3,423 matches
-
albe. În plus, abordam o cravată lată, argintie, legată cu un sănătos nod Windsor. Eram în West Village, acolo unde străzile au nume. Bank Street arăta ca o bucățică din sentimentala Londră, cu grilaje negre și flori palide, îmbrățișând sfioasa gresie, chiar și boarea șoptită a ramurii și frunzei. În timp ce mergeam, am avut ocazia să văd un puști de culoare foarte elastic, cam de vârsta lui Felix sau poate ceva mai mare, alături de drăguța lui prietenă. Se întinse cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
După cum se poate observa, de-a lungul anilor s-au adus numeroase îmbunătățiri spațiului de desfășurare a orelor de fizică. În anul școlar 2005-2006 a fost reamenajat și modernizat laboratorul de fizică prin placarea pereților cu lambriu, a pardoselii cu gresie, uși din tâmplărie PVC, dotarea cu mobilier ergonomic, jaluzele. În anul școlar 2006-2007, profesorii de fizică, chimie și biologie au analizat necesarul de materiale pentru laboratoarele de fizică, chimie și biologie în vederea dotării acestora conform O.M.Ec.C nr
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
a condus într-o bucătărie care era practic de mărimea atelierului meu, cu pereții pictați în diferite nuanțe de galben, un amestec de bucătărie de țară și de restaurant șic. Perdelele erau țipător colorate și de prost-gust, podeaua era din gresie lucrată manual în Toscana, iar accesoriile de oțel arătau de parcă fuseseră cumpărate en gros de la magazinul Conran. La capătul celălalt, prin ferestrele franceze, se vedea o grădină de mărimea terenului de cricket al Lordului, însă mai bine întreținută. Am scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am clipit, și nu din cauza semiîntunericului. Cine era această persoană, fratele geamăn al lui Jeeves? Spuneți-mi, sunteți cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi cu tocuri cui pe o carpetă, mai ales dacă porți o fustă strâmtă. Totuși asta mă făcea să par o doamnă; era total imposibil să faci pași mari în ea. — Da, doamnă. Și seara sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei picioare, propti sabia pe un butuc gros și Începu s-a ascută fără grabă, cu o gresie lungă și cenușie. Ceva mai Încolo, zâne vesele roteau o horă fără să atingă pământul. Înainte să li se lipească din nou pleoapele, băieții văzură cum conacul se topea În văzduhul tremurat de căldură. Apoi fiecare porni să viseze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inima să mai pășească În nenorocita aia de clădire care Îi mânca viața -, să taie (adică să sacrifice, cum se spunea prin manuale) câțiva iepuri. De pe vremea când fusese elev la școala de croitorie, furase din atelier o bucată de gresie cenușie pe care maistrul, Încântat de finețea ei, o numea cu mândrie piatră de Mississippi și desăvârșea cu ea ascuțitul uneltelor de frizerie ori al instrumentarului chirurgical, căci se pricepea bine și În ale tocilăriei. Pe când se aflase În spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi-a răspuns el cu lejeritate. Oricum o să ne mai vedem prin zonă. Mai vorbim atunci. —OK. Pa, am spus eu trântind receptorul. Curvă nenorocită ce ești! am urlat la Brigit care între timp încerca să patineze în genunchi pe gresia din bucătărie. Stai să vezi ce-ți fac când o să sune Joey! —Joey n-o să sune, mi-a replicat ea cu îngâmfare. Nu mi-a cerut numărul de telefon. M-am așezat și am început să cotrobăi prin geantă, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
oricum pe picioarele proaspăt spălate nu le mai putea purta, așa că a trebuit să-l înzestrăm cu o pereche de șosete. Colindând vastele apartamente, încerc să-mi imaginez, după ce s-a făcut liniște și doar picuratul grav al apei pe gresia din baie mai amintea ceva, ce-ar fi făcut Omul dacă nu l-ar fi scos mama așa din baie: și-ar fi pregătit în bucătărie o gustare, ar fi trecut pe urmă în sufragerie la un film de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
albă într-o noapte nedormită în gară. După alte zece minute de bărbierit meticulos, pentru care acasă nu găseam niciodată timp, îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nu trebuia decât să popularizez în presă acțiunea. În prima duminică mai rece prevestind iarna, la crâșma de la Hala Traian nea Ambrozie părea să fi uitat de visul lui. De pe un pantof i se desprinde talpa la fiecare pas pe gresia jegoasă, șoseta udă nu mai e, firește, bună de nimic. Bea pe datorie, aruncând prin săliță monede de cinci sute, de o mie, care adunate ar face probabil cât o vodcă mică, cu miros de benzină. Pe masa mea, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe morți și jalnica lor țară? Mirosul greu, umed al băii peste care s-a pulverizat În grabă un deodorant ieftin. Fața străină, miraculos Întinerită, pentru că fără ochelari că o vede Încețoșată În oglinda de proastă calitate. Bideul fără dop, gresia prea lunecoasă, pe care i-a fugit piciorul. Cu ce le sunt eu dator, de fapt? m-am Întrebat atunci. Cât am fost, zeci de ani, singur și sărac, când eram un paria, un nimeni, când am Îndurat nesiguranța, umilința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
bărbatul de sub copac, o piatră căzu pe verandă. Enrique se uită după ea, dar nu putu s-o vadă. Pipăi cu mîinile pe sub pat, Însă nici acolo nu era. În timp ce se punea-n genunchi, o altă pietricică se izbi de gresia de pe verandă, săltă și se rostogoli Înspre colțul care dădea-n stradă. Enrique o ridică - era o pietricică obișnuită, netedă - și-o băgĂ În buzunar; apoi intră-n casă și coborî treptele care duceau la ușa din spate. Se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca urmare a cantității uriașe de lichid pe care am băut-o și cred că e cel mai bun moment s-o întind la toaletă. Mă furișez prin mulțime și cobor la subsol, spre toaletă. Aici totul e foarte șic, gresia neagră și chiuvetele de granit în formă de boluri te fac să te gândești că au fost proiectate pentru orice altceva, numai pentru spălat pe mâini nu. E liber și toate ușile sunt larg deschise. Nu, m-am înșelat. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ea nici nu bagă de seamă, mulțumită cantităților industriale de Pinot Grigio pe care le-a consumat. Hotărăsc să pun capăt întregii povești pe la zece seara, când îmi dau seama că sunt atât de beată că mă voi prăbuși pe gresia din baie dacă nu plec imediat. Daisy se supără foarte tare când o anunț că vreau să plec și mă imploră să rămân peste noapte. Urăsc să mă trezesc dimineața în paturi străine, plus căar trebui să mă îmbrac cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știam eu! Tu și serile tale de miercuri. Te-ai întâlnit cu proasta aia în ascuns de mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vedea capabil să transforme toată țara într-o toaletă model. „unele provincii ar merge - cele cu o situare geopolitică satisfăcătoare”, se chinuia el în sineși, „altele însă nu! Dar ce măreață ar fi fapta! Moldova în faianță galbenă...Transilvania în gresie albastră și Muntenia numai marmură roșie. Turismul! Turismul ar cunoaște o înflorire...Ce renaștere folclorică s-ar naște! Nu...nu pot...asta ar duce la invidii internaționale - iar discordia stârnește războiul. O singură bombă și patria mea de faianță ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de glorie al unei vieți. Probabil, nu sigur. Paltonul muștar din fața mea se înclină spre doamna distinsă și îi spuse destul de tare, pentru a coperi cântarea de pomenire: am la Predeal o vilă cu unșpe camere. Încălzire centrală, faianță și gresie spaniolă. Își împreună degetele ca pentru a-și face cruce și le pupă în vârf: iese o pensiune țuț! Companioana lui doar îl aproba prin scuturări lejere ale capului - părea realmente absorbită de ceremonie. Paltonul muștar nu renunță așa ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu nestins regret, traiul de nomazi), actualmente trăitori relativ împământeniți și pașnici, din colțul acela răzleț de periferie. Dintr-odată, era liniște. Prea liniște. Fără lătrat și fără spectaculoasele efecte anterioare pirotehnice. Peste drum, în centrul unui mic rond de gresie, plantat cu trandafiri Carmagnole, demult șterpeliți și vânduți prin piețe, un panou de stâlp cu diode electroluminiscente galbene, afișa în mod invariabil, fie iarnă, fie vară, aceeași temperatură ambientă: Minus un grad Celsius...! În curtea bisericii, lipită de construcția medievală
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
copilărie, nu neapărat ca locuința ta, personală, unde te simți „acasă”. Alți doi masteranzi care au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei rămași în sat au ajuns la concluzia că dinspre Italia vin faianțe și gresii, aparate electrocasnice de ultimă generație sau tricouri imprimate, în timp ce dinspre Cajvana spre Italia pleacă putini cu varză sau șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri contra sentimente”, rezumă Ionuț și Cosmin. Literatura postmodernității vorbește deja de ceva vreme despre eu ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bucăți de materie solidă, bulgări și plăci minerale. Am văzut silvanitul, cinabrul roșcat, blenda cu galena și blenda cu mică, în bolovani concavi, bismutul, sulful galben, ca niște bucăți de zahăr cubic peste care ar fi urinat cineva, gneisul striat, gresia. Zone speciale erau rezervate pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o carte despre adenopatii, alta cu titlu purpuriu, agresiv: Leucemia) se întinde o sofa dubla, acoperită cu o cergă lățoasă, roșie, care pare extrem de călduroasă. Ar fi și cazul. Căldura trebuie să ajungă greu aici, la periferie. Pe jos, surpriză: gresie! Iar peste ea, două blănițe cenușii de iepure. Pe lângă sofa abia ai loc să treci. Totuși, în acel spațiu îngust se mai înghesuie și o măsuță, pe care se află un coș cu mere și o scrumieră. Sub măsuță sânt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și psihicul iese de aici, dacă mai are puterea să iasă, plin de o rouă neagră, a nostalgiei. Ieșind din încîlceala înmiresmată, vezi gresii tăioase, drum sterp care te-ndreaptă spre o stâncă. La poalele ei - o gură de peșteră. Ai ros mărul până la cotor. Te ridici și pui rămășițele, delicat, în scrumieră. Aerul din cameră e rece ca gheața, așa că imediat, dârdâind, îți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curbe era îmbrăcată relativ decent, într-un capot lucios, albăstrui, ornat cu flori sucite de crizantemă. Era de fapt un kimono, dar pe atunci nu cunoșteam cuvântul. Ne primi fără o vorbă pe toate în holul larg, cu plăci de gresie pe jos și cu un soi de tablouri din tablă și sârmă neagră înfățișînd păuni și mori de vânt pe pereți. Ne făcu semn să intrăm în camera Puiei după ce ne spusese pe un ton alintat că fetița ei nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ta e lumină de zi. Stropul de cenușiu de pe marginea obiectelor s-a șters încetul cu încetul și milioanele de culori ale lumii albe s-au așternut pe cotoarele cărților (Cortîzar, un Mîrquez ferfenițit...), pe îmbrăcămintea noastră aruncată aiurea, pe gresia de pe jos, acoperită cu blană, pe măsuța pe care se află un coș cu cotoare de rnăr și un ou preistoric, pe goblenurile naive de pe pereți. Ai tăcut și brusc lucrurile au profitat de slăbiciunea asta a ta ca să se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]