2,626 matches
-
așa de mare", deoarece au fost aprobați alți 19 candidați în întreaga Cisleithania. Straucher, care a fost reales cu un avans mare la alegerile următoare, și-a păstrat funcția în următoarele decenii, în timpul primului război mondial și până la destrămarea monarhiei habsburgice. Ca parlamentar, el nu s-a raliat nici unui grup organizat, dar a fost pentru scurt timp membru al unui "Club evreiesc", format din deputații de la Viena. După 1903, el a fost confirmat în funcția de președinte al comunității evreiești din
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
egală!" Potrivit lui McCagg, aceasta era "o vagă platformă sionistă". Politicianul a reacționat, de asemenea, împotriva pretențiilor politicieni vienezi că Bucovina era săracă și "semiasiatică", considerându-le "cele mai nedrepte". Celelalte declarații ale sale evidențiază patriotismul austriac și loialitatea față de împăratul habsburgic Franz Joseph. În paralel, el a stabilit relații personale cu membri altor comunități principale din Bucovina, etnicul român Aurel Onciul și ucraineanul Nikolai von Wassilko, cu care a înființat "Freisinnige Verband" ("Alianța liberpansistă", similară "Freisinnige Partei" din Germania), un grup
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
teama că naționaliștii polonezi vor da vina pe evrei pentru aceste evenimente, organizând pogromuri și plănuind evacuarea acestora din Galiția. Straucher, ca și colegii săi naționaliști evrei Hermann Kadisch și Robert Stricker, a continuat să își exprime sprijinul pentru conducătorul habsburgic Carol I în toți acești ani dar, după cum susține istoricul Marsha L. Rozenblit, punctele lor de vedere s-au aflat până atunci în contrast cu cele ale partenerilor lor evrei din Ținuturile Cehiei (un grup format în jurul jurnalului "Selbstwehr" și a mișcării
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
este o cale ferată principală în Ungaria și România. Ea traversează estul Câmpiei Panonice. Nu este electrificată. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei habsburgice). Construirea traseului Püspökladány-Oradea s-a făcut după un plan de dezvoltare a rețelei de căi ferate din estul Câmpiei Panonice, ea urmând după punerea în funcțiune a căii ferate de la Budapesta la Szolnok (în 1847) și a celei de la Szolnok
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
Transilvania, care s-a specializat mai ales în cercetarea limbilor fino-ugrice. A fost membru al Academiei de Științe a Ungariei. S-a născut într-o familie de evrei, Munk, din partea tatălui, din Oradea, în Transilvania, pe atunci parte a Imperiului habsburgic. Din copilărie a fost atras de studiul limbilor și în anii de liceu a învățat limba turcă. A urmat apoi studii de lingvistică la Universitatea din Budapesta, in cadrul cărora a cercetat, între altele, graiurile ceangăilor. Pentru această cercetare a
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
királysága Krakkó nagyhercegségével és Auschwitz és Zator hercegséggel"; poloneză: "Królestwo Galicji i Lodomerii wraz z Wielkim Księstwem Krakowskim i Księstwem Oświęcimia i Zatoru"; ucraineană: "Королівство Галичини і Лодомерії") a fost un regat dependent sau încorporat (din 1804) succesiv de Monarhia Habsburgică, Imperiul Austriac și Austro-Ungaria în perioada 1772 - 1918. Regatul a ocupat o regiune din Europa Centrală, care este divizată în zilele noastre între Polonia și Ucraina. Cea mai mare parte a teritoriului fostului regat se află pe teritoriul Ucrainei - regiunile
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
XVIII-lea, grupuri importante de secui din Transilvania au emigrat în provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol vechile privilegii și drepturi ale secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Madéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776, 100 de familii de secui s-au stabilit pe acest teritoriu slab populat. În 1784 și 1786, mai mult de 200 de familii au sosit aici cu sprijinul
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
teritorii și pe timpul lui Burebista, argumentul fiind că zona lor de răspândire actuala s-ar suprapune perfect cu întinderea (efemerului) regat al lui Burebista, așa cum a fost descrisă de sursele și autorii Antichității. Vlahii din Moravia au luptat împotriva Imperiului Habsburgic în războiul de 30 de ani. Au avut centrul rezistenței la Vsetín în . Generalul Wallenstein a condus cele mai multe operațiuni militare împotriva acestora reușind să-i înfrângă în 1644. După această dată, imperialii au executat sute de vlahi și au ars
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
Freiherr Șină von Hodos und Kisdia, (n. 20 noiembrie 1782, Nis - d. 18 mai 1856, Viena) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, membru al "Camerei Magnaților" maghiari, precum și consul general grec la Viena în timpul Imperiului Habsburgic. A fost un susținător al artelor și al arhitecturii vieneze. Baronul a fost considerat că cel mai bogat om din Austria după familia Rothschild. Gheorghe (Georg) din familia Șină a fost singurul copil al lui Simeon Gheorghe (1753-1822) din prima
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
țări. În prezent, ea are o lungime de 546,4 km, dintre care 256,8 km este frontieră terestră și 289,6 km frontieră fluviala. Frontieră actuala a fost trasata pentru prima oară pe Dunăre în anul 1739, cănd Imperiul Habsburgic a trebui sa retrocedeze Șerbia către Imperiul Otoman și Oltenia către Țara Românească, iar fluviul Dunărea a redevenit frontieră (militarizata pe partea austriacă). În 1817, Principatul Șerbia a ocupat partea de la est de Dunăre a Imperiului Otoman. În timpul Primului Război Mondial, Șerbia
Frontiera între România și Serbia () [Corola-website/Science/319137_a_320466]
-
de Germania Nazistă și de URSS, iar linia de frontieră a început să separe România de URSS. În anul 1939, ea avea o lungime de 349 km. La sfârșitul lunii mai a anului 1919, Armata Română a ocupat fostul teritoriu habsburgic Bucovina și partea de sud-est a Galiției, delimitate la nord de o linie care unea râurile Nistru și Tisa. În Bucovina locuiau români și ruteni, în timp ce în Galiția sud-estică populația era majoritar ruteană, cu excepția orașelor care aveau populație poloneză. Armata
Frontiera între Polonia și România () [Corola-website/Science/319149_a_320478]
-
La recensământul din 2001 avea o populație de 3.379 locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 383 metri. La vest se mărginește cu comună Ciudeiu, situat pe traseul numit "drumul Mariei Terezia", ce lega, pe timpul Imperiului Habsburgic, Cernăuții de Transilvania, pe la Vatră Dornei, si de Galiția, pe la Stanislav (Ivano-Frankovsk). La sud se mărginește cu Pătrăuții de Jos, la nord - cu Budeniț și Pătrăuții de Sus, iar la sud - cu România de azi. Satul e situat pe râul
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
interbelică, menționează faptul că populația Igeștiului constă din trei stări sociale: rezeșii, mayilii și țăranii pe moșie. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Igești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Igești a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Din satul Igești descinde familia marelui martir al neamului, victima intrigilor politice interbelice, Corneliu Zelea Codreanu. După Unirea Bucovinei cu
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
că Schitul Broscăuți deținea 15 fălci de teren în sat . La acea dată, viețuiau acolo 7 călugări. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Broscăuții Vechi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Broscăuții Vechi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Broscăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Broscăuții Vechi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Autoritățile habsburgice au desființat Schitul Broscăuți în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea (1780-1790), trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri" . Conform datelor din Arhiva
Broscăuții Vechi, Storojineț () [Corola-website/Science/315523_a_316852]
-
432 metri. Localitatea Davideni a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Davideni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Davideni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15 școli
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
lipit. Localitatea Broscăuții Noi a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Broscăuții Noi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din
Broscăuții Noi, Storojineț () [Corola-website/Science/315531_a_316860]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Broscăuții Noi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Conform datelor din Arhiva de Stat a regiunii Cernăuți, în anul 1894, în districtul Cernăuți urban din cele 15
Broscăuții Noi, Storojineț () [Corola-website/Science/315531_a_316860]
-
înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1707. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ciudei a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Ciudei a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Ciudei a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]