14,967 matches
-
ceva În neregulă?” ― Am citit pe chipul dumneavoastră Întrebările nerostite, domnule profesor. Nu aveți de ce să fiți Îngrijorat. Totul e În cea mai deplină ordine... Sunt fericitul tată al unui băiat frumos și bine dezvoltat! să-ți aduc s-a grăbit să-i spună Mariei... ― Atunci, să-mi dai voie s-o felicit Întâi pe Maria, eroina evenimentului, și apoi pe tine. Să vă urez la toți trei sănătate deplină, viață lungă și... noul venit să nu rămână singur. Dar, cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctoru. Mulțămăsc. Mânca-ț aș! La auzul noii rafale de “mulțămăsc” și “mânca ț-aș”, profesorul făcea mari eforturi pentru a și stăpâni râsul. ― Să mergem - i s-a adresat profesorul lui Gruia. Când au ieșit din salon, profesorul a grăbit pasul, pentru a ajunge cât mai repede În cabinetul său. Gruia l-a urmat. Odată cu Închiderea ușii În urma lor, un râs sănătos a pornit din piepturile celor doi... Când s-au potolit, profesorul a reușit să articuleze: ― De multă vreme
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uitat repede la ceas. ― Ooo! S-a făcut târziu și trebuie să fiu În salon. ― Domnu’ doctoru’. Bunule! Ti rog sâ-i dai drumu’ lu’ barbatu’ meu acasî... ― Să vorbesc Întâi cu profesorul și... om mai vedea - a răspuns doctorul, pornind grăbit spre ieșire... făcând uitat faptul că are pe deget inelul bulibașei... ― ȘÎ când știu eu răzultatu’? ― Da’ ce aveți voi... de vă băgați În sufletul omului ca musca...? ― Da-i a’ nostru șî vrem sî-l videm acasî, cî l-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spună ce culori sunt potrivite pentru <domnișoare > și care sunt pentru <bărbați >...” - și-a Întărit spusa În felul lui gândul de veghe. Gruia a Înghițit În sec, dar, fiindcă nu avea prea mult timp de stat la taclale, a plecat grăbit spre magazinul pentru copii. Reținuse locul de la Maria. Într-una din zile, pe când se plimbau, ea l-a făcut atent: „Când o fi să fie... acesta e magazinul unde se găsesc cele trebuitoare unui nou-născut”. „De ce nu le cumpărăm acuma
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cam așa-i. ― Apâi am dat șî eu În cărț’, sî văd ci mai faci bunu’ șî dragu’ nostru domnu’ doctoru’... ȘÎ așa ni s-o aratat cum ț’-am spus... ― Vă rog să mă iertați, dar trebuie să mă grăbesc, fiindcă Îndată sosește trenul pe care Îl aștept. La revedere și căsătoria feciorului să fie În ceasul cel bun ― La noi sî spuni: baftî! ― Atunci: baftă ! ai sî ti afli În fața la oamini mari șî ai sî treci cu ghini
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
camion, intercalat cu cel de motoare supergrele... „Ce o fi Însemnând asta?” - ne-am Întrebat. „E posibil să fie și o coloană de tancuri. Altfel nu se explică această Îngrămădire de zgomot de motoare” - a presupus Păpădie. „Atunci, să ne grăbim, că altfel rămânem fără caimac, băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ora douăsprezece rămâne fixată. ― Mi se pare că dumneata Îți depășești atribuțiile. Mai grav este faptul că nu ai Învățat Încă să vorbești cu oamenii. În atari condiții, nu mă aștepta deloc!. ― Bineee! - a răspuns securistul, ieșind glonț. Deși se grăbea, profesorul a cerut centralistei să-i facă legătura cu directorul. ― Alo! Am onoarea, domnule profesor. ― Bună dimineața. Tocmai voiam să vă sun eu. Știți că am avut musafiri... ― Știu. Doar acum un minut am Încheiat convorbirea, dacă se poate spune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândul de veghe. Gruia a intrat În spital purtând ca pe o povară șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr ale lui. Mergea cu aceeași privire În jos și abia a auzit salutul unui coleg, care a trecut grăbit pe lângă el... ― Bună dimineața, domnule doctor. Vă așteaptă domnul profesor - l-a Întâmpinat sora șefă. ― Mulțumesc. Voi merge Îndată la dumnealui... ― Bine ai venit. Te-am rugat ca să treci pe la mine, pentru a-mi spune cum mai stai cu lucrarea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apropia de mine prea mult. Deci trebuia să gândesc de unul singur toată acțiunea și lui doar să i-o spun din fugă. „Oare cât ține căldura aici? Nu cred că prea multă vreme. Înseamnă că e nevoie să mă grăbesc. Da’ ia stai, nene! Adică marfarul ce are? Ba este de zece ori mai sigur decât orice alt mijloc de transport. Te-ai urcat Într-o cabină de <frânară și dus ești! Până la prima stație nu te Întreabă nimeni. Ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gură de aer, după obiceiul lui”. „Gura de aer” a lui Petrică era cu totul altceva... I se păruse că În momentul când birjele cu musafirii au plecat, un individ s-a desprins din umbra unui copac de peste uliță, plecând grăbit spre un loc fără lumină, din capătul de sus al străzii. Petrică a rămas lipit de stâlpul porții. Umbra străinului se mișca cu pas vioi, gata să dispară În lungul străzii... „Aista nu-i lucru curat, Petrache băiete! Cineva a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-a vegheat fiecare pas. Apoi... ― Apoi? - a sărit securistul cu Întrebarea. „Acest individ este mult mai perspicace ca predecesorul său” - a intuit profesorul și a răspuns: ― Nimic deosebit. A fost nașul meu de cununie și... ― Și? „Uite cum mă grăbesc, neluând În seamă cine este În fața mea”... - l a străfulgerat gândul. Văzând ezitarea profesorului, securistul a insistat: ― Ce ai vrut să spui prin acel „Și”? ― Nu cred că vă interesează un asemenea amănunt... ― Amănuntele fac Întregul - a plusat securistul. ― Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe ulița Muzelor”... Nenea Mitru Își făcea de lucru pe culoar. Când profesorul și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ați știut, aflați acum. Eu nu primesc dispoziții decât de la simțul datoriei și de la superiorii mei pe linie profesională... ― Adică? ― Cu alte cuvinte, eu, Împreună cu asistentul meu, ne-am terminat treburile pe astăzi. La revedere! ― Și unde vă duceți așa grăbiți? - a vrut să afle Vătrai. ― Dumneata ai auzit de primul secretar al Comitetului Județean de partid? Ei bine, acolo ne ducem. Primind acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragilor noștri clienți că știm să alergăm de mai mare dragul... Când luna urcase câteva prăjini pe cer și Îi privea cu față argintie, Maria și Gruia se aflau deja la poarta casei. După ce au achitat costul călătoriei, s-au grăbit să intre În casă, să vadă ce face Tudorel. Au intrat cu grijă, să nu-l trezească, dar surpriză. Băiatul se juca cu mama Maranda râzând În hohote. Când i-a văzut intrând, s-a oprit pentru o clipă și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
viață. Moartea Elvirei, de care se simțise întotdeauna foarte atașat, îl îndureră profund și ochii i se umeziră de lacrimi, ca în anii copilăriei fragede. Vecinul de casă al părinților săi îi dădu și o scrisoare de la Stelian și se grăbi să plece înapoi la țară, unde era nevoie de el. În acea scrisoare, pe un ton sobru și demn, tatăl său îi relata pe scurt împrejurările în care murise Elvira și îl ruga să facă o serie de cumpărături pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că Stelian venise pentru a-i cere vreo suplinire la școală, îl informă că, pentru moment, toate posturile erau ocupate, dar că era posibil ca nu peste mult o învățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
moment, toate posturile erau ocupate, dar că era posibil ca nu peste mult o învățătoare să intre în concediu prenatal și atunci... Nu despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vă faceți probleme că unii vărășteni n-o să vă mai iubească, fiindcă o să lucrați cu noi... Peste vreo cinci-șase ani n-o să mai aibă nici unul pământ, așa că... Fără să-și ducă vorba până la capăt, vicepreședintele îi strânse mâna și se grăbi să dispară înapoi în clădirea sfatului popular. 4 A doua zi după această întrevedere, Stelian se pomeni vizitat acasă de Grigore Gospodin care, cu un aer vesel și încrezător, îi dădu de știre că tocmai reușise să mai cumpere câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
destupând o sticlă de vin cumpărat de la MAT și turnând în pahare. Grigore Gospodin se umflă în pene ca un curcan și nici nu vru s-audă de așa ceva. Cu o mână strânse mașinal paharul bine umplut, dar nu se grăbi să-l ducă la gură. Ba nici să nu se gândească el, cuscre!... Poate doar dacă o veni să se târască înaintea mea în genunchi și să mă roage să-l iert!... "Tată, pupa-ți-aș tălpile, iartă-mă, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care le ai dincolo de cimitir, spre Obedeni, ca să-și facă o casă... Că așa e bine... Dacă ai măritat-o cu dascălul, să-i dai acum și zestre!... Atunci rămâi sănătos, cuscre, că eu am plecat, am treabă!... vesti grăbit Grigore Gospodin și ieși afară din curte. Amintindu-și în ultima clipă că îi promisese mai demult cuscrului său niște bani, mai zăbovi câteva clipe ca să-i spună că putea veni pe la el pe acasă peste vreo săptămână, fiindcă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i dea ceva parale cu împrumut. Stelian îi mulțumi din nou și îl refuză, motivând că acum, când își recăpătase pensia de la stat, nu mai avea nevoie să se împrumute. Atunci, cuscre, noroc și sănătate! glăsui vesel țăranul și se grăbi să se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să facă ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față în față cu vecinul său. Ce necazuri aveți?... Văd că ești cam supărat! Mitică al lui Caloianu zâmbi trist și așteptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drum, rătăcindu-se. N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
față și dezlega un joc de cuvinte încrucișate. A, ia te uită, nene Stelică, ce mai faci? N-ai mai trecut pe-aicea de mult! îl întâmpină fratele cel mic bucuros și vioi ca întotdeauna și se ridică de pe scaun, grăbindu-se să-l îmbrățișeze. Știi că s-a redeschis cârciuma lui Tănase?... îi dădu el de știre, în lipsă de ceva mai interesant. E drept că fără amicul Tănase, care cică a ajuns ajutor de bucătar pe la Canal, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]