5,324 matches
-
prea protector se teme de respingerea odraslei, începe să fie prea concesiv și îi oferă tot ce îi cere, chiar dacă sunt și chestiuni nerezonabile. Psihologii subliniază că nu e bine să-i oferi copilului tot ce-și dorește: există o frustrare educativă necesară pentru a-l învăța să se autodisciplineze. Da părinții supraprotectori își țin copiii sub un clopot de sticlă și nu le creează reflexe sănătoase de reacție la dificultățile vieții. Uneori este indicat să-ți lași copilul să găsească
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
mai mult aleargă. Nu mor câinii, când vor caii. Mai moare măgarul, mai cade samarul. Un alt mijloc este Biblia: . Al treilea mijloc este cunoașterea oferită de urmarea unei căi spirituale. 2. Justețea motivațiilor. Motivațiile subiective sunt: orgoliul, ura, mânia, frustrarea, patima puterii, paguba etc. Cel mustrat decodează motivațiile subiective, agresivitatea lor și refuză mustrarea. Motivațiile obiective sunt: idealul, delimitarea ori lupta cu Răul ca principiu, progresul spiritual al celui mustrat, iubirea adevărată de aproape și au frumusețea și puterea de
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
spiritual al celui mustrat, iubirea adevărată de aproape și au frumusețea și puterea de a face ca sfatul și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem tendința să corectăm greșeala imediat și sub imperiul frustrării, ori pagubei (morale ori materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
-și atenueze defectele. 6. Cum mă văd colegii? să descopere imaginea pe care o au colegii despre el; să raporteze propria imagine la imaginea lui oglindită de ceilalți; să înțeleagă obiectivitatea aprecierii celorlalți; să-și dezvolte capacitatea de toleranță și frustrare. 7. De ce învăț eu? să înțeleagă motivele care îi determină activitatea; să-și raporteze motivele personale la grija de motive care ar trebui să-l determine să învețe; să-și conștientizeze necesitatea motivației interioare a învățării. 8. Îmi place , nu
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
Scopul : posibilitatea de cunoaștere și autocunoaștere; Obiective operaționale : să descopere imaginea pe care o au colegii despre el; să raporteze propria imagine la imaginea lui oglindită de ceilalți; să înțeleagă obiectivitatea aprecierii celorlalți; să-și dezvolte capacitatea de toleranță și frustrare; Metode : conversația, problematizarea, brainstorming, autoevaluarea; Resurse : Umane: elevii claselor a III-a și a IV-a, învățători; Materiale: hârtie, carioci, fișe de lucru, chestionare, fotografii; Bibliografice: ghiduri de „Consiliere și Orientare”
Ceea ce sunt eu înseamnă ceva by Liliana Cozma, Valerica Profire () [Corola-publishinghouse/Science/405_a_954]
-
va îngrijora („Mai bine nu-i spun mamei că numai se îngrijorează”). Astfel, copilul va învăța să ascundă informații, va avea o viață secretă, personală, nebănuită de părinte. De asemenea, atunci când va fi pus în situația de a-și exprima frustrarea sau mânia, preferă să se exprime indirect prin acte de răzbunare sau sabotaj. Părintele care se comportă democratic are în vedere întotdeauna ca drepturile copilului să fie respectate, fără a omite stabilirea unor reguli care să fie aplicate consecvent și
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
folosindu-se adecvat tehnica întăririi pozitive, își va dezvolta anumite calități: va învăța să comunice mai ușor, exprimându-și dorințele și nemulțumirile; va deveni mai sociabil; va reacționa mai calm la critică și va avea o toleranță mai crescută la frustrare; va fi mai flexibil, cooperant și deschis la nou; va avea o capacitate creatoare mai mare; va fi mai optimist și mai încrezător în forțele proprii'; va manifesta spirit de inițiativă; se va comporta mai altruist; va fi mai disciplinat
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
E absolut normal pentru un copil să nu înțeleagă de ce tatăl său îl poate lovi, însă el nu are voie să dea în frățiorul mai mic. Pedeapsa poate produce sentimente de revoltă, mânie, nemulțumire care duc la scăderea rezistenței la frustrare. De exemplu, unii părinți le impun fiicelor un comportament „model” de „fată cuminte și ascultătore” nepermițându-le exprimarea propriilor păreri. Acei părinți se vor mira mai târziu, după ce fetele încep să crească și să dobândească o anumită autonomie, că vor
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
social, dereglare datorată dezintegrării normelor ce reglementează comportamentul indivizilor și asigură ordinea socială. Deplasarea este însoțită de centrarea tot mai accentuată pe individ, iar ulterior o schimbare notabilă a sensului, a. devenind sinonimă cu o serie de alte noțiuni precum frustrarea, starea de nesiguranță, înstrăinarea, izolarea psihică etc. Integrarea socială procesualitatea interacțiunilor dintre individ sau grup și mediul social specific sau integral, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților. „Integratul” poate fi o persoană cât și un grup de
VII. NOŢIUNI INTERDISCIPLINARE ÎN FORMAREA KINETOTERAPEUTULUI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Oana Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_633]
-
colectivitate ca o problemă. Nu este prezentă la nivelul conștiinței colective ca o problemă socială, dar în anumite condiții poate fi asumată conștient ca problemă. Latentă Este considerată de către colectivitate ca o problemă, dar asociată cu o atitudine pasivă: resemnare, frustrare, anxietate. Manifestă Problema socială, considerată de către colectivitate ca problemă, este asociată cu o atitudine activă: voința de acționa. Centralitate O stare a problemei sociale manifeste care este considerată a avea prioritate pentru a mobiliza atenția și a canaliza resursele disponibile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a conflictelor sociale, în lupta pentru putere pot fi utilizate masiv formulări distorsionate ale unor probleme-cauză. Asemenea formulări distorsionate pot constitui un important mecanism de deturnare a atenției cauzelor reale, dar și un mecanism de absorbție a incertitudinii în jurul profundelor frustrări și temeri colective. Formularea problemelor-cauză au deci adesea o funcție compensatorie, oferind o relaxare a stresului social, prin identificarea unor cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a cuprins secole de criză este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză cu care se confrunta societatea germană. Evreii, țiganii, amestecul raselor sunt promovate drept cauzele crizei sociale. Soluția care decurgea dintr-o astfel de definire era purificarea rasială și, în mod special, suprimarea evreilor, a țiganilor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
bicameral cu unul unicameral etc. Teorema 6: Pe un deficit de cunoaștere a cauzelor problemelor-stare, formularea problemelor-cauză poate deveni instrument al manipulării de către actorii sociali, un instrument de luptă politică, dar și un mecanism de absorbție a incertitudinii în jurul profundelor frustrări și temeri colective. Metode de analiză a problemelor sociale Nu există o metodologie coerentă de analiză a problemelor sociale, deși sunt unele elemente ale acesteia. Este nevoie de o structurare a metodelor deja existente de analiză a problemelor sociale. Metodologia
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
adesea factor ce determină insatisfacția profesională, productivitatea scăzută, absenteismul , lipsa plăcerii de a mai veni la muncă, reacții de evitare, retragere, insomnii etc. Având în vedere toate aceste aspecte, persoana cu inteligență emoțională ridicată ar prezenta o toleranță crescută la frustrare, capacitatea de a amâna satisfacerea dorințelor și obținerea recompenselor, abilitate de autoreglare a dispozițiilor și o atitudine optimistă, plină de speranțe. Cu alte cuvinte, un nivel crescut al inteligenței emoționale conferă individului un deosebit autocontrol (asupra emoțiilor, dispozițiilor și sentimentelor
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
și acțiune. Inteligența emoțională ar avea, astfel, următoarele componente : Conștiința propriilor emoții: să fii capabil să le recunoști și să le denumești; să înțelegi cauza lor ; Dirijarea (managementul) emoțiilor: să fii în stare să-ți stăpânești mânia și să tolerezi frustrările; să ți poți exprimă furia natural, adecvat, fără agresivitate; să poți manipula stresul etc; Motivarea personală (utilizarea productivă a emoțiilor): să fii mai reprobabil; să fii capabil să te concentrezi pe sarcina și să îți menții atenția asupra ei; să
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
inducerea răspunsurilor dorite de altii:leadership, dezvoltarea celorlalți, influența, catalizator al schimbării, comunicare, managementul conflictelor, crearea relațiilor, capacitatea de muncă în echipă, colaborare. Având în vedere toate aceste aspecte, persoana cu inteligență emoțională ridicată ar prezenta o toleranță crescută la frustrare, capacitatea de a amâna satisfacerea dorințelor și obținerea recompenselor, abilitate de autoreglare a dispozițiilor și o atitudine optimistă, plină de speranțe. Cu alte cuvinte, un nivel crescut al EI conferă individului un deosebit autocontrol (asupra emoțiilor, dispozițiilor și sentimentelor, dar
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
persoana Își asumă agresivitatea, aceasta din urmă având un rol de feed-back: de tendință, de „nevoie”, cât și de violență sau „presiune”. Agresivitatea este un fenomen relațional conflictual și desemnează un comportament distructiv și violent, fiind În relație directă cu frustrarea. După cum spune și E. Cassires În cartea sa Eseu despre om: „Omul nu trăiește Într-o lume de fapte brute sau conform nevoilor și dorințelor lui imediate. El trăiește mai curând În mijlocul unei emoții imaginare, cu speranțe și temeri, cu
EDITORIAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by PETRU BOIŞTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1458]
-
comportament conflictual, agresivitate pasivă, involuntară și alta spontană, nonadaptativă, patologică, lipsită de o cauză aparentă și, din păcate, specific umană, fiind producătoare de plăcere În afara oricărei alte finalități . Caracterul anormal este conferit de scăderea evidentă și constantă a pragului la frustrare, irascibilitatea constant exagerată, răspunsurile prompt și violent agresive, nevoia permanentă de răzbunare și incapacitatea de a uita și a ierta. Sub aspectul modalităților acționale delimitarea pare a fi foarte largă. Unii sociologi (S. Chelcea) identifică doar comportamentele ofensive drept agresive
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
joacă un rol important În stabilirea limitei dintre normal și patologic. Teoriile asupra originii agresivității sunt bine cunoscute: biologică (neurobiologică, endocrină); teoria impulsului nativ susținută de Freud (are la bază un instinct Înnăscut); teoria frustrației (explică mecanismul agresiunii prin apariția frustrărilor); teoria socială a Învățării (agresiunea se Învață ca toate celelalte comportamente, În special prin observarea unor modele); teoria catharsisului (susține că atunci când privitorul asistă la spectacole violente el Își consumă pe plan imaginar energia agresivă). Pe lângă aceste teorii, Dollard și
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
teoria catharsisului (susține că atunci când privitorul asistă la spectacole violente el Își consumă pe plan imaginar energia agresivă). Pe lângă aceste teorii, Dollard și alții au mai formulat și altele, dintre care menționăm: acuitatea tendinței de agresivitate depinde direct de violența frustrării premergătoare; tendința de agresivitate crește odată cu numărul perturbărilor din cadrul unei perioade de timp; tendința de agresivitate cauzată de o frustrare se opune cauzei care a provocat-o. Reprezentanții ipotezei de frustrare - agresivitate consideră agresivitatea ca o pură reacție. În cazul
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
teorii, Dollard și alții au mai formulat și altele, dintre care menționăm: acuitatea tendinței de agresivitate depinde direct de violența frustrării premergătoare; tendința de agresivitate crește odată cu numărul perturbărilor din cadrul unei perioade de timp; tendința de agresivitate cauzată de o frustrare se opune cauzei care a provocat-o. Reprezentanții ipotezei de frustrare - agresivitate consideră agresivitatea ca o pură reacție. În cazul acesta se răspunde desigur la Întrebarea, când reacționează un individ În mod agresiv, nu Însă de ce reacționează agresiv. În afară de aceasta
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
menționăm: acuitatea tendinței de agresivitate depinde direct de violența frustrării premergătoare; tendința de agresivitate crește odată cu numărul perturbărilor din cadrul unei perioade de timp; tendința de agresivitate cauzată de o frustrare se opune cauzei care a provocat-o. Reprezentanții ipotezei de frustrare - agresivitate consideră agresivitatea ca o pură reacție. În cazul acesta se răspunde desigur la Întrebarea, când reacționează un individ În mod agresiv, nu Însă de ce reacționează agresiv. În afară de aceasta, nu se ia În considerare așa numita agresivitate instrumentală, o acțiune
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
mod agresiv, nu Însă de ce reacționează agresiv. În afară de aceasta, nu se ia În considerare așa numita agresivitate instrumentală, o acțiune agresivă care este aplicată În mod conștient și planificat pentru realizarea propriilor țeluri, o acțiune care nu derivă neapărat dintro frustrare premergătoare. Reprezentanții teoriei Învățării susțin că agresivitatea este o trăsătură dobândită, Însușită. Agresivitatea este deci privită ca o atitudine socială, cauzată de condițiile mediului Înconjurător și care se poate schimba. Atitudinea agresivă se Învață și se dezvoltă din activitatea continuă
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
de a-și controla mânia (agresiuni fizice recunoscute); 9. ideații paranoide tranzitorii legate de stres sau simptome disociative severe. Caracteristic tulburărilor de personalitate este faptul că trecerea la actul agresiv scurtcircuitează elaborarea psihică și au loc la cea mai mică frustrare. Și alte tulburări de personalitate (instabil emoțională, paranoidă, evitantă) se corelează cu un comportament agresiv imprevizibil și nemotivat asociat cu violență Împotriva propriei familii sau a societății, mai ales În condițiile asocierii consumului de alcool. În cadrul tulburărilor obsesiv - compulsive furia
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]
-
necesită căutarea unei patologii depresive subdiacente. Studiile actuale demonstrează că acest comportament agresiv este rezultatul interacțiunii dintre factorii genetici și structurali, factorii sociali și educaționali. Tulburările de comportament la copii se manifestă prin negativism, heteroși auto agresivitate, toleranță scazută la frustrare, impulsivitate, neacceptarea normelor sociale și egocentrism. Toate aceste tulburări psihice deteriorează grav viața individului și a familiei sale, aceasta netolerând comportamentul agresiv, motiv pentru care se adresează specialistului. De toleranța mai mare sau mai mică a societății față de agresivitate depinde
TENDINŢE INTEGRATIVE PSIHOPATOLOGICE ALE AGRESIVITĂŢII. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Paveliu Liana, Chele Gabriela, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1460]