4,992 matches
-
înțelegea de ce toată lumea petrecea atât timp vorbind, mâncând și pierzând vremea prin jurul cabanei. Barca stătea de pomană, trăgând către râu și-l chema la ea. Să mergem. Să mergem. Să mergem. Danny s-a îmbrăcat încântat, și-a pus în geantă Game Boy-ul și periuța de dinți. Apoi a văzut biletul lipit pe ușă. Suntem pe munte, cu Ellis. Tu și Charlie rămâneți în tabără. Mama Fir-ar al dracului, a exclamat băiatul. Afară, cerul era cenușiu și murdar, iar Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Alice. Dar Alice nu s-a mișcat, iar Danny știa de ce. John nu era îmbrăcat în pantaloni scurți de mers pe râu și în sandale, ci avea pe el o pereche de pantaloni lungi și niște mocasini. Și-a lăsat geanta la picioare. Câteva clipe, nimeni n-a scos nici un cuvânt. Apoi Irene a zis: Hopa ! Alice începuse deja să plângă și, mai mult decât orice pe lume, Danny își dorea ca femeia să înceteze cu lacrimile. Pe mama lui n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să ne lăsați vreo două ore. Poți să încerci să dai de tatăl tău pe mobil sau măcar să vorbești cu cineva care poate s-ajungă la el prin partea cealaltă. Și sună și la număru’ ăsta. Mike și-a înșfăcat geanta hidrofugă și-a scos o carte de vizită din portofel. E număru’ șefului meu. Îmi pare rău, Naji. Trebuie să afle. Nu știm cât de gravă e situația. Se poate să mai fie și alții implicați. Naji s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adus mașina din parcare pînă În fața scărilor. Fata Își trăsese gulerul paltonului pînă la vîrful nasului și părea cu totul Îngropată În el. Am oprit lîngă ea și am lăsat În jos geamul dinspre partea mea. Fata și-a mutați geanta În mîna cealaltă și a pornit hotărîtă spre mine. SÎngele i se scursese parcă tot și nasul ei arăta ca și cînd ar fi fost presat Între două lame de sticlă. Pe chipul ei nemulțumit se citea o strălucire nepămîntească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zis. „I like to move it , move it. I like to move it move it!” La Frankfurt, între două trenuri am găsit pe jos un sac mare, frumos, de poștă. L-am împăturit ca papuașii și l-am pus în geantă. Ce altceva le puteam aduce acasă alor mei, cu banii pe care-i aveam? (Îți aduci aminte cum, în ultimii ani ai lui Ceaușescu era un mare cadou dacă duceai cuiva câteva pungi goale de plastic, din străinătate?) Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faci! Ne-am săturat de aerele lor de superioritate! - Dar de ce nu polemizați cu ei? - E complicat, ei sunt Centrul! Buricul franțuzesc al pământului. Au fost câteva lucruri șocante. Atunci când am ajuns la hotel, un domn bătrân mi-a luat geanta și m-a instalat în cameră. A tras perdelele, mi-a arătat lacul Leman flancat de Alpii înzăpeziți și m-a întrebat dacă j’aime le peisage. Îl aimam. Mi-a dat în mână o cutie cu butoane și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încet prin centrul orașului, înconjurat de 20 de copiloci de clasa a cincea-a șasea, cu retard ușor, care ieșeau pentru prima dată la Cluj! Mergeau pe stradă în jurul meu, unii ținându-mă de mână, alții de pantaloni, alții de geantă sau de hanorac, într-o hărmălaie cumplită, punându-mi douăzeci de întrebări pe secundă, vorbind toți deodată: „Tovarășu’, nii, tovarășu’, nii.. aia ce-i tovarășu’? Ui la ăla , tovarășu’, are pălărie”... „Cum îi zice la strada asta, tovarășu’?” „Napoca.” „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vă spun, ar trebui să se mai cizeleze puțin, să mai citească. Poate să rămână la examen”. „Mulțumesc, doamnă, vă tare mulțumesc”, zice tata. Am mers înapoi la internat. „Ai auzit ce-a zis?” „Am auzit.” Tata și-a luat geanta lui de ciocănar, să plece înapoi, la gară. Se uită la mine din poarta internatului. „Copile, eu plec. Mă duc. Te las.” „Bine, tată.” S-a mai uitat încă o dată la mine (Dumnezeule, și acum îmi amintesc privirea lui) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
te-a scos de la închisoare și te-a pus cu nasul pe urmele mele. Capauca îl bate cu coada peste bocanci. —Sărut mâna, maică, zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea din potrivă; însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
diploma în PR, am obținut un serviciu în biroul de presă al unei companii de produse cosmetice de mâna a doua, în Dublin; erau bani puțini, muncă extenuantă- în principal lipirea plicurilor pentru scrisori promoționale și, cum ni se verificau gențile în fiecare seară la plecare, nu exista nici măcar consolarea produselor de machiaj pe gratis. Dar aveam o oarecare idee despre cum ar trebui să fie munca de PR, despre cum poți deveni foarte creativ dacă te afli la locul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
luase de celebrități. Voia o schimbare radicală, să descopere din nou lucrurile esențiale, să lucreze pentru cei săraci și suferinzi, într-o leprozerie, dacă se putea. Acestea erau vești minunate, deși surprinzătoare, iar acum era momentul perfect să scot din geantă formularele pentru obținerea permisului de muncă în S.U.A.; două luni mai târziu, lăsam în urmă Irlanda. Când am ajuns la New York, am stat câteva zile la Rachel și Luke, dar s-a dovedit o idee nu tocmai strălucită: pe Jacqui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un aer eficient, și dorindu-mi să pot purta costume cu o croială sobră la serviciu, când am dat colțul și deodată s-a întâmplat... A apărut un bărbat și ne-am ciocnit cu așa violență încât mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri compromițătoare (inclusiv ochelarii pe care îi luasem ca să dau impresia de inteligență și portofelul pentru mărunțiș pe care scria „Schimbările vin dinăuntru“.) Ne-am aplecat în grabă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
albit ca varul. Trebuia să mă îmbrac. Inima mea, deja întristată, s-a îngreunat și mai mult, în timp ce Dogly mă privea cu compasiune. Era din cauza afurisitelor de haine trăsnite, înșirate, umeraș după umeraș, plus raft după raft de pantofi și genți multicolore - și, mai rău decât toate, pălăriile. Mergeam pe treizeci și trei de ani, eram mult prea bătrână pentru asta. Ceea ce îmi trebuia era o promovare, pentru că, cu cât urcai în ierarhie, cu atât erai mai liberă să te îmbraci la costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Fata trăsnită se întoarce la lucru Ținuta pentru azi - cizme de piele întoarsă neagră, ciorapi cu plasă roz, rochie retro de crèpe-de-Chine, neagră cu buline albe, haină roz trei sferturi (de asemenea retro) și o geantă cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu banii pentru iubitul lui tânăr și sexos (precum și sărac-lipit), Henk, în speranța că acesta n-o să-l părăsească. Și deodată a dat cu ochii de Brooke și de bătrânul Edison (care era mai bogat decât Cel-de-sus), uitându-se la genți Chloe. La început, Franklin a crezut că tipul în vârstă era prietenul lui Brooke și, când l-a auzit pe recepționer spunând „Ce mai faceți, domnule Edison?“, i-a venit să vomite. Spunea că e o chestie pedofilă, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Și casa îmi părea cunoscută: covoare țipătoare oribile, perdele și cuverturi de tristă amintire și o mulțime de trofee sportive, tablouri hidoase și bibelouri de porțelan de-ți stătea mintea-n loc; m-am simțit ca acasă. Mi-am trântit geanta pe podea, în hol, și primul lucru pe care l-am văzut a fost o fotografie atârnată pe perete, în care un Aidan mai tânăr strângea în brațe o fată, care stătea cu spatele lipit de pieptul lui. De îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan mă avertizase că, atunci când vorbea, era de obicei despre Partidul Democrat. Kevin a insistat să-mi ducă geanta în dormitor, o cameră care aducea leit cu camera de oaspeți din casa părinților mei. Ar fi putut să facă un schimb cultural; perdele înfiorătoare, o cuvertură la fel de cumplită și un șifonier plin cu hainele vechi ale cuiva. Avea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar fi trebuit să fiu mândră că Aidan era genul de bărbat care nu făcea discriminări în privința fetelor cu fundul mare, dar mă preocupau alte lucruri. Era destul de înaltă și părul negru și drept îi ajungea până la umeri. Avea o geantă drăguță, văzusem modelul ăsta la Zara. De fapt, fusesem cât pe-aci să cumpăr una și eu, însă aveam deja ceva foarte asemănător. Am rămas uitându-mă după ea până când a dat colțul. M-am întors și m-am rezemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
merg. Mi-am târât picioarele pe un drum întortocheat, ocolitor, dar în cele din urmă am ajuns la blocul meu, pentru că nu aveam unde altundeva să mă duc. Lângă trepte, în timp ce mai pierdeam câteva secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul de sus, mergând pe stradă într-un costum fistichiu roșu aprins. La naiba. M-a prins din urmă și mi-a spus pe un ton acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe un petic de hârtie. L-am luat cu o mână moale și am spus: —Mă numesc Anna. —Anna, a repetat. Ai grijă de tine. Faine haine, apropo. —Pa, am spus și am lăsat peticul de hârtie să cadă în geantă. M-am dus la întâlnire, dar nu eram în formă, n-am reușit să mă implic îndeajuns încât să negociez ferm condițiile cu dl Lămpi de Fițe și am plecat fără a ne fi pus de acord. Ieșind în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
declanșând o miniambuscadă. —O cretină, a zis cineva. —O turistă, a zis altcineva. (O insultă mult mai gravă.) —Scuze, am zis. Îmi pare rău. M-am adăpostit de valul de oameni în pragul unei clădiri, mi-am scos mobilul din geantă și, cu degetele tremurând de speranță, am sunat la acel număr. A răspuns o femeie. —Sunteți Morna? am întrebat. — Da. —Aș vrea să-mi ghiciți. Puteți veni acum? Am o fereastră. Sigur! Da! Absolut! Cui îi păsa de serviciu? Morna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu. Soțul meu a murit. Deodată lacrimile îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva nefast asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-a întins brațul cu un gest dramatic... Nu merge la croitorul Quigley loco. Pentru nădragi cu dichis în culori faine Merge la Club Monaco. Mai au și bluzițe și genți și giu-va-iere Și multe alte lucruri faine. Am auzit că sunt la prețuri rezonabile Și-mi pare rău că nu rimează. —Bravo! am strigat. Așa cum nu spun irlandezii! Mai vreau! —OK. Ultima strofă. Cea mai tristă. Și-a plecat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu adevărat. Câteva persoane au trecut pe lângă mine, în drum spre lift, și, cuprinsă de o fericire neașteptată, am fugit și m-am înghesuit între ele. Erau trei femei cam de vârsta mea și arătau foarte normal: una avea o geantă care, aș fi putut jura, era de la Marc Jacobs, apoi am observat că o alta avea unghiile făcute cu - aproape că mi s-a tăiat respirația - Candy Grrrl Chick-chickachicka (galben pal). Dintre toate mărcile din lume? Care era probabilitatea? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am observat că o alta avea unghiile făcute cu - aproape că mi s-a tăiat respirația - Candy Grrrl Chick-chickachicka (galben pal). Dintre toate mărcile din lume? Care era probabilitatea? Am luat asta drept un Semn. —La ce etaj? a întrebat geanta Marc Jacobs. Era așezată cel mai aproape de butoane. La cinci, am zis. —La fel ca noi. A zâmbit. Am zâmbit și eu. Evident, să stai de vorbă cu morții într-o după-amiază de duminică era o activitate mai comună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]