3,503 matches
-
Connor ridică vocea, agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba nu mă crezi ? Brusc, sînt cuprinsă de remușcări. E numai și numai vina mea. Nu e destul că mi-am distrus relația, acum le-am mai distrus-o și pe a lor. Trebuie neapărat să fac ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
curgea. Bătrânele spun că apa se liniștește și că poți să intri În ea fără frică după o trecătoare la fel ca asta. Stâncile se apropiaseră din ce În ce, iar apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În apa furioasă, dar am izbutit, până la urmă, să ne agățăm, fiecare cu câte o mână, de copacul prăbușit, ținând În loc bulumacul. Blănurile, armele și traista Runei erau Încă În culcușul lui Enkim, dar nu aveam decât câteva clipe ca să ne urcăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Că și Po Tolo era cea mai mică stea din văzduh, dar că era cea mai grea. Am rămas așa, privind la cer. Deodată se auzi strigătul unui animal care Îmi Îngheță sângele În vine. Semăna cu mormăitul unui urs furios, numai că era mai prelung și mai ascuțit, cutremurând crengile copacilor de pâinea-maimuței. - Nu te teme. E leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus ce noroc are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În zilele de sărbătoare. Mulți dintre ei, Însă, luaseră partea lui Scept, așa că ajunseseră să se urmărească unii pe alții ca să se dea Umbrei. - Până să-ți aduci tu aminte cum cutare te-a tras odată de sub picioarele unui mamut furios, i-ai și slobozit săgeata În gât, of, of. Ce mai vremuri! Crezi că la fel a fost și Înainte de Ceața Adâncă? - Oi fi eu scoborâtor din Tatăl, dar asta nu știu, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceva. L-am privit pe Logon. - Mai bine-l ucideam, i-am spus. Și nu pentru că-l iubeam așa de mult. - Las’ că are Tatăl grijă de el, Încercă el să mă Împace. Pe la miezul zilei se porni un vânt furios dinspre Miazăzi. Mărunțeii nu mai văzuseră niciodată așa ceva și se băgară unii În alții, precum oile. După-amiază, furtuna se Înteți și se porniră niște fulgere cumplite, care scuturau pământul de parcă ar fi fost o frunză uriașă. - Ai mai vânat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
felul de ape și tot soiul de valuri, văzduhuri de toate culorile și păsări felurite, din care unele trăiau doar pe mare, după cum spunea Dyas. Am văzut pești care respirau ca noi, oamenii, și am văzut fiare care au mușcat furioase din luntre. Într-o zi, Vishu a simțit În luciul apei o tremurătură ciudată și, deodată a pus luntrele s-o ia drept spre Miazănoapte, cât să ne Îndepărtăm cât mai mult de un pământ care se vedea În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-mi dea putere și noroc? i-am Întrebat. - Las’ că vezi tu, că ești om Înțelept. I-am ascultat, ce să fac. Barra a dat să se adape și el, dar călăuzele cu ochii pieziși Îl opriră cu chiote furioase. - Nu! Nu! Apa asta e doar a lui Krog! Doar a lui Krog! Stați să treacă soarele de trei-patru palme, și atunci o să beți și voi! - Ce fel de apă era asta, măi Krog, măi? mă Întrebă Barra, făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trafic de idei putea suporta mintea mea. În New Hampshire mă pisa Întruna să‑i repet bancuri vechi, gaguri vechi, vechi clișee de vodevil. - Ia cântă‑mi cupletul ăla al lui Jimmy Savvo! Sau: Cum era chestia aia cu soțul furios? Bărbatul cu inima sfărâmată care‑i spune prietenului său: „Soția mea mă Înșală. - A, da! Și prietenul Îl sfătuiește: „Fă dragoste cu ea În fiecare zi. Cel puțin o dată pe zi. Și fix Într‑un an ai s‑o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
punem final? Discutăm de jumătate de oră despre final, o oră întreagă am povestit ce s-a întâmplat în primul act, în rest ne-am jucat de-a mascarada... Ce-i asta? Ce-a fost asta? (Pauză, MAMA se rotește furioasă și-i interoghează pe rând.) Ai înțeles tu cum trebuie să spui, ce să spui, cui să spui? Ce-ai înțeles? Noi ne prefacem că știm ce se întâmplă de la bun început, ei se prefac că au înțeles la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
două păsări negre și au început să ciugulească fiecare din câte o jumătate și se făcea că păsările mâncau și din când în când se uitau una la alta... așa cum ne uităm noi acum... Ce să fie asta? PARASCHIV (Urlă furios și isteric.): Cad. MACABEUS: Atunci m-am ridicat de la masă nemâncat și am luat-o încet peste câmpie... Se făcea că era o câmpie netedă și din loc în loc se vedea câte o jumătate de arbore... Ce să însemne o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De greață. MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște cartofi. PARASCHIV (Începe să dea semne de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de peron și începe să sune din clopot; după ce sună de câteva ori, furioasă, iese; personajele își îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios din cauza aprecierii lui GRUBI.): Gata, la masă! Cărați-vă la masă, împuțiților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă, mestecând firul de iarbă oferit de GRUBI; ȘEFUL GĂRII se plimbă, vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am curățat, gata. M-au pus în mormânt, gata. Boul ăsta de Bruno mi-a pus capăt... IOANA: Ce s-a întâmplat, Bruno? CASIERUL (Depunându-l pe ȘEFUL GĂRII pe bancă.): Ușor... ușor... Așa... ȘEFUL GĂRII (Aruncându-i o privire furioasă lui Bruno.): Pui de lichea! (Către IOANA.) M-a răsturnat, mi-a făcut vânt în groapă. Ho-ho-ho... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lui Bruno.): Ce s-a întâmplat? Spune! Unde-i drezina? Cum mai plecăm acum? CASIERUL: Unde să plecăm? Hi-hi? Credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dormitorul copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie și pasărea care-i strigase și ei „Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea agitată. Cum fa, să nu știu io?! Mama ta carea am urlat când te-am scos din mine?! Cine-i nenorocitul, fa, cine a umblat la tine să-mi facă nenorocirea asta, tocma când ne mai ajunsesem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
evenimentul din decembrie, minerii... Au venit o dată. Au venit de două ori. Venea și a treia sau a patra oară... Crezi chiar că veneau de entuziasmul lor care îi ardea la preocupări? Fata veterinarei sărise gardul. Femeile acelea se întorceau furioase. Țongu le urmărea amuzat. Întinse mâna și-l mângâie iarăși pe preot pe genunchi. - Ai fost vreodată printre mineri, părinte? Uite că eu chiar am fost. Am făcut mai demult două concedii la cabana aia a partidului, mai sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un șuuuuut... Eu nu mai am treabă cu voi. De când l-a împușcat la Revoluția de la Județeană pe tac-tu, nu mă mai interesează nimic. O duc numai la singurătate și nedreptate din partea ta! Ajunseseră iar în dreptul cinematografului. Femeia privi furioasă afișul filmului din program. Fotografiile din cealaltă vitrină, cu trei mașini în flăcări, cu un cap de reptilă imesă mușcând dintr-un zgârie-nori, cu două fete în costme de scafandri plutind pe deasupra piramidelor egiptene. - Mai bine, du-mă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă nu le dă Goncea voie să facă vreo mișcare, nici strada n-or să mai poată să traverseze. Nici cuvântul Revoluție n-or să-l mai poată rosti, dacă îi pică generalului pe ei. Se opri nervoasă. Se trase furioasă de sub brațul lui. - Ascultă, Silică! Da tu nu zici că m-am săturat de toate aiureleile și balivernele tale? Sunteți la fel de tâmpiți ca și noi. Tac-tu, când s-a dus să-l împuște la Revoluția de la Județeană, avea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mănunchiuri de paie. Pisica se ferea, sărea în lături și voia cu încăpățânare să se apropie. — Ajută-mă, nu știu ce vrea, parcă a înnebunit... Umbra mea a acoperit pisica. S-a întors, m-a văzut și a coborât urechile pe cap, furioasă. A făcut un salt pe pieptul Soniei, a zgâriat-o sau nu mai știu ce i-a făcut, și în clipa următoare a zbughit-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
are nici măcar o metodă, necum vreo teorie. După un timp, a început din nou să gândească și nu și-a mai pus problema coerenței intime a ideilor. Experiența interviului se îngropă în uitare, cărțile apărură tot mai des, tot mai furioase. „Urmăresc unificarea elementelor logice dispersate în fluxul vieții”, spunea acum dacă-l întrebai. Era o titulatură în numele căreia putea să-și permită absolut orice. Gândirea sa exersată folosea oricui, chiar fizicienilor, medicilor și politicienilor liberali, care culegeau exemple și informații logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu l-am mai văzut pe Hector, care s-a mutat, din câte am înțeles, înapoi în Leu, și pe Carmen au arestat-o. Era trei dimineața, se luase curentul și toți începuseră să înjure. Peste tot bănuiai grupuri de furioși, lovindu-se de pereți și agitându-și brațele. Muzica ce ne pompase în sânge ritmuri sacadate se oprise cu un oftat, și de-abia în clipele când întunericul s-a împletit cu tăcerea ne-am dat seama ce gălăgie fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de înjurături și vorbe de amor („I’m just a BAD PENNY! I always come back to you! Should have KNOWN you couldn’t trust me - far as you could THROW ME!“1) pe fundalul unei avalanșe cumplite de chitare furioase și de reverberații metalice. Eram în culmea fericirii. Nu-mi doream decât ca tipul care-mi făcuse caseta să fi făcut o listă a melodiilor; jumătate dintre grupuri îmi erau necunoscute. Fusesem prea ocupată de luatul cu asalt al pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]