31,702 matches
-
clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă. Nu poate juca. Cu cît bea mai mult, cu atît
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
pentru ceea ce poți deveni. întreaga noastră existență stă, de altfel, sub semnul Luxuriei ca silogism al globalizării și paradox al plafonării. Cînd însă atît silogismele, cît și paradoxurile sunt întîmpinate cu grație și eleganță, ți se oferă șansa să adulmeci gestul redării sonore ca pe o materie spirituală cu sprintenă memorie, mai tare decît bronzul și mai fragilă ca reputația unei femei ori a unui poet. O șansă ce mi-a fost copios oferită de membrii ansamblului "Game" în concertul din
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
pentru aplicarea acestei prevederi. Soarta bibliotecilor școlare a fost prezentată de Adrian Gorun. Pe replica, deconcertantă, că pentru BCU Cluj s-au alocat zero lei, a intrat doamna ministru Mona Muscă. Ioan Onisei a revenit în discuție, făcînd public un gest simbolic: semnarea de către Ministrul Culturii și Cultelor, pe 1 martie, a ordinului prin care Dan Erceanu, directorul demis al Bibliotecii Naționale, este repus în funcție. Acesta, preluînd ștafeta, a vorbit despre deschiderea pe care Biblioteca Națională trebuie să le-o
Gutenberg n-a murit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11923_a_13248]
-
este faptul că "trăinicia" căsniciei dintre Ella și Roscov s-a întemeiat pe lipsa de comunicare. Cîtă vreme cei doi soți nu au comunicat între ei, căsnicia lor părea să funcționeze, chiar dacă se cantonase într-o zonă a deplinei platitudini. Gestul uman, de înțeles, al scriitorului de a împărtăși cu cineva micul dezastru al pierderii textului din calculator, îi oferă și femeii posibilitatea de a-și striga frustrările și dezamăgirea. Din acest moment nu mai există cale de întoarcere. Viața ambilor
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate înfățișările lui: descumpănit, răzvrătit împotriva vieții sale, gata de gesturi burlesc disperate, prins în menghinea a două iubiri, ambele eșuate. Construcție ingenioasă, subtilă fără a fi sofisticată, romanul are o încărcătură existențială cu rezonanțe grave, însă e scris cu vervă și umor. Eu sunt nevastă-mea. Vreau să zic, cea
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
prevină amplificarea unui caz care-ar fi putut conduce la alte cazuri (vă mai amintiți: "Năstase, enșpe case"?) Dar e la fel de evident că unul din oamenii cu influență din PSD încearcă să stabilească punți spre noua putere. Ca element psihologic, gestul nu e de neglijat. Chiar dacă prin asta Năstase și-a creat o problemă suplimentară în propriul partid (ieșirea mitocănească a lui Iorgovan spune totul: "Năstase ori face politică, or se dă dracu' la o parte"), nici Băsescu n-a câștigat
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor gesturi frînte peste păianjenii zilei/ zîmbete moarte plutind pe cheiurile disperării iceberguri în mările roșii/ popoare de muște treceau prin bucătăriile goale/ prin peștii înghețați în vitrine cuvinte pe buzele oarbe/ repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite/ în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
imagine tare, frumoasă, tonică, plină de viață, total nonconformistă și ascultînd formidabila orchestră a operei dirijată cu forță, cu accente noi, puternice, de tînărul Philippe Jordan, îmi dau seama că se iese clar din orice fel de convenție siropoasă. Din gesturi ținute de costume de epocă, din rigiditatea șabloanelor. Copacul își întinde, își învîrtește crengile groase, enorme pe toată scena. Ca o caracatiță tentaculele. Aproape aud foșnetul frunzelor bine înverzite. E vară. Iulie. Sîntem cam în anii �50 ai secolului trecut
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
l-am ascultat, l-am văzut în niște difuzări pe Mezzo. Acum cîteva luni a interpretat același rol la Covent Garden, alături de Ruxandra Donose în Charlotte. O montare clasică, din cîte am citit, cu două voci divine. Puțin exteriorizat, cu gesturi mici, reținute, mai degrabă decît largi și patetice, acest tenor de primă linie la ora asta simte extraordinar ideea lui Andrei Șerban, miza ei, tratarea ei aproape cinematografică. Vocea lui, atît cît a lăsat să se audă la avanpremieră - unde
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. In mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
Bond. I-a lipsit zâmbetul lui James Bond sau măcar al lui Gagarin. I-au lipsit năucitoarea blondă și smockingul. I-a lipsit pistolul frumos de mare calibru. I-au lipsit "poantele" și specificul local. Au lipsit amuzamentul, zborul spectaculos, gesturile frumoase. I-a lipsit inteligența de a face cu ochiul înainte de a "împunge" stejarul. Nu s-a ridicat deasupra materiei rusești. James Bond nu s-ar fi apucat să "împungă". Și cuvintele nu sunt aceleași: vițelul, stejarul. Charisma nu e
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
bătăilor stradale cu miros de huilă, pe care le încasam atunci, atît la propriu, cît și la figurat. Cum să-și dea, domnule, Buzura mîna cu Ion Iliescu? Păi, romanele lui, personajele lui, temele lui se împotrivesc unui astfel de gest, nu? Medicul Augustin Buzura cunoaște prea bine genul de intoxicări ale unui sistem și al acelora care au avut grijă ca el, sistemul, să funcționeze, cunoaște bine că instigarea unor membri ai societății împotriva altora este o metodă, sinistră, dar
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
izbîndă. A doua oară am suferit la plecarea "Dilemei". Și, de atunci, tot mai mult, tot mai des. Pentru că, oricît m-am străduit, n-am mai înțeles mare lucru. Cu cît tam-tam-ul în jurul Fundației creștea, cu atît nu mai regăseam gesturile ample culturale. Nici deschiderea, nici atmosfera. Ceva fals, artificial, rece, oficial, stătut părea că se așterne peste vigoarea de altă dată. Pe care o voi purta mereu în amintirea mea. Și, din nou Ion Iliescu. Un alt statut, o altă
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Cultura", înființată de dînsul, care sînt convinsă că și sub o altă conducere ar fi considerat moral să o publice. Scrisoarea nu are un subiect pe teme literare, mi-am mai zis, chiar dacă îi aparține unui scriitor mare. Și nici un gest civic fundamental nu exprimă. Așa că, de ce la noi, am continuat să mă întreb. Am înțeles că îi este adresată lui Nicolae Manolescu. Am înțeles că o solidaritate de generație, o prietenie care nu se discută, se respectă, a determinat decizia
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Care poate aduce în discuție, ca motiv de iritare și venin, o lună pe care a cerut-o, ca amînare, președintele institutului, președintelui țării pentru efectuarea concediului medical, a unor investigații și intervenții. Igienic, moral și demn, credeam că succesiunea gesturilor ar fi trebuit să fie alta. Iar dacă nu... chipul celălalt al medaliei face și el parte din acest joc cu puterea. Pe teren există și învinși, și învingători. După cincisprezece ani de "domnie", Augustin Buzura se simte detronat, învins
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
deloc această împiedicare într-o lună, acest tip de spectacol revanșard, la vedere, în care se amestecă chestiuni personale, interne ale unei instituții - publicarea unei cereri a doamnei Catrinel Pleșu, o cerere de uz administrativ, intern, mi se pare un gest impardonabil, de oriunde ar fi privit - cu amarul unui tip de înfrîngere, altfel, destul de subiectivă. Omul este supus greșelii. Dar modelele? Cînd intervine autocenzura? Cum se menține aura? Întrebări, întrebări. Tristețe. Răspuns: nu se poate trăi fără modele. Îl văd
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme", inventează conversații și gesturi de familiaritate: "Seara, imaginile sunt extrem de lascive; scoaterea treptată și divină a piciorului din teaca lungă a ciorapului, băile părului, încălzitul la gura sobei, oboselile dulci ale iubirilor momentan săturate, o grămadă de familiarități care mă tulbură și mă torturează
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetării românești" (Eminescu și poeziile lui), dar nu avea de unde să bănuiască că, mai ales în vremurile socialiste, Eminescu va fi ridicat la rangul de divinitate națională absolută. Orice vorbă, cuvânt sau gest al său capătă pentru "patrioți" dimensiuni colosale; discursurile despre personalitatea și opera sa se reduc de foarte multe ori la o indigestă aglomerare de epitete ridicole. A te atinge de el, a îndrăzni să pui în discuție idei formulate de
Mitul Eminescu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12019_a_13344]
-
bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul unui cioban mioritic: Un comandant, aprig călău, I-adună ca pe-o turmă Și-nseamnă chiar pe biciul său Câți au căzut în urmă. Versurile
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul unui cioban mioritic: Un comandant, aprig călău, I-adună ca pe-o turmă Și-nseamnă chiar pe biciul său Câți au căzut în urmă. Versurile nu devin mai bune, dar concentrarea atenției asupra convoiului culcat în câmp, "făr-adăpost nici foc
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
jumătate de pas în urmă, să nu se înghesuie ca păunul în față, să-și măsoare fiecare silabă, să se poarte manierat. Pare sobru, dar nu e morocănos, are o anume solemnitate în atitudine, dar nu vorbește și nu face gesturi neglijente, cu atât mai puțin arogante. Această solemnitate nu e poză, e educație, bun simț, caracter natural! Nu e nimic nici scorțos, nici împietrit în gestica și vocabularul lui. Cântă cu o voce caldă cântece luate de la rădăcină, nestricate, alese
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
luat vederi, mesaje subliminale, finalul lasându-se cu denunțuri de-ți crapă obrazul că l-ai votat. Marea greșeală s-a făcut în momentul spargerii USL-ului ! Atunci, Parlamentul a devenit peste noapte ilegitim. Organizarea de noi alegeri ar fi fost gestul firesc. Însă sistemul cripto-mafiot din nou ne-a aburit. A nu știu câta oară în ultimii 25 de ani. „Noi continuăm, noi vom realiza ce ne-am propus ! Dreptate până la capăt !!!!!!” Iată unde am ajuns! Suntem în situația în care
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
văd privirea ce m-așteaptă În ochii mari, sub raza lunii Și pașii care ne îndreaptă Să ne ferim de ochii lumii. Tu mă atingi, înfiorată Mâna-mi retrag, îmi pare rău Și vreau aidoma, pe dată Să se repete gestul tău. Doresc cu patimă nebună Trăirea sărutării întâi Când am simțit că sunt o strună Care vibrează de-o mângâi! Atât doresc, să mă săruți, Să mă lipești duios de tine Apoi...să pleci și poți să uiți De n-
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]