2,871 matches
-
că niciodată nu puteam să ieșim în oraș sâmbătă seara. Iar James nu se plângea din cauza asta. Ciudat, nu? Da, și eu m-am gândit la fel. Tot James mă ajuta să-mi număr bacșișurile. Și-mi dădea niște sfaturi grozave legate de cum aș putea să investesc banii ăia. În bonuri de tezaur sau alte chestii de genul ăsta. De obicei, eu îmi cumpăram pantofi. Curând după asta, am avut norocul să fiu concediată de pe postul de chelneriță. (A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
afumată, la discotecile unde reușisem să-mi constrâng sau să-mi păcălesc părinții să mă lase. Afumată după ce consumasem mixtura de (să zicem) sherry, vodcă, gin, coniac și vermut (mătușa Kitty ne adusese vermutul din călătoria la Roma). Ce zile grozave! Ce zile glorioase! Ca să evit orice scenă stânjenitoare sau jenantă în confruntarea cu părinții, înlocuiam tot ceea ce luam din fiecare sticlă cu o cantitate egală de apă. Ce poate fi mai mișto? mă gândeam eu. Însă, asemenea plantelor acelora delicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deschisă și cam un sfert din conținut lipsea, Helen dispăruse demult. Dar la fel dispăruseră și șansele ei de a ajunge să împlinească nouăsprezece ani. Când aveam să pun mâna pe Helen, răzbunarea mea avea să fie teribilă, un spectacol grozav. Eu nu eram o femeie de care să-ți bați joc. În ciuda consumului de vodcă, tot n-am putut să dorm. Târziu, în noapte, când toată lumea dormea, eu bântuiam dintr-o cameră în alta cu sticla și cu paharul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
clar că ceva din ea, vocea sângelui, chema către ea fursecurile cu ciocolată. Ceva la fel de vechi precum omenirea recunoscuse acel altceva care fusese alături de mama ei în vremi de restriște. Am mers și am plătit. Mi-a făcut o plăcere grozavă să văd astronomica sumă care a fost extrasă de pe cardul de credit al lui James. După care am plecat înapoi spre casă. Pe drum ne-am oprit la bancă, unde mi-am schimbat lirele sterline în lire irlandeze. Voiam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mă într-o plăcută stare de tulburare. N-ar trebui să-mi zâmbească în felul ăsta tocmai când scurg pastele, m-am gândit în timp ce-mi oblojeam mâna opărită. M-am întrebat cine-i spusese că sunt o bucătăreasă grozavă, pentru că eram sigură că nu Helen. Poate că era doar amabil. Și ce era rău în asta? —Doamnelor și domnilor, vă rog să vă ocupați locurile pentru reprezentația serii, am anunțat indicând faptul că masa era gata. Adam a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să ardă până-n temelii. Ei, poate nu chiar până-n temelii. Nu aveam nimic de împărțit cu oamenii care locuiau la cele două etaje de sub noi. De ce să-și piardă și ei casele numai pentru că bărbată-miu își muta iubita cea grozavă, curviștina, în căminul familial. Dar cu siguranță voiam să las apartamentul să ardă până la podea. Gillian și Ken, cuplul care locuia chiar sub noi, trebuiau să tolereze câteva limbi de foc întinse pe tavanul lor. Peste cadavrul meu! Știți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai ferm. Foarte bine! a zis Melissa dându-i de înțeles lui Adam că nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de șaptesprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de vaginită și chiar și după douăzeci și șapte de ani de căsătorie i se adresează soțului cu Domnule Clements. Ce-ar fi dac-aș spune doar că dintr-o ghindă micuță crește un stejar falnic? Nu e o exprimare grozavă? Discretă, dar în același timp simbolică? Care nu jignește pe nimeni, dar în egală măsură vă face să nu aveți nici un dubiu că Adam avea o erecție cu care ar fi putut să spargă diamante. Hooopa! Vulgar, vulgar, vulgar! Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam nici un strop de confort, dar nimeni n-a schițat gestul de a le abandona pe celelalte. —Așa, a zis mama. Haideți să jucăm un joc! —Bine, am răspuns toate la unison. Cu excepția lui Kate, desigur. Mama știa niște jocuri grozave. Jocuri de cuvinte pe care le jucam ca să ne treacă timpul pe parcursul călătoriilor lungi pe care le făceam cu mașina când noi, fetele, eram mici. Nu știu de ce, dar jocul pe care îl jucam când a sunat James fusese inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oasele, o să-ți tai penisul și-o să ți-l înfig în gură și cu siguranță că nici chestia asta nu pot s-o fac prin telefon, nu crezi? m-am gândit eu. —Păi, ăăăă... fără nici un motiv. E... ăăă... e grozav! a zis el. Continua să pară surprins. Era clar că se așteptase să refuz să mă întâlnesc cu el. În felul ăsta se explica tonalitatea persuasivă și surprinza generată de calmul cu care acceptasem întâlnirea. Dar acum, cinstit vorbind, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
strigat ea. Sper că i-ai spus să-și bage iubirea în fund, a urlat o voce din spatele mamei. —Claire, Claire, a zis mama alergând în jos, pe scări. Vino-ncoace. Stai jos. Spune-mi tot. Astea sunt niște vești grozave. Mama m-a luat și m-a dus în bucătărie. Unde e Kate? m-a întrebat ea. — În sufragerie, am răspuns așezându-mă obosită la masa din bucătărie. O aduc eu, a zis mama și a și fugit. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o expresie nerăbdătoare pe față. — Deci ce-a zis? a vrut ea să știe imediat. A zis că încă mă iubește și că mă vrea înapoi, i-am relatat eu cu o voce egală. —Ei, păi asta nu-i grozav? a exclamat mama. Presupun că da, am răspuns eu pe un ton dubitativ. —Și care-i situația cu Denise aia? m-a întrebat mama privindu-mă cu atenție. Se pare că n-a iubit-o niciodată, am răspuns eu încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
venit în cap. A, și, James, am continuat. — Da? a zis el plin de speranță. —Kate e bine, am spus. Sunt sigură că e doar o scăpare faptul că ai uitat să întrebi de ea. Acum trebuie plec. Veștile sunt grozave! Sunt încântată pentru tine! Să vă fie de bine și toate celelalte. La revedere. Și am trântit telefonul. Cât de jalnic poți să fii? Ce se așteptase să fac? Să izbucnesc în lacrimi și să-l implor să mă primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adam. Și-a pus mâna cu blândețe pe obrazul meu și mi-a întors fața spre el. — Te rog să mă asculți. Ești așa de frumoasă. Și de bună și de deșteaptă și de haioasă și de minunată și de grozavă. Astea sunt câteva dintre motivele pentru care îmi place așa de tare să fiu cu tine. Faptul că ai un copil nu a avut nici un fel de relevanță. — Da? l-am întrebat, îmbujorându-mă și rușinându-mă ca o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urările ei de bine. Da, a zis Helen vag, am pus pariu cu vaca aia de Melissa Saint că n-o să reușească să și-o tragă cu el până la sfârșitul verii. Chiar începusem să mă îngrijorez, dar chestia asta e grozavă. E un dar ceresc. Acum vaca nu mai are nici o șansă, fiindcă tu o să-l ții pe Adam departe de ea. În viața mea n-am câștigat mai ușor o sută de lire, a adăugat Helen frecându-și mâinile fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de ploaie. Țin-te tare. — Vedete de film? — Apă de ploaie, Ellis. Drăguți, dar nu-i nimic de capul lor. — Jack, permite-mi să-ți mulțumesc pentru că ai venit În seara asta. SÎnt sigur că tu și Karen veți fi grozavi pe post de spărgătoare de gheață. — Atunci să-i dăm bice. *** La Don the Beachcomber femeile așteptau Într-un separeu bine ascuns de priviri indiscrete. Jack făcu prezentările. — Ellis Loew, Karen Morrow și Joan Morrow. Karen, nu-i așa că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ușa, taie lacătul. Echipa de pe dreapta nici nu mai cerea voie. Mai Întîi pătrundeau cu ajutorul gurilor-de-lup, cercetau locul fără mare grabă și apoi Își fluturau armamentul În fața de puștilor cu biciclete. Copiii de pe stînga Încercau să facă și ei pe grozavii. Unul dintre ei azvîrli cu o roșie pe deasupra capetelor lor. În replică, polițiștii au tras pe deasupra capului copilului, distrugînd un coteț și făcînd ferfeniță un palmier. Un lung șir de ateliere auto pline de praf, dar nici urmă de Merc-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să le dea informații despre cazul Englekling. Înapoi la Tomberon. — Articolul spune că femeia a văzut niște poze. — Da, White s-a Întors cu niște poze marcate „Biroul Arhivele Statului“. Știm amîndoi că la Stat n-au niște arhive prea grozave, așa că, eu cred că White n-a vrut s-o aducă la noi ca să vadă pozele noastre. Oricum, femeia n-a putut să-l identifice pe prieten, dar dacă prietenul e cadavrul de la Nite Owl, tot o să-l descoperim, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
casa lui Dinu Lipatti; sau la Hôtel de l’Ecu unde, în 1952, a murit, nonagenară, contesa Greffuhle, născută Caraman-Chimay, modelul lui Proust pentru contesa de Guermantes. Sau... Dar atunci l-a întrerupt cu bruschețe: „Nu mai face atâta pe grozavul cu cunoștințele tale literare sau de alt soi! Numai la astea nu-mi stătea mie capul atunci!“. Al șaptelea cerc Spusă o dată, minciuna s-a instalat atotputernică. Nimic nu mai era nemaipomenit - frumos, atrăgător, expansiv, scânteietor, de bun gust, exuberant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a făcut seară“. I-a luat paharul din mână, i l-a trântit pe masă și l-a târât după ea în camera alăturată, de unde se auzeau melodii vechi și ritmice. Andrei Vlădescu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
program de lucru zilnic, mereu mai mare. Îl îndeplinea și era în el o ușoară uimire. Dormea puțin, dar nu se simțea epuizat. Era convins că de mult nu mai fusese într-o stare atât de bună, cu un chef grozav de lucru. Se simțea ca drogat. În fiecare dimineață fluiera în baie, în vreme ce se bărbierea. Nu mai făcuse asta de mult. Acum fluiera, deși habar n-avea să fluiere, dar melodiile erau în capul lui. Se credea irezistibil. Privea cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și-a amintit cum îi scrisese mamei că își cumpărase, din prima sau a doua bursă, un sacou în care arăta grozav - s-ar fi putut altfel? - și când a ajuns acasă maică-sa îl întrebase asta-i haina ta grozavă? Cu surprindere și uimire, pentru că era o biată stofă, nici măcar croită ca lumea, și n-a înțeles în prima clipă ce-a zis și pe urmă a izbucnit dintr-odată în lacrimi și s-a retras în camera lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
istorice, având de obicei ca eroine soțiile lui Henric al VIII-lea. Dar după părerea mea - deși nu i-o spusesem niciodată pe față - opera ei era imatură. Caracterizările personajelor erau slăbuțe, în comparație cu ale mele, și ortografia nu era prea grozavă. Cu toate acestea, ne făcea plăcere să ne arătăm unul altuia povestirile. Joan și cu mine ne duceam deseori împreună cu bicicletele la ferma domnului Nuttall. Era o călătorie scurtă, nu dura mai mult de zece minute și includea o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În fond, s-ar putea să n-o mai avem mult timp printre noi. — Da, am amânat mereu momentul. Și, în plus, am avut întotdeauna impresia că editorii nu doreau această înâlnire. — O, da, enigmaticii tăi editori! Au o afacere grozavă, recunosc. M-au impresionat birourile lor sau, mai corect, cât am văzut din ele în scurta mea vizită neoficială. Te voi șoca dezvlăuindu-ți că mi-am însușit câteva din broșurile lor. Întinse mâna peste birou, îmi flutură prin față un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
O poveste veselă despre bombardarea Dresdei, scrisă de comandantul de escadrilă „Punct-lovit“ Fortescue, Crucea Victoria. Sună cam isteric, după părerea mea. Uite, asta mi-a atras atenția: O abordare luterană a filmelor lui Martin și Lewis. Sau asta, și mai grozavă, Soclurile de la A la Z de Preasfinția Sa J.W. Portage - „o carte de referință de neprețuit“, scrie aici, „care se adaugă lucrărilor sale anterioare deschizătoare de drumuri“. Un adevărat corn al abundenței! — Nu-mi spuneți mie! am zis. Primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]