11,568 matches
-
pe puntea tibișirului vapor și dâra sa magică de valuri spumoase, care desprindea conturul continentului din întunericul de pe suprafața tablei. Urmăream, fără să mai respirăm, dâra de cretă prin Marea Adriatică, mângâiam „cizma italică” apoi litoralul iberic, treceam triumfători Gibraltarul, înfruntam furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile și țărmurile riverane, după ce am urcat amețiți prin puzderia de fiorduri norvegiene, am înfruntat furtuni
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
furtunile din golful Biscaia, treceam prin Marea Mânecii, conturând arhipelagul britanic și...ce să vă mai spun? După ce ne-am bălăcit prin Marea Baltică, conturându-i golfurile și țărmurile riverane, după ce am urcat amețiți prin puzderia de fiorduri norvegiene, am înfruntat furtuni de zăpadă și gerul arctic, am coborât pe sub poalele munților Urali și din nou ne-am îmbarcat pe un vapor, plutind pe Volga, prin Caucaz, iar în final am conturat și țărmurile Mării Negre, când am revenit de unde am plecat, adică
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
MUȘATINIA, de Emilia Țuțuianu, publicat în Ediția nr. 2075 din 05 septembrie 2016. Șansa și bucuria de a întâlni un om ales - Boris David - cu realizări exemplare în plan profesional și un inspirat poet, o asemăn unui curcubeu ivit după furtunile vremii care ne dă încă speranță în oameni... Refugiat din Basarabia sudică, petrece anii tinereții la Oradea, iar studenția la Timișoara, unde o întâlnește pe cea care va fi aleasa inimii sale - Margareta Kruch. Cariera profesională îi este încununată de
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
este dezvăluită în romanul Povod; celelalte cărți ale sale sunt ... Citește mai mult Șansa și bucuria de a întâlni un om ales - Boris David - cu realizări exemplare în plan profesional și un inspirat poet, o asemăn unui curcubeu ivit după furtunile vremii care ne dă încă speranță în oameni... Refugiat din Basarabia sudică, petrece anii tinereții la Oradea, iar studenția la Timișoara, unde o întâlnește pe cea care va fi aleasa inimii sale - Margareta Kruch.Cariera profesională îi este încununată de
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
pe partea mea de cer Și mă dezleg de umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer Și alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme Se pot citi și alt fel încercări. Când zarea ta ’napoi o să mă cheme Voi despărți furtunile de mări Și-ți voi hrăni cu-albastru pescărușii Atât de triști de când nu i-am strigat. Am să te smulg din brațele cenușii Și-am să-ți dezvălui chipul nefardat Al poeziei mele. Pentru tine Vioara mea de dor
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
împreună, l-ați lichidat pe Astrolog. FILOZOFUL. „Profeții, unde sunt profeții? O țară nu poate rezista fără profeți!” Asta îl frământă pe Romancier. Se lamenta la cafenea mai ceva ca o muiere. Important e prezentul. Cine seamănă vânt va culege furtună, scribul ăsta o va păți. Crede că e Alfa și Omega. Inventează lumi!!! Lumile îl inventează pe el! Nici atât: e cuprins în ele dintotdeauna. Se uită ca bezmeticul în jur și are impresia că e Creator. Dumnezeul unui popor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sunt sigur. De altfel, ideea că scrijelitura aceea fusese practicată În timpul crimei era doar o presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru mine, care mestec mai puțin din Învățătura dumitale dar am vizitat, În schimb, multe porturi și multe mări, femeia e ca vântul care umflă pânzele În larg, sau care frânge catargul la dezlănțuirea furtunii. Este forța care ne lipsește nouă, bărbaților, pentru a traversa marea vieții, și pe care Încercăm să o capturăm În pânzele noastre. Își Îndreptă privirea spre dansatoarea care tocmai se apropia. — Nec tecum nec sine te, murmură. Poetul mai goli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă daga Îi era la Îndemână. — Cu mâhnire m-am plecat să Îți cer audiență, messer Alighieri, contravenind uzanțelor Bisericii și convingerilor mele personale, Începu inchizitorul. Cred că păstorul cel bun trebuie să urmărească oaia pierdută În noapte, chiar pe furtună și În pustie. Însă dacă oaia se preschimbă În lup și se preface că s-a rătăcit pentru a-l atrage pe păstor departe de turmă, atunci păstorul trebuie să facă grabnic cale Întoarsă și să se Înarmeze. Alegoria dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu numai. Am impresia că domnul Fukuyama a provocat ceva frisoane la nivelul conducerii Centrului. Poate chiar mai mult: a fost pe punctul de a declanșa o alarmă În toată regula, dacă nu cumva a și declanșat-o. O mică furtună În deșert... Am așteptat ca Sonia Anderson să continue. N-a făcut-o, dar nici nu s-a Întrebat, retoric sau pe bune, care va fi fost motivul pentru care Centrul s-a cam cutremurat la apariția cărții lui Fukuyama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în care vin nu mai este, iată o coapsă tot mai rece, iată o fereastră pe care nu se poate privi decât înăuntru. Cât despre de-acum înainte, nici o știre: doar un vuiet vag, un foșnet neliniștitor de pădure simțind furtuna, ce vine spre el, făcându-l să se ghemuiască mai tare sub pătura zdrențuită și plină de pete. Nu credem a mai fi nevoie să spunem că asemenea stări trebuie combătute cu tărie, cu puterea exemplului personal. O săritură rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dușman în deșert nu este căldura, nici setea. În deșert, cel mai rău dușman a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli: Nimeni dintre voi n-ar fi supraviețuit unei adevărate furtuni de nisip! — Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli: Nimeni dintre voi n-ar fi supraviețuit unei adevărate furtuni de nisip! — Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți imagina... Vremea a fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca harmatanul să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bată cu furie. Vulturii ne vor da de știre. — De ce vulturii? — Aici miroase a hoit. Dacă sosesc în zbor de departe, înseamnă că vântul se liniștește. Dacă-și caută adăpost și-și ascund capul între aripi, înseamnă că o să înceapă furtuna. Ei sunt singurii care știu ce se va întâmpla în deșert, pentru că pot vedea de sus. — Nicicând nu m-am gândit că o să mă bucur că văd vulturi - exclamă Mecanicul. Întotdeauna mi s-au părut ființele cele mai respingătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dai la iveală, maltratîndu-te masochist că În sfîrșit comunici. Dar corespondența aceea totală, spontană, aproape magică, de care au parte doar Îndrăgostiții În clipele lor de grație. Lotte și Werther. Nori groși, negri, sparți În hohote lubrice, pașii devastatori ai furtunii care se apropie și același cuvînt rostit simultan de cei doi: Klopstock. Cum se umflă iubirea ca laminaria În secrețiile nerușinate ale creierului, cum se preface ea Însăși Într-o excrescență a minții și Începe să mintă uitîndu-și obîrșia. Ocolești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-am Înfrînt exilul...“ Oare un conducător, un despot luminat, repetînd noaptea În veghea dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de altul, nici În tramvai nu am stat vreodată alături, nici la casa de bilete, nici În drogheria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am început să vorbim despre asta mi-am dat seama că exagerasem. Nu era genul care să facă așa ceva. Vreau să zic că era mai degrabă genul de persoană care să stea deoparte, nu se implica, nu? A fost o furtună într-un pahar cu apă. Dar eu eram supărată din cauza slujbei și m-am lăsat dusă de val. M-a privit suspicioasă. De ce discutăm despre asta? Credeam că vorbim despre Paul. Și eu! am spus nevinovată. El unde intervine? Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și găinaț de pasăre. Era o noapte fără stele. Cerul de deasupra avea o culoare nedeterminată, cu nori groși și grei de apă. Speram să fiu înapoi acasă înainte să înceapă furtuna. Scara de incendiu era undeva de partea cealaltă, semnalizată doar de două gratii de metal ce se ridicau la o palmă de nivelul acoperișului. Am coborât cât am putut de repede încercând să nu fac tămbălău. Pantofii nu scoteau nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon misterios. Când s-a lăsat seara, am văzut pescărușii plutind pe mare pentru a se odihni, semănau cu fuioare de nori legănându-se spre orizontul arzător. Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păsări. Era un exercițiu, o meditație în care toate celulele corpului meu vorbeau între ele. Albatroșii zburau peste capetele noastre, uneori veneau aproape de noi să ne studieze. Puteam să stăm față în față cu aceste păsări neobișnuite asemănătoare cu păsările furtunii, dar atât de diferite de ele. Era prietenoase cu noi, ca și cum ar fi vrut să creeze o clipă de perfecțiune cu oamenii. Nu era de mirare că Albatrosul lui Baudelaire era cel mai cunoscut poem în toată lumea. Numai în România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să fac o variantă a mea, șlefuind textul mult timp ca pe o pepită de aur. Câtă bătaie de cap mi-au dat de exemplu cuvintele simple „prince des nuées“ care fuseseră traduse diferit de poeții traducători - regele norilor, monarhul furtunii, prințul printre nori, prințul înălțimii, regele rudă cu norii, sau pur și simplu stăpânul orizontului! Desenam tot timpul, povestindu-i lui Simon despre variantele nebune, ca și cum traducătorii ar fi vrut să capteze raze din pluralitatea sensului. Ca să nu mai vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam mare. O mustață subțire îi umbrește buza de sus. În rest, înfățișarea lui amintește mereu de un pin răsucit de furtună care și-a pierdut ramurile pe o parte. Azi ca și ieri, Feifel se simte așa, ca și cum viața s-ar fi scurs din toate părțile corpului său. De unde slăbiciunea asta nouă? se întreabă el. Oare s-a terminat viața pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]