11,105 matches
-
e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier credulii, cei apatici, cei obosiți, pier Îndrăgostiții, aventurierii, Înfometații. În fiecare noapte, după ora 12, trebuie să joc rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vară ca petrolul În retortele pîngărite ale pămîntului și ce se mai poate spune despre un turn care fumegă În urma unui dezastru aici a fost un altar sau un grătar pe care se frigeau cărnuri fragede sau o groapă de gunoaie O față galbenă plutind printre norii de praf, sus, sus, deasupra betonierei, un soare de iarnă rece, opac, iluzoriu. Uneori purtăm În noi teroarea unei sentințe ireversibile: despărțirea definitivă de o existență care ne aparținea, cu care ne identificam, condamnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iarbă uscată, sînt cioburi și bucăți de tablă și sîrme la fiecare pas. Am Învățat să fiu prudentă. Exteriorul Își amplifică agresivitatea de la o zi la alta. În fiecare clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă mult deasupra marginilor pînă cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte fără nici un sens: sfânt, sfânt, incubator, sfânt, incubator, sfânt... Stăteam pe două valize de cătănie puse una peste cealaltă, cu spatele sprijinit de peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cutii goale de bere, unde trăiau vreo zece pisici maidaneze. Bineînțeles că pisicile erau peste tot pe-aici, pe terenurile virane și pe oriunde. Le găseai pe la ușile din spate ale restaurantelor așteptând mâncare sau ieșind din vreo pubelă de gunoi cu coastele întrezărindu-li-se prin blană. Mă gândeam adeseori ce viață amară pot să aibă pisicile astea și ce animale de casă drăguțe ar putea deveni dacă oamenii ar avea doar puțină grijă de ele. Tot timpul făceau pisicuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bărbații care s-au întors ocupaseră toate posturile. Nu putea decât să fie menajeră la oamenii bogați care stăteau pe strada dinspre nord, dar tanti Mae nu voia o slujbă ca asta. Toate fetele de culoare ar fi numit-o gunoi alb dacă își lua o astfel de slujbă, așa că stătea pe acasă cât eram eu la școală și o ajuta pe mama, care nu mai părea să facă nimic. Începea să facă curățenie, dar apoi lua poza și stătea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pretindeau mai deștepți spuneau că le înțeleg, dar eu știam că nu e adevărat. Poeziile lui nu rimau așa cum credea toată lumea că ar trebui, așa că domnul Watkins i-a trimis o scrisoare redactorului cerându-i să înceteze să mai publice gunoiul acela. Redactorul era însă din est și a răspuns că poeziile erau foarte bune, dar că numai un grup restrâns de oameni le pot înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe jos erau împrăștiați saci de cărbune. Cei de la revista Casa și grădina probabil că dădeau telefoane, implorând pe cineva să vină să fotografieze. Oricum, grădina era mare și, probabil, dacă aș fi mers până la zidul din depărtare raportul dintre gunoaie și verdeață s-ar fi inversat. Ar fi fost ca o mică excursie pentru mine. Puteam să trimit vederi de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tapițat. Era încă devreme și ringul de dans era aproape gol. — Frumos lucrat, a spus bodyguardul vesel. Sunt Tim. —Sam. — De unde o cunoști pe Baby, Sam? —Colegiul de Arte. Și de atunci câteva petreceri. E prezentă peste tot. „Ca și gunoiul“, am adăugat pentru mine. Odată înființată nu mai scăpai de ea. M-am uitat mai atent la acel Tim. Spre surprinderea mea era chiar drăguț; înalt și slab, cu o față osoasă și plăcută și cu un aer sigur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
australianca prizonieră ca idee pentru Traviata a fost picătura care a umplut paharul. — Ce păcat! am spus distrasă pe moment. Credeam că mâncătorii de flăcări o să dea bine. Și partea de la sfârșit în care ea se aruncă în groapa de gunoi era genială. — Nu știu. Cred că să-l vadă pe Cavaradossi torturat pe scenă cu șobolani vii li s-a părut cam exagerat. De obicei nu arată partea cu tortura, nu? Nu, cred că doar îi auzi țipetele. —Vezi? Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lista cu tablourile la dosar. Câtă eficiență. Doi tineri se plimbau prin galerie. Știam că sunt studenți la arte după aerul arogant pe care îl afișau amândoi; păreau să spună că oricând ar putea face ceva mult mai bun decât gunoiul ăla comercial. Unul din ei avea părul lung și slinos și își tot freca pielea capului. Straturi dese de mătreață erau împrăștiate pe umerii hainei. Am pus adresa și timbrul pe plic, băgându-l în cutia poștală, și am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bănuit de furt - și el avea un simț al umorului mai ciudat, la fel ca mine. A apărut câteva ore mai târziu cu obișnuitul bax de bere. —Doamne, zise el, tu nu-ți citești niciodata corespondența? Uită-te la toate gunoaiele alea. Oh, ba da. M-am uitat disperată la mormanul de plicuri de pe covor. Credeam că toate sunt numai facturi. —Chiar și așa. Nat se aruncă pe canapea, cu berile lângă el. —Bine, OK. Am adunat mormanul. Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zilele, recâștigând obiceiurile iubite, chiar pentru a deveni umană, am început să mă dedic lucrurilor neînsemnate, practice. Într-o seară, de exemplu, am făcut curat în sufragerie, am pus în ordine un teanc de hârtii. Vroiam să arunc totul la gunoi, când am văzut o fotografie îngălbenită din timpul când trăiam în România. Mă întrebam: oare cum se rătăcise fotografia asta pe masa mea din Stockholm? Mi s-a tăiat respirația. Inima a început să-mi bată cu putere, vrând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Ochii i s-au întunecat, a privit în adâncul meu. - Văd lucruri îngrozitoare! Admiratorii cu care băuse pe terasă au năvălit în cameră strigând: - Avem în fața noastră casa de nebuni a artelor plastice! I-am împins pe toți afară. - Afară, gunoaiele artei! Nunu m-a avertizat: - Dacă mă părăsești, te omor! - Nu trebuie să ne mai vedem, am spus calm, am dat deja tot ce aveam mai bun din noi înșine. Nunu a părăsit camera, privindu-mă crunt. Am încuiat ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a bunicului meu. Într-un vis l-am întâlnit chiar pe bunicul, care fusese un mare spirit chinuitor. Spunea: - Ce-ai făcut, netrebnicule? - Totul din cauza ta, i-am răspuns obraznic. Ai luat cu tine tot luciul familiei noastre, lăsând numai gunoi după tine. - Blestematule, a încercat el să mă mângâie. Trebuie să fii prost și leneș numai pentru că eu am fost genial? Mișcă, fă cât mai mult rău, cât te țin bretelele, până la împărăția noastră! Și cu asta dispăru într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lui și mai mare, ca și cum întreaga lume s-ar fi prăbușit peste el. Lucru normal de altfel: odată cu această veste ieșită din comun, tot ceea ce gândise oricine oricând, deci mii și mii de ani de evoluție, erau practic aruncați la gunoi. În cu totul altă parte a lumii, însă, Ray Kurzweil ieșea din studioul televiziunii destul de îngrijorat. La fel de îngrijorat, observă că individul în costum negru elegant care îl adusese acolo nu plecase, ci îl aștepta în continuare, asemeni unui cerber răbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
declară că va interpreta un cântecel pentru mama sa. Cântecul care urmă, de o frumusețe stranie, îngrozitor de trist, împietri asistența. Elvețianul mierluia și guița cu mult suflet despre o căprioară rănită și apoi înșelată la alimentară, despre turiștii care aruncă gunoaie în munții săi și apoi, meschini și invidioși în fața măreției naturii, rup dintr-o mușcătură capacul de la veceu și se dau cu el pe pârtie. Ionescu fu atât de impresionat de această interevenție, încât vru să-i dea elvețianului ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
casă care dă în curtea interioară unde se află intrarea de serviciu. Curtea e plină de așchii și de coji de mesteacăn. Aici taie portarul lemne, lovind puternic cu toporul, aici așază el lemnele tăiate în stivă pe lada de gunoi, le leagă cu o frânghie, le aruncă în spate și, pășind greoi, le distribuie prin bucătării. Frânghia îi intră în umăr, iar degetele care țin legătura de lemne se umflă și se fac roșii, pe o porțiune și, pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
roșii, pe o porțiune și, pe altă porțiune, albe, de parcă s-a scurs sângele din ele. Urc acum pe scara întunecată care miroase a pisici, ținându-mă de balustrada îngustă de fier, și-mi amintesc de timpurile când lăzile de gunoi nu existau. Îmi vine în minte o zi; e vară, liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de gunoi nu existau. Îmi vine în minte o zi; e vară, liniște, și deodată, în curte se aude o bufnitură, de parcă s-ar imita tunetul la teatru; din niște folii de tablă aruncate din căruțe se fac lăzi de gunoi. Apoi, spre seară, foile de tablă rămase se rulează cu mare scrâșnet; am impresia că în curtea vecină se face același lucru, așa de tare se răsfrânge acest scrâșnet în casă. Când a fost asta? Câți ani să fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea demarorul învârtindu-se. Și atunci, care era cauza? Dădu din nou la cheie, așteptând nerăbdător vreun efect. Nu, motorul nu voia și pace să prindă viață. Poate un gunoi trecuse de filtrele de motorină și înfundase jicloarele fine ale pompei de injecție? Puțin probabil dar nu era exclus. N-avea nici un chef să se apuce de meșterit la motor în mijlocul drumului dar se părea că nu are încotro. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clădirii, grăbindu-se să ajungă în spatele acesteia. Odată ajuns acolo se opri preț de câteva clipe descumpănit. Atât cât putea vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înfipte în pământ. O grămadă de bușteni tăiați rămăsese în apropierea vetrei. Mai departe, dincolo de locul unde fuseseră corturile, era o groapă plină de resturi de mâncare, cârpe folosite și pungi de plastic. Cristian Toma strâmbă din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]