatea de Medicină, tânărul se simte mai atras de filologie. Frecventează chiar o „Akademie für Philologie” și, totodată, ca audient, filosofia. Câțiva ani studiază în mai multe orașe din Germania, dar nu termină nici o facultate. În această perioadă își preschimbă numele, împrumutat, de Moise Roman în Ronetti-Roman. La înapoierea în țară
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]