3,294 matches
-
și-și fixă contactele pe vârfurile degetelor. — Când ești gata, trage. Mark Schluter își împinse înainte pelvisul. Membrele i se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
între ca să redescoperi... —Inventiv. Pur și simplu inspirat. „Să redescoperi.“ Majoritatea oamenilor văd paharul nouă zecimi gol. Soția mea îl vede o zecime plin. De-aia te-ai însurat cu mine. Ah! Dar când m-am însurat cu tine... Ea gemu. —O zecime din pahar dădea pe dinafară. El se întoarse pe umărul suferind și o privi, alarmat. —Zău? Pe atunci făceam sex prea des? Hohotele de râs țâșniră din ea ca niște mașini peste niște praguri de limitare a vitezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dintre care câteva zeci erau cu ei doi. Îi arătă raftul cu reviste, cu trei numere noi din Truckin’ Magazine. Cu toată etalarea asta, ochii lui căzură pe posterul cel nou. Chipul i se întunecă. —Aveam altă poză acolo. Karin gemu. —Bine. Dă-mi voie să-ți explic. Asta nu-i a mea. Eu nu m-aș atinge de o chestie care arată în halul ăsta. Asta-i caroseria cea mai nasoală pe care am văzut-o vreodată. Karin clipi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai izolate ale parcărilor părăsite de la magazine. Nu puteau folosi mașina lui, din cauza mirosului ascuțit al lui Wendy. Din câte spunea soțul ei, femeia era, din punct de vedere olfactiv, ageră ca un bursuc. —E mai rău ca în adolescență, gemea Karin. Fir-ar să fie, Robert, o să explodez. Apoi se opreau și se întorceau la discuții fără atingeri. Ajunseseră la vârsta la care frustrarea oferea mai mult decât satisfacerea. Respectarea asta a fidelității formale însemna ceva. Trădarea venea mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin ale noastre. Acesta era gândul matinal care se forma în creierul lui Weber, în sinapsele sale aflate în mișcare - o cunoaștere care ar fi trebuit să-i ajungă pentru toată viața. Dar se risipi odată cu noile descărcări, când Sylvie gemu, se răsuci și se trezi, deschise ochii și îi surâse. —Bine? întrebă ea, somnoroasă. Un vechi cod al lor: Ai dormit bine? Și da, încuviință el din cap, răspunzându-i la surâs. Toată viața dormise bine. Crăciunul sosi și trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să negi chestia asta, după tot ce s-a întâmplat? Numele ei n-a apărut niciodată, în toate discuțiile alea secrete pe care le aveai cu el? Când te întâlneai cu el și-i povesteai despre noi? Despre Adăpost? Ea geme și începe să se descompună. El se ridică și se duce în celălalt colț al camerei, cât mai departe de ea, ținându-se de cot și strângându-și gura, așteptând ca ea să termine. Ea inspiră, gură după gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și se dau că sunt pe moarte. Unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și atât; când se prăbușește rangul se sufocă de urât. Lumea vrea cât mai devreme să vă sufocați cu toți, că nu ați văzut cum geme un popor condus de hoți. 2013 Livrescă Incert mai este acest spațiu! Iar timpul cu-ai lui colți de fier ne roade ca în Baudelaire, ne fugărește ca-n Horațiu. Shakespeare, și el a observat că timpul nu are hotar
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un pârâu învolburat, Iar mai la răsărit, pe o ridicătură, Se află un stejar bătrân și aplecat. Sub el se află o fântână Unde au poposit săteni și mulți străini. Văd frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția ani. A fost bătută de viscole și ger. Pe lângă ea cernut-au fulgii de zăpadă. A fost stropită de ploile din cer, Iar la ulucul ei s-au adăpat și animalele de pradă. Pe lângă ea trecut-au mulți
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i prezumțios. Preotul stă divizat Între Cer și pământ; și în timp ce îngrijește lumea, invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar unde este pată, geme în penitență. Preotul este cu totul o rugăciune Care, să știi, nu-i văzută ca sacrificiu lui Dumnezeu: Astfel sleiește diavolul, și ceata sa. Preotul, fără încetare, cere iertare și mulțumește Stăpânului său; de la El primește tot ceea ce el iubește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de asemenea, de a face cu maniera în care se reîntorcea acasă în fiecare seară, ca un animal care este mulțumit că-și regăsește culcușul, dar care tot nu se simte în siguranță. Așa îl trata și mama. Mormăind și gemînd încetișor, ea se agita în jurul scaunului pe care cădea el. Îi turna o ceașcă de cafea sau de cicoare, îi slăbea gulerul, aducea un lighean cu apă pentru picioarele lui acoperite de umflături. Nu mi-am disprețuit niciodată tatăl pentru
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
încîrligată în jurul mînerului vîslei, îmi puteam simți antebrațul devenind treptat dur și țeapăn. Picioarele și brațele zvîcneau cu ultimele resurse de energie, iar spatele meu părea făcut din elastic întins pînă în punctul de rupere. Dar în vreme ce fiecare dintre noi gemea, împreună eram fantastici. Barca zbura înainte, fiecare vîslă părea trasă de un singur vîslaș posedat. Reușiserăm. N-am fi putut vîsli mai bine împreună. O amintire, mai mult o simțire, m-a străfulgerat și m-a dus înapoi, în acea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se explică și obiceiul raportat de Herodot care se afla la Trausi, «că atunci când se năștea un copil, toate rudeniile lui încunjurându-l, plângeau asupra relelor pe care avea să le sufere, din momentul în care văzuse lumina zilei și numărau gemând toate mizeriile omenești care-l așteptau. La moartea însă a unuia din concetățenii lor, ei se dedau dimpotrivă veseliei, îi acoperea cu pământ în mijlocul glumelor și-l fericea de a se fi sfârșit, fiind mântuit de relele acestei vieți.» Este
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de partea minus a planului galactic. Prima sarcină urgentă: să ajungă în al optulea decant. Când trăgea de levierul "cutiei"', Gosesyn sesiză schimbarea. Se simțea din nou în noul corp, scăpat de Ashargin. După trezirea rapidă, se ridică brusc. Căzu gemând, fiindcă fiecare mușchi din corpul său amorțit protesta energic împotriva mișcării bruște. O femeie, lângă pat, scăpă o exclamație. Leej apăru în câmpul său vizual, în fața ochilor lui dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
atît de mult astfel de lucruri, zise ea cu o undă de neplăcere, apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Perfect, uite-mi tramvaiul. Trecu pe lîngă el și ajunse pe drum. Un tramvai aproape gol, arătînd ca o relicvă, veni gemînd pe șine și se opri între Lanark și priveliște. L-ar fi dus la casa în care locuia. Rima se urcă. Făcu un pas s-o urmeze, apoi ezită și spuse: — Știi ce, o să ne mai vedem, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aveți grijă, dacă o să mă ocup de voi! le spuse ea copiilor cu o voce cruntă. Eu nu sînt moale ca mămica voastră! Ei rînjiră la ea, iar cea mică începu să chicotescă. Doamna Fleck se aplecă peste pat și gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor cavernos, recunoscu vocea lui Sludden, care-i spuse volubil: — Ar fi timpul să ne întîlnim din nou, Lanark, în timp ce o voce mică, identică, din palma stîngă, striga ascuțit: îți faci prea multe griji pentru ce nu trebuie. — O! O! gemu Lanark sufocat. Sînt în iad! își astupă gura cu amîndouă mîinile și, cu ochii pironiți la figura lui Gay, care se legăna în fața lui, se dădu înapoi, depărtîndu-se de ea. Asemeni unui obiect care alunecă pe sîrmă, ea se cutremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urăște într-atît meseria că ar pleca imediat cu oricine, dar ai grijă. Dacă intri într-o altă lume cu altcineva e ca și cum ai fi căsătorit cu acea persoană și femeia asta o să urască orice lume în care o să poposească. Lanark gemu. Ce pot face, doctore Munro? — Asta e prima ta întrebare rațională, spuse Munro înveselit, așa că nu te mai frămînta și ascultă. Poți căuta un însoțitor printre trei categorii: doctori, asistente și pacienți. Puțini doctori doresc să plece, dar cînd se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă vrei să guști spectacolul. Adu-ți și prietena. Lanark aruncă radioul și rămase o vreme nemișcat, mușcîndu-și degetul mare, apoi se ridică și începu să se îmbrace automat. Fata îl privea din pat uluită. — Mă părăsești ca să vezi așa ceva? gemu ea. — Ce să văd? O privi chinuit și adăugă: îmi îmi pare rău. Apoi își trase cămașa pe cap. Termină pe fugă cu îmbrăcatul, bîiguind din cînd în cînd „Chiar îmi pare rău“. Luă radioul de pe pat și căută ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jos. Cînd au terminat, se făcuse ora șase. încăperea arăta extraordinar de curată și de ordonată. — Spală-te, și apoi o să luăm ceaiul, spuse Thaw. După aceea, scoase cîteva pachete din dulap. Cotlete, zise el. Ceapă. Prăjituri. Pîine. Unt adevărat. Gem. — O, Duncan! Minunat! Dar... mami mă așteaptă la ceai... — Du-te iute jos la cabina telefonică din colț și spune-i c-o să iei ceaiul aici. Uite, trei penny pentru telefon. Cînd Marjory se întoarse, masa era aproape gata. Mîncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
moarte de propria fire violentă, încerca să răspîndească grația divină în lume lăsîndu-se spînzurat ca un criminal ce era. Era hazliu să te gîndești că reușise asta spunîndu-le oamenilor să se iubească, nu să se rănească unul pe celălalt. Thaw gemu și zise: — Nu-mi place să te hăituiesc în halul ăsta, dar refuz să-ți poleiesc faptele. Admir cea mai mare parte a lucrării tale. N-am resentimente nici față de erele glaciare, chiar dacă i-au transformat pe străbunii mei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului trup, care zăcea cu gura și ochii căscați și capul bîțîindu-se la marginea pernei. Se întrebă dacă e cazul să-l părăsească, dar se mișca, gemea și bursc redeveni parte din el și se ridică. îl cuprinse o pace amorțită. De afară nu venea pînă la el nici un zgomot, și nici cel mai slab sunet de la etaj sau parter. Aerul îi intra și-i ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Eu am vrut să spun că doar o revoluție aici ne poate schimba programul. Nu am alte alternative? — Rămîi cu noi, dacă vrei. îți putem găsi de lucru. Sau pleacă și rătăcește. Pentru oamenii fără destinație, spațiul e infinit. Lanark gemu și zise: — Rima, ce-ar trebui să facem? Ea dădu din umeri nerăbdătoare. — O, nu mă întreba. Știi că-mi place aici, și asta nu ți-a schimbat deloc ideile. Dar refuz să rătăcesc în spațiu. Dacă vrei s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
El, Cu Satan sau butoiul n-ar mai sta la sfadă, Ci l-ar pupa și i-ar da băutură și...“ — Ce naiba mănînc? strigă Lanark. — Enigma de Filets Congalés. Nu este preparată bine? încearcă chestia asta moale și sfărămicioasă. Lanark gemu. Damful de cauciuc ars i se topi din nări și o căldură revigorantă îi cuprinse membrele. — Asta-i mîncare de la institut, spuse el. — întocmai. Grupul Quantum nu ne dă altceva azi. — Am plecat din institut tocmai pentru că detestam hrana asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și dorință și se duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că atunci cînd va deveni neagră, își va pierde conștiința. Nu simți nici o durere, așa că nu se îngrijoră. Apoi auzi pocnete și pe Helen abia respirînd. — Dă-i drumul, dă-i drumul. Fu eliberat și auzi mai multe pocnituri. Helen gemu, apoi țipă. Ștergeți-o, domnule! Lăsați-ne! Lăsați-ne în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]