2,509 matches
-
s-a întâmplat în guvernarea Iliescu-NĂstase ? În 2000 a venit din nou stânga la putere și deja v-ați referit la lucrurile foarte grave care s-au petrecut cu cei din fosta guvernare. A.M.P. : Partea de represiune a fost groaznică, după cum spuneam. Pe Giurgiu l-au ținut, după părerea mea, atâta timp la pușcărie ca să-i prindă pe Radu Sârbu și pe câțiva dintre oamenii importanți de la PNȚ. Pe de altă parte, PNȚ-ul a fost distrus politic, nu mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
dintr-un editorial pe care l-ați semnat în primul sau al doilea an de la Revoluție despre capcana în care căzuseră câteva personalități din societatea civilă când, riscând, consimțiseră să intre în politica activă. Spuneați : „Există un lucru chiar mai groaznic decât a nu participa la putere : a participa doar cu numele“. A.M.P. : Cum i s-a întâmplat Monicăi Macovei, care a acceptat atunci, dar nu a reușit să schimbe nimic în PDL, partid pe care l-a părĂsit cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
câștigat din primul tur în localități mici pentru că au reușit să facă ce au promis. Și au reușit să facă în ciuda sistemului. Pentru că noi trebuie să ne dăm seama că incompetența și corupția au creat la noi un sistem legislativ groaznic. La noi există obstacole în legislație care împiedică oamenii să facă, să conducă așa cum trebuie. Toate hățișurile acestea legis‑ lative apar pentru că ele avantajează pe cineva. Pot fi manipulate, cresc arbitrarul administrativ și apare ocazia de mituire. De aceea e
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a provocat o reacție de oroare universală, perfect justificată și care, încă în zilele noastre, își păstrează toată vigoarea. Trimitem mai departe la închisoare niște nonagenari inculpați pentru că au participat, deseori ca subalterni, la acțiuni mai mult sau mai puțin groaznice (...). În același timp însă, pentru sistemul sovietic, Occidentul a cerut o amnistie, și nu doar Occidentul, ci și lumea sovietică. În toate țările din Est s-a invocat iertarea. Or, iertarea nu poate fi acordată decît celor care au remușcări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Corinteni, le crede a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca și de pe urma fericirii să te pomenești treaz în toiul nopții. Așa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin vizetă o scenă de coșmar: "Înăuntru se afla domnul Ursu, care era dezbrăcat, răstignit de paturi precum Iisus Cristos și bătut peste testicule cu un creion sau o bucată de lemn. În acel moment se afla în niște chinuri groaznice. Era în acea celulă de arest cu încă două persoane care erau arestați. Aceștia erau puși acolo de șefii arestului și conducătorii Direcției de Cercetări Penale a I.G.M. de pe Calea Rahovei. Am intervenit în calitatea mea de subofițer de serviciu, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în pace. Într- adevăr, nu era în apele lui, dar nu era vorba despre melodie sau despre oboseală. Ci tocmai despre drumul lung și aproape nesfârșit cu trenul, pe care îl ura din toți sfinții, pentru că îi amintea de lucruri groaznice. Dacă ar fi fost după el, ar fi mers zile întregi, poate chiar săptămâni, cu mașina sau chiar și pe jos, o lună să fi durat, nu-i păsa, numai să nu stea într-un vagon, fie el și unul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a dus la teatru nu a luat biletele în plus, numai de ele nu-și mai amintise, dar lui Cristi i-a rămas de-atunci înfiripată în minte acea promisiune, unul dintre puținele lucruri care l-au încălzit în nopțile groaznice petrecute în marfar. Și de aceea poate, aproape de fiecare dată când avea să meargă la teatru în București, și rar scăpa vreo piesă, lua două- trei bilete în plus. Pe care însă nu le ținea ca să nu-l deranjeze nimeni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu poate dura la nesfârșit și s-a bucurat că n-a fost el cel care a trebuit să forțeze lucrurile spre final. Și s-a bucurat mai ales că a înțeles și s-a putut elibera de această dorință groaznică de a ține legat pe cineva pe care nu știi sigur dacă îl iubești sau nu. — Cel puțin ai încercat, îi spune Fernic Radei, îmbrăți- șând-o. — Da, am stricat totul... În loc să mai aștept... Crezi că s-a terminat ? Că s-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atârnându-i pe oase. Cu viermi colcăindu-i pe față, rozându-i pielea până la oase, care se puteau vedea pe alocuri. Cu partea stângă a mandibulei agățată de niște ultimi mușchi ațoși, gata să cadă pe masă, și un miros groaznic de boală și moarte. Cristi atunci vomita de greață direct pe mese și imediat era azvârlit afară de o matahală, care-l mai și scuipa și-l înjura de toate neamurile și sfinții, nerecunoscându-l pe cel care umplea sălile cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rău și facem pe justițiarii. Însă viața, ea, pură, nu poate decât să fie și nimic mai mult. Nu cere dreptate vieții, în fața ei nu avem nume și nu contează cine suntem. Oricâți bani am avea, oricâte lucruri minunate sau groaznice am fi făcut. Viața goală, fără niciun sens, până ne naștem în ea și îi dăm noi unul, cu visurile și planurile noastre grozave. Asta rămâne, domnișorule Cristian, fiecare dintre noi pune în această lume o fărâmă. Fiecare cât poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din spatele cortului stătea întins, rănit, soldatul Gheorghe Vasile, care îl privește cu lacrimi în ochi și îi șoptește : Haide, Cristi ! Adoarme-ne pe veci cu vocea ta caldă și nu ne lăsa să simțim singurătatea și teama, în chinurile noastre groaznice. Arată -ne dragostea și vocea ta caldă, pe care nu știm dacă o s-o mai auzim vreodată. Spune-ne povești despre iubire și povești despre speranță, spune-ne că va fi bine și vom ajunge acasă, că nu vom muri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
goale ale Rusiei. Cei doi se privesc în ochi și își zâmbesc. Fețele lor sunt schimbate după atâția ani de război. Fețele lor sunt aspre, iar privirile mai reci, ascunzând în spatele lor, în sertare cât mai întunecate ale minții, amintiri groaznice, pe care speră să le uite când ajung acasă. Sunteți obosit, maestre. — La fel ca și dumneata. Nu, domnule Vasile, sunteți cu mult mai obosit. Eu văd. Dumneata ai intrat în acest război deja obosit. Dumneata n-ai o nevastă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de exhibiționism, de homosexualitate, că mă îngrășasem, de paranoia. Însă era vara lui Jeffery Dahmer, celebrul homosexual-cannibal-ucigaș în serie din Wisconsin, și atunci am fost sigur că individual fusese influențat de American Psycho, fiindcă ororile comise de el erau la fel de groaznice ca acelea ale lui Patrick Bateman. Și pentru că existase un ucigaș în serie în toate locurile alea împuțite - în Toronto, pentru Dumnezeu - care citise cartea și preluase modelul a două dintre crimele relatate în carte, am dat o serie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dezgustat, apoi reintră în casă. - Ești nebun! strigă el, înainte de a izbucni într-un plâns nervos. - Te urăsc! țipă el, vocea lui plină de siguranță, de certitudini. - Ce mașină? întrebă Wendy, cu ochii măriți, nu de frică, ci de o groaznică lipsă de încredere. - Mercedesul. Mașina care a trecut pe stradă. I-am arătat strada goală. - Domnule Ellis - era o mașină care a trecut din întâmplare. Ce se întâmplă? - Nu, nu, nu. Ai văzut cine s-a urcat în mașină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
exiști... - Dacă asta crezi, atunci de ce mai ești la telefon? N-am avut nimic de spus decât: - Ce vrei? - Vreau să realizezi unele lucruri despre tine însuți. Vreau să reflectezi asupra vieții tale. Vreau să devii conștient despre toate lucrurile groaznice pe care le-ai comis. Vreau să recunoști dezastrul care este Bret Easton Ellis. - Tu omori oameni și-mi spui mie... - Cum aș putea omorî oameni dacă nu exist, Bret? Vocea rânjea. Prezenta un mister. Repet, ești pierdut, suspină voce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu vedea și se bizuia pe miros - asta o știam deja.) M-am întors rapid. Robby se ținea în continuare, strângându-mă puternic. Am început să dau înapoi, în direcția opusă dispariției făpturii. Iarăși mă treceau toate apele. Cel mai groaznic lucru pe care l-am observat era un ochi imens plasat undeva în vârful clăii, rotindu-se involuntar de jur împrejurul orbitei plate, de forma unui disc. Robby: - Tată ce-i asta ce-i asta ce-i asta? Făptura s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la coadă la cap în latină, apoi ochii au început să-i sângereze și capul să i se despice. Reacția mea la șocul produs a fost să murmur: - Hei, am avut un audit de la fisc. Am trecut prin chestii mai groaznice. Ce tip dur, mârâi scriitorul. Atât de cool. Miller n-a înțeles că asta a fost o reacție normală. A urmat o tăcere de piatră, Miller fixându-mă rece. - Glumesc, am șoptit. O glumă proastă. Eram.. - Incidentul acela, domnule Ellis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer În spațiile substelare. Ce dragi îmi sunt, o Caucaz, Și sălbaticile tale copile Și vrednicii războinici, fiii tăi, Și asupra țancurilor tale Azurul înălțimei străvezie Și glasul pururi înoit Al groaznicei furtuni Care mugește-n piscuri Ori sparge tunete-n prăpăstii, Genunea pe genune chemând, Ca glasul străjilor pe metereze În nopțile de spaimă. Acolo dragoste și ură Sunt deopotrivă fără de măsură. Participare efectivă la 1918, la biruința republicii tinere sovietice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a câștigat o victorie foarte mare, nu fără laudă mare și extraordinară a numelui de creștin”. Țepeluș i-a ieșit înainte lui Ștefan cel Mare cu o mare oaste de munteni și de turci, dar „a fost distrus în urma unei groaznice bătălii și toată oastea lui a fost nimicită”. Țepeluș a scăpat cu fuga, numai cu trei oameni. Ștefan i-a trimis regelui 30 de steaguri capturate în lupta de la Râmnic „din care voi trimite în curând și Sfinției Voastre, scria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atâta de frumoasă era, înnegrea” (IzbiceniOlt). Prohibiția apare și în balada Iovan Iorgovan I(6), unde inițiata a luat deja o formă improprie lumii ordonate, prin șederea în pământ: „Sub stană de piatră,/ La umbră băgată,/ Fată sălbățică,/ La față groaznică:/ Lungi cosițele/ ’I bat călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul gol evidențiază agregarea totală la statutul nou. Ea are „Față
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simplist drept "revoluție" (p.29) Pagini importante sunt dedicate concentrării și conflictului balcanic din Bulgaria din 1913 la care autorul a luat parte. El surprinde bine realitățile: "armata noastră nu avea măcar o pastilă, nu avea nimic contra boalei celei groaznice" (104). Foarte vie, parcă desprinsă din suflul literaturii ruse, pare scena morții soldatului Gheorghe Coțac, la Turschi Izvor, în 1913. Participant la războiul de întregire, Gheorghe Rădășanu își notează episoade din război deși ca rezervist a stat mai mult în spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
locuitor din Bacău care cunoștea foarte bine familia mecanicului Edmund Vișec din Bacău, unde am stat eu în 1916-1917. Și iată ce ne-a spus: Maria soția lui Edmund Vișec a murit cu amândouă picioarele tăiate de tren în chinuri groaznice, ea care a fost un odor de gospodină, de hărnicie și cumințenie. Și el mâncând niște conserve de Paște s-a intoxicat și i s-au umflat picioarele foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și cu un premiu mic cartea scriitorului cel mic. Cu banii luați de la aceste premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică. În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic nu erau decât una și aceeași persoană. Dar asta de acum mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
premii, scriitorul cel mare făcu o călătorie mare iar scriitorul cel mic, o călătorie mică. În călătoria cea mare, scriitorul cel mare muri de o boală groaznică. În călătoria cea mică scriitorul cel mic muri de o boală mai puțin groaznică. O vreme s-a spus că scriitorul cel mare și scriitorul cel mic nu erau decât una și aceeași persoană. Dar asta de acum mi se pare bârfă și unde e bârfă, vorba poetului, muzele fug îngrozite. Piatra Neamț, 1 martie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]